1,631 matches
-
mai frumoase ale moșiei și la hapcă. Duminica chiamă lăutarii și face joc la poarta curții. Se strânge satul la priveală și flăcăii și fetele joacă. Acu într-o Duminică, era un flăcău mai chpeș, curat îmbrăcat, al unei văduve. Cucoana a trimes pe fete să-i spue să vie s-o poftească și pe ea la joc. Flăcăul a venit și s-a închinat la scară și cucoana a coborât și a jucat cu el v-o patru jocuri. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o Duminică, era un flăcău mai chpeș, curat îmbrăcat, al unei văduve. Cucoana a trimes pe fete să-i spue să vie s-o poftească și pe ea la joc. Flăcăul a venit și s-a închinat la scară și cucoana a coborât și a jucat cu el v-o patru jocuri. Da' juca drept ca Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea lucru, și se gândeau la ce are să se întâmple și-și aduceau aminte că așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a jucat cu el v-o patru jocuri. Da' juca drept ca Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea lucru, și se gândeau la ce are să se întâmple și-și aduceau aminte că așa a făcut și străbunica cucoanei. "Era amarnică și nu-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teatrelor naționale. Astăzi această societate e recunoscută persoană morală, și cred că menținerea dispoziției vechiului regulament ar fi dreaptă. ÎNSEMNĂRILE UNUI SPECTATOR Vă pot spune de la început că acest spectator e un om care zâmbește fără răutate. DESPRE MODĂ, MORALITATE, CUCOANE ȘI DUDUCI De multă vreme auzim în jurul nostru, necontenit, glasul descurajării: nivelul vieții sociale de după războiu se coboară! Viața politică, viața socială, viața particulară toate se coboară. Voi observa că, în schimb, se ridică altele, potrivit unor legi fizice. Moneda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pipirig, județul Neamț. Popa Costachi a avut 3 fete: una măritată după Vasile Nică Sofia o chema Raveica. Una după Ghiorghi Nichiforeanu în Baia și alta după Marian din Rădășeni care a avut ficior la Ocolul silvic Râșca. La înmormântarea cucoanei Ilinca a lui Toader Ghiorghițanu am luat parte și eu, ținându-mă de fusta mamei mele, ca să nu mă prăpădesc, că nu aveam mai mult de 2-3 ani. Plângeau toate femeile, că cucoana lui Ghiorghițanu a fost o Doamnă foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ficior la Ocolul silvic Râșca. La înmormântarea cucoanei Ilinca a lui Toader Ghiorghițanu am luat parte și eu, ținându-mă de fusta mamei mele, ca să nu mă prăpădesc, că nu aveam mai mult de 2-3 ani. Plângeau toate femeile, că cucoana lui Ghiorghițanu a fost o Doamnă foarte bună și am plâns și eu împreună cu ele. Mi-a dat și mie rachiu și pâne. Singurul om cu pantaloni era numai Toader Ghiorghițanu, încolo toți erau îmbrăcați în portul național. În vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
băiat și fără cărți că eram foarte slab. Și nu m-am dus la școală până după vacanța Paștelor. Dar cât am stat acasă n-am stat degeaba, am învățat. La moșia din Baea, era administrator Iorgu Vasiliu și pe cucoană o chema Catinca. Iorgu Vasiliu era din județul Iași, era un om foarte bun la inimă. Și aista-i adevărul și n-a fost crâșmar la Crâșmă la 2 peri sau meri cum spune marele scriitor Mihail Sadoveanu în romanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
toți îs în pământ și ei și ele. În clasa I a, la școala normală am avut un profesor de limba germană pe care îl chema Fraihube. Și nu prea știa românește. Și ne întreba: Băieți, cum o cheamă pe cucoana porcului ? și noi răspundeam că o cheamă scroafă. Dar pe cucoana boului cum o cheamă ? Și noi răspundeam că o cheamă vacă. Și mai râdeau câțiva elevi. Și el întreba care a râs ? Și nu spunea nimeni și atunci de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a, la școala normală am avut un profesor de limba germană pe care îl chema Fraihube. Și nu prea știa românește. Și ne întreba: Băieți, cum o cheamă pe cucoana porcului ? și noi răspundeam că o cheamă scroafă. Dar pe cucoana boului cum o cheamă ? Și noi răspundeam că o cheamă vacă. Și mai râdeau câțiva elevi. Și el întreba care a râs ? Și nu spunea nimeni și atunci de la mijlocul clasei scotea 10 elevi afară, ori au râs, ori nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vei face în grădină să notezi. Cum îi vremea, a plouat, bate vânt, nu bate și te dai singur la brazdă și așa am făcut și am eșit bine. Dar vorba lui Anton Pan: cu fața la icoane și cu ochii la cucoane. Mai mult ascultam muzica și mă uitam cum dansau Doamnele și Domnișoarele, că era la un bal foarte frumos la școală în Baea și foarte puțin ascultam de ce-mi spune inginerul horticol. Și în dragostea pentru pomicultură am comandat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
erau jâdani. Și au cântat destul de frumos ba și din gură. "Frunză verde fir de linte, Ghiorghiță cu mândre multe, Când se duce pe la toate Îl apucă miez de noapte Iar când vine pe la mine Îl apucă ziua bine" și "Cucoanele acuma-și fac pălăria cât mitropolia Și pe cap le șade drept ca un ceaun" și "Când la podu aceal de cheatră L-am găsit pe Rifchea bată Puțuntel îngreunată!" Și la nuntă au venit și săteni din Boboești, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
maior Gh. Gr. Voiculescu a fost îndepărtat din armată ca incapabil, pe bună dreptate. Iată cum: În comuna Lalești jud. Tutuva unde eram noi era un sătișor pe un vârf de deal ce se chema Fulga. Acolo trăia maiorul Corjescu. Cucoana maiorului Corjescu se pupa cu generalul Popovici, Guvernatorul Basarabiei. O coloană străină a vrut să încarce furaje, ovăs din raza locului unde eram noi și să ne ia furajul de la caii noștri. Maiorul Voiculescu m-a însărcinat pe mine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
O coloană străină a vrut să încarce furaje, ovăs din raza locului unde eram noi și să ne ia furajul de la caii noștri. Maiorul Voiculescu m-a însărcinat pe mine să descarc căruțele acelei coloane, după cum am și făcut. Iar cucoana lui Corjescu s-a plâns generalului Popovici cu care se pupa. Și pe sfânta dreptate a fost îndepărtat din armată maiorul Gh.Gr.Voiculescu. Când eram cu coloana în satul Moruzeni la Mărășești, maiorul Gh.Gr. Voiculescu tot îmi lăuda ofițerii ruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
atunci l-am întrebat și eu pe maior: "ăi, ce mai zici dle maior?". Și el a zis: "Ai dreptate băete?". Și în locul maiorului Gh.Gr.Voiculescu a venit căpitanul Ioan Gh. Teodoru, de meserie advocat, om foarte cumsecade, dar cu cucoana de soi rău că se iubea cu sublocotenentul Ghiță Popovici de la Broșteni. Și cât a fost la coloană tot s-au iubit, n-a avut ce le face. Între noi era și un ofițer mare porc de câne, îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a voit. După ce s-a întors Iorga din Berlin la București i-a dat Mariei, soției lui, un picior și a lăsat-o muritoare de foame cu un băiat și o fetiță. Și el s-a însurat din nou cu cucoana Catinca, sora profesorului Gh. Bogdan-Duică [79] de la Mercurea-Ciuc din Ardeal. Cu care a avut mai mulți copii dar nu deștepți. Și cică un profesor i-ar fi spus lui Iorga: "Ce cap ai Dta și copiii...". Și Iorga i-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
rând, pe drept ori pe nedrept. Amenda era de 30(În ediția I, 1937, amenda e de „300 lei“, p. 84.) lei pe 12 ore de întârziere, sumă enormă pe vremea aceea, prin urmare nu era de mirare să vezi cucoane și copii cu lopata în mână, curățind de frică. La noi în casă, din proprie inițiativă, procedasem de veci astfel, găsind că este drept să ajuți primăria în zilele cu zăpadă; nu ne fusese o corvoadă impusă de vrăjmaș, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și visa să refacă clopotele luate de germani și să repare clopotnița. Regreta viața mănăstirească din copilăria ei, mai severă ca acum, și masa în comun la trapez. Era foarte indulgentă pentru păcatele lumești ale cucoanelor care veneau, în veselă sau intimă companie, să petreacă câteva zile la maici, considerând aceasta ca un venit pentru ele. Ea însăși era foarte veselă, cu inimă bună, deși egoistă, autoritară, violentă, dar potolindu-se la cea dintâi vorbă de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
delegație de români din București să meargă acolo pentru a se înțelege ce este de făcut, căci germanii amenință să dea toată Dobrogea bulgarilor dacă nu se schimbă ministerul. I-am răspuns că astfel de chestiuni nu se tratează de cucoane. Deoarece conservatorii lucrează cu germanii, să trimită pe Emil Petrescu la Iași cu o delegație în scris. Cât despre primejdia care amenință pe Brătieni, i-am spus că niciodată într-o țară n am auzit să se fi tăiat capul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din Moldova venea în numele regelui, pe care el nu-l mai recu noștea. Arion fusese în ajun ca să-l convingă, era însă tur bat pe partizanii lui de aici care l-au făcut de râs, revenind asupra ches tiunii Ferdinand. „Cucoane Petrache, dacă l-au iertat împărații, iartă-l și d-ta.“ Arion îl și iertase. Acum aveam știri mai precise și mai dese de la Iași prin Papiniu și alții, care văzuseră înainte de plecare pe Ionel, și știam că tot ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a citit în ochii tăi: Eram la Aix-les-Bains, a sosit la hotel o astfel de femeie înzestrată într-adevăr cu o putere de percepțiune extraordinară. Unei doamne, alături de mine, i-a descris pe soțul ei în plăcuta societate a unei cucoane blonde, la băi de mare; alteia, pe fiul ei la o petrecere oarecare - lucruri de care bietele femei se temeau și de la care nu-și puteau înlătura gândirea. Când veni rândul meu, îmi închipuii pe micul meu nepot Ion Niculescu-Dorobanțu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Să facem Sfântă Unire. Ei, acum ați priceput? Țăranii: Să facem sfântă Unire. Domnul sfânt să ne ajute Să ducem pan’ la sfarsit Lucrul ce l-am început. -Ei, acum ați priceput, Ce treaba avem de făcut!? Țăranii: -Înțelegem noi, cucoane, Că așa o fi cum spui, Dar ce vreți să facem noi? Noi stim plugul cârmui, Dumneavoastră ... a vorbi. Uite colo în grădină... Și de nu-i cu supărare, Să aduci acum la mine Bolovanu-acela mare. Ion Roată: Să îmi
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii de cai, pe când icosarii 24 și galbenii serveau pentru a umplea cobzele lăutarilor și a cumpăra șaluri turcești pentru podoaba cucoanelor. Da, erau barbare acele vremi, dar aveau și ele partea lor bună precum și civilizația de astăzi are partea ei rea. Nu erau pe atunci partizi politice care să vrăjmășască oamenii, nu era acea goană de slujbe ca astăzi, acea luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine. Da bine, cucoane, îmi zise el, nu-i pacat de Dumnezeu să ne stricați ogoarele, ca să vă faceți gustul de a ucide o vrabie! Ce stricăciune poate să-ți facă un om și un câne în popușoaie?, i-am răspuns eu. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
una, bade, hai cu mine la dânsul, să-i luăm calul. Românul se prinse bucuros, dar, când ajunse aproape de locotenent și-l văzu întrecând cu capul toate vârfurile popușoaielor, a stat uimit și și-a făcut cruce. Aș fi jurat, cucoane, că-i calare, adause el, râzând. Nu fie de deochi!... năltuț flecău... se vede că a ploat când l-a născut maică-sa. Da, a cam ploat, îi răspunsei eu, puindu-i un bacșiș în palmă; iar el s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
intereselor țărei. Țin minte că pentru ziua de 3 april erau convocați membrii Curței de apel, spre a se prezenta Locotenenții Domnești. În dimineața acelei zile pe la orele 10 mă pregăteam să plec la Curte, când un servitor îmi spuse: Cucoane, nu-i chip să străbați până la Palat. În dreptul caselor Roznovanu sunt adunați o mulțime de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]