2,007 matches
-
ei, au încălecat pe cămile, și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, și a plecat. 62. Isaac se întorsese de la fîntîna Lahai-Roi, căci locuia în țara de miază-zi. 63. Într-o seară, cînd Isaac ieșise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile. 64. Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s-a dat jos de pe cămilă. 65. Și a zis robului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și nu va fi niciodată stăpânul propriului destin». Mai apoi Hans Kelsen, folosindu-se de „legea lui Hume”, a demonstrat - în conformitate cu analizele logicii deontice - că valorile noastre nu-și pot afla o temelie rațională și incontestabilă. 2. L. Wittgenstein: «A cugeta asupra sensului vieții înseamnă a te ruga» Sunt suficiente aceste câteva precizări pentru a înțelege că înăuntrul unui astfel de orizont - în care se desprind trăsăturile contingenței umane - apare, într-un mod ireprimabil, „marea întrebare”, întrebarea metafizică: de ce ființa mai
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
plăcea să afle. Păcat numai că acest sclav, care știa atâtea, îi răspundea cu atâta zgârcenie la întrebări. Și drumul era atât de lung și atâtea prilejuri se pierdeau. Ce făcea sclavul când nu vorbea? Iahuben se gândi că poate cugeta la neamurile spre care se îndreptau amândoi. La urma urmei însă nici el, Iahuben, nu era de obicei așa de vorbăreț. Se părea că drumul lung și singurătatea deșertului îi schimbau firea. - Am văzut în Ta Kemet și în Atlantida
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
conceptul de limită, deoarece nu credeau în zero. Termenii șirurilor infinite nu aveau limită sau destinație; păreau să devină tot mai mici, fără a se prevedea un final anume. Drept urmare, grecii nu știau cum să abordeze ideea de infinit. Au cugetat asupra conceptului de neant, însă l-au respins pe zero ca număr, și s-au jucat cu conceptul de infinit, însă au refuzat să accepte infinitatea - numerele infinit de mici și infinit de mari. Ele n-au avut loc pe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
minții, desigur că nu le întrece pe acestea. Aceasta înțelegând-o și înțelepții elinilor, și socotind că nimic din cele ce se strică nu trece în nimic și că nimic din cele ce se produc nu vine din nimic, au cugetat lumea ca nefăcută și fără sfârșit. Dar credința depășind ideile născute din privirea făpturilor, ne-a unit pe noi cu Rațiunea aflată mai presus de toate și cu Adevărul neconstruit și simplu; și am înțeles mai bine decât prin demonstrație
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
te văd pe tine răpind cele ale altora, bocindu-te fără măsură pentru cei încetați din viață și făcând multe alte rele, cum am să te cred că va fi înviere? Și chiar de nu ar grăi așa, totuși vor cugeta așa, și în cugetele lor îți vor pune aceste întrebări. Aceasta este ceea ce împiedică pe necredincioși de a se face creștini. Deci să-i atragem prin viața noastră. Mulți bărbați simpli și proști, în chipul acesta au uimit cugetele filosofilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
De aceea trebuie să fim cu multă luare aminte asupra vieții noastre”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XI, VII, în PSB, vol. 23, p. 141) „Faptul doar de a crede în Dumnezeu este caracteristic celor ce cugetă cele pământești, ca să nu zic și duhurilor necurate, că și ele zic: Te știm cine ești; ești Fiul lui Dumnezeu (Lc. 4, 34). Dar ambele tabere, ale oamenilor trupești și a duhurilor necurate, sunt dușmane ale crucii lui Hristos. Sfârșitul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și nu se vede la închinătorii idolilor cu adevărat cine este Făcătorul tuturor (cu toate că au ca scop să-l străvadă pe El), totuși lucrează în ei o lege naturală și necesară și îi mișcă o cunoștință spontană ca să trebuiască să cugete, la ceea ce e neasemănat mai înalt și mai bun decât cele ale noastre, adică la Dumnezeu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 21-22) „Iar cel necredincios și fără grijă, va fi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ci a rămas străin de împreuna-glăsuire. Se poate apoi ca unii să împreună-glăsuiască în cugetări, dar nu în înțelegere, ca de pildă cei care au aceeași credință, însă nu sunt uniți după dragoste. Astfel că, după cugete suntem uniți, căci cugetăm aceleași, însă după înțelegere nu suntem uniți defel, ceea ce s-a întâmplat cu corintenii aceștia, că unii voiau pe cutare, 71 iar alții pe cutare. Pentru aceea zice apostolul că trebuie a împreună glăsui și cu gândul, și cu înțelegerea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
7, 15 sq.; 24, 2; 2, 24), și nici fiindcă răstoarnă credința unora, căci aceasta este menirea lor: să se ispitească prin ele și să fie pusă la încercare credința (I Cor. 11, 9). În deșert, așadar, și fără să cugete îndeajuns se minunează unii că ereziile au atât de mare putere. Dacă n-ar avea putere ele n-ar exista”. (Tertulian, Despre prescripția contra ereticilor, I, 1-2, în PSB, vol. 3, p. 138) „Dar ereziile nu fiindcă trebuiau să existe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
date pe față, se îmbracă (erezia - n.n.) în chip prefăcut în cuvinte de-ale Scripturilor, ca și tatăl ei, diavolul, și se silește să intre iarăși în raiul Bisericii, ca, dându-și înfățișarea de creștină, să înșele pe vreunii ca să cugete contrar lui Hristos, prin aparența de adevăr a unor raționamente mincinoase. Căci nu e în ea nici o judecată dreaptă. Și de fapt au și amăgit pe unii, făcându-i nu numai să-și plece urechea la cuvântul lor stricăcios, ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dumnezeu animalele de jertfă care au copita despicată și rumegă (Lev. 11, 3-4; Deut. 14, 6); aceste animale simbolizează pe drepții care, prin credință, merg la Tatăl și la Fiul - acest lucru îl arată stabilitatea animalelor cu copita despicată - care cugetă ziua și noaptea (Ps. 1, 2) la cuvintele lui Dumnezeu (Rom. 3, 2; Num. 24, 16), care socotesc și resocotesc în vasul sufletului lor învățăturile; această socotire și resocotire este un împreună-exercițiu gnostic, simbolizat de lege prin rumegatul animalelor curate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ei pot spune că și Caiafa este creștin și că și Iuda vânzătorul poate fi numărat între apostoli și că cei ce l-au cerut pe Varava în locul Mântuitorului n-au făcut nimic rău; că și Imeneu și Alexandru au cugetat drept și, că Apostolul a spus neadevăruri despre ei (I Tim. 1, 20). Dar nici un creștin n-ar răbda să audă aceasta și nimeni n-ar socoti sănătos la minte pe unul care îndrăznește să spună aceasta”. (Sf. Atanasie cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de dreapta credință. Siliți-vă mai degrabă să vă uniți mai întâi cu Hristos și apoi cu sfinții, ca după moarte să vă primească și ei în corturile veșnice, ca pe niște prieteni și cunoscuți 86. Gândiți-vă la aceasta, cugetați la aceasta!” (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XC, în PSB, vol. 16, p. 243) „Oare nu se cuvine să se asemene scrierile ereticilor lipsiți de evlavie și speculația înșelătoare a dogmelor elinilor cu mărăcinii din munți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în-credințăm sunt indiferente;în credință este presupusă prezența activă a celuilalt. De aceea și aimpus un ritual. 2. „Noi credem în Dumnezeu, dar - ceea ce este altceva - credem și lui Dumnezeu în toate cele. Căci a crede lui Dumnezeu înseamnă a cugeta că făgăduințele pe care ni le-a făcut sunt sigureși adevărate, iar a crede în Dumnezeu înseamnă a cugeta drept cuprivire la El”, spune Sfântul Grigorie Palama<footnote Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol. 1, Anastasia, 2000, p. 105. footnote>.„A
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credem în Dumnezeu, dar - ceea ce este altceva - credem și lui Dumnezeu în toate cele. Căci a crede lui Dumnezeu înseamnă a cugeta că făgăduințele pe care ni le-a făcut sunt sigureși adevărate, iar a crede în Dumnezeu înseamnă a cugeta drept cuprivire la El”, spune Sfântul Grigorie Palama<footnote Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol. 1, Anastasia, 2000, p. 105. footnote>.„A crede” înseamnă, pentru un creștin, mai mult decât a nu teîndoi de ceva sau cineva. Credința creștină este un
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credem „într-un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, din Care și prin Care și întru care toate s-au făcut, cel ce este înainte de toți și peste toți și pretutindeni, Cel Unul în Treime și Treime în Unul, cugetată fără amestec și deosebită fără împărțire, Monadă mereu aceeași și Triadă atotputernică” și, de asemenea, că „Tatăl cel fără de început și fără sfârșit este cauză și rădăcină a Dumnezeirii cunoscute în Fiul și în Duhul Sfânt; nu numai Ziditor, ci
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Adam: „Spini și pălămidă să țicrească” (Facere 3, 18); „Tot ce se naște din trup, trup este!” (Ioan 3, 6);„Ce ar folosi omul de ar dobândi lumea toată și și-ar pierde sufletul său?” (Marcu 8, 36); „Tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu”, Caremerge cu ascultarea până sub pământ (Filipeni 2, 8),„ci cele aleoamenilor” (Marcu 8, 33). Făgăduința mântuirii era deschiderea ochilor duhovnicești ai inimii. Pentru oamenii trupești Hristos eraîn fața ochilor; pentru cei duhovnicești, Hristos era sfințit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
trebuie să se fi încheiat cu un salt care a avut impact atât asupra formei cât și asupra laturii psihice a acesteia. „Să se gândească cineva, spune el, numai la schimbările provocate în limbă de faptul că chipul de a cugeta s-a schimbat, că chipul de a percepe lucrurile, în special raporturile, a devenit altul, schimbări grupate sub cauza numită de mine (în „Principii...”) lămurirea psihică a cunoștințelor” (I, 381), de unde se poate deduce că înainte de contactul cu latinii autohtonii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română și valorificându-i în scris resursele E. a intrat direct în posesia unui sistem logic natural, ca să spunem așa, în sensul dependenței lui imediate de limba care l-a generat și, deci, exprimabil doar prin această limbă. El filozofează, cugetă mai bine zis, ridicându-se în sfera metafizică prin cuvintele limbii natale. Învățarea limbii germane, și a altor limbi, reprezenta pentru el consolidarea metonimică și metaforică a limbii române, singurul obiect de cercetare și instrument de creație. Eminescu savura alte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă familie de cuvinte completabilă cu medicabilis = vindecabil, și medicamentum = medicament, tuturor asociindu-li-se verbul meditor = a reflecta, a cugeta, a pregăti, a exercita, cu substantivul corespunzător, meditatio = reflecție, imagine deci a înțelepciunii implicată medicinei - filosofie, știință și artă. Această incursiune lingvistică relevă consecvența ideatorie, misionară și pragmatică a medicinei de-a lungul timpurilor, unind diacronia și sincronia, sensul originar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
același interes ca în Renaștere, dar acest secol se vrea mai coerent, mai organizat cu un mai mare efort de sistematizare, modernizare și intelectualizare. În Anglia, unde autoritatea statală nu se lasă luată înainte de conservatorismul restrictiv al Sf. Conciliu, filosofii cugetă la noi teorii, metodologii, sisteme. Oamenii de știință gândesc mai aplicativ. Medicii cercetează în profunzime, specializându-se nu pe ansamblu ci pe componente. Această direcție a fost ilustrată și de către unii medici ai secolelor anterioare. în acest secol cercetarea multidisciplinară
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Méthode (1637), este „dubitorul cartezian“ „dubito ergo cogito, cogito ergo sum“ (ergo = deci) („mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist“). Este adevărat că îndoiala protejează de eroare, inerție, stimulând gândirea, creativitatea, dar realitatea bio-psihică este cea a termenilor inversați: exist - cuget - mă îndoiesc. Descartes este atent și la zestrea embriogenetică, foarte cercetată și azi. El a fost un prieten și admirator nedisimulat al celebrului Harwey ca și John Locke și Newton față de Sydenham, medici de care vom vorbi. Observarea, experimentul, metoda
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și în 1682 stabilește legile gravitației. Secolul este avid de cunoaștere, spațiul geografic s-a mărit, contactele se multiplică. Trebuiesc mijloace de transport mai adecvate. Denis Papin (1647 - 1714) a realizat o oală cu vapori care-i poartă numele. El cugetă, însă la utilizarea forței aburilor și întrevede vaporul pe care-l va proba în prima decadă a secolului următor. Acestea sunt câteva doar, din cuceririle sec. al XVII-lea, pe care le încheiem cu omul de știință, intrat în legendă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că romanurile lui istorice și sociali sunt niște nefericite traducțiuni, schiloade plagiaturi?! Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieșit din sărite, că-i lipsește ceva, că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]