3,235 matches
-
Tratarea insomniei cu medicamente este periculoasă, deoarece somniferele desprind sufletul de trup și este posibil ca sufletul să nu mai poată reveni înapoi în trup și să se producă moartea. Camera în care dormim trebuie să fie bine aerisită. Înainte de culcare face bine o plimbare pe jos, în spații cu multă vegetație. Avem la îndemână o metodă de adormire rapidă: stând în pat, să punem propriile palme pe fese (pe fund sau pe orice loc din jumătatea inferioară a corpului, mai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mea reacție. E adevărat că poți afla orice deces anunțat, orice comemorare din oricare dintre regiunile acoperite de site (și, în curînd probabil, din toată țara), dar nu prea îi văd pe principalii clienți ai acestei rubrici dînd seara, înainte de culcare, un search ca să vadă ce și cum. Pe de altă parte, pentru cei care se îndeletnicesc cu astfel de manevre, site-ul oferă, printre reclame la diferite tipuri de sicrie, și informații despre morți celebri, de la Pavarotti la Prințesa Diana
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceea - România avea o astfel de strategie națională. Privind în jur, pe drumurile, plajele și potecile țării, s-ar zice că nu mai avem așa ceva. Și nici nu ne punem problema... Onoare și transparență Zapînd ca tot omul muncii înainte de culcare, am dat întîmplător peste „ultimul duel”, un documentar istoric foarte british despre un ultim duel care a avut loc pe la începutul secolului al XIX-lea undeva în Scoția. Interesant era că protagoniștii nu mai erau aristocrați, ci „capitaliști” pursînge, am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu borcanul. Ne era frică să-i scoatem capacul de plastic, în care Traian făcuse niște găuri cu un cui. Până la urmă l-am aruncat prin geamul de sus al spălătorului în tufișurile din spatele pavilionului nostru. Ne-am dus la culcare, dar abia ațipisem când m-am simțit zgâlțâit de cineva; în dormitor era agitație. La lumina a trei-patru lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aici ne aflam, mi-am zis, într-un fel de limb luminat până la transparență de auriul autumnal de afară... Am ieșit din camera Ginei amețit, incapabil de vreun gând. În holul apartamentului era întuneric, bătrânii ei plecaseră de mult la culcare, iar televizorul din colț era înghițit de penumbră. Singura lucire metalică, unsuroasă, rembrandtiană, venea de la marginea unei mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am ieșit în stradă și, cu toate ca era aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pereți. Abia după aceea dădeam cârligul la o parte și mă năpusteam afară, cu sentimentul obsedant că am făcut un lucru rău și că ei se vor răzbuna. Aceeași imagine îmi revenea tot timpul în minte, mai ales seara, la culcare: când voi stinge lumina, ei se vor năpusti cu toții spre mine, mi se vor încurca în păr, îmi vor alerga peste brațe, vor încerca să-mi intre în nări și în gură, cu picioarele lor păroase, cu căngile lor curbe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
numai când coboram în stația de la Obor. O luam pe jos pe Moșilor și iată-ne acasă, în holul mic și familiar. Trebuia să ne scuturăm acolo de pulberea stelară din păr și de pe umeri. Trebuia apoi să ducem la culcare. ... Și tu, Yvonne de Galais... Ai tăcut și te-ai răsucit spre măsuță ca să iei un măr. Cât timp ai vorbit, te-ai uitat în gol. Ochii mi s-au obișnuit cu întunericul și-ți pot vedea fața, umărul și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un desen: un cerc deschis, având în interior sute de cărărui încrucișate, ca niște intestine. Până la culcare mi-am mai pierdut timpul pe lângă tanti Aura, care strângea scamele răspândite prin toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
M-am pregătit și eu pentru marea plecare. Mă întrebam daca-mi voi pierde cunoștința, dacă va fi ca într-un vis sau ca într-un somn greu sau ca în moarte. De multe ori, singură în camera mea de culcare de pe Moșilor, în după-amieze roșcate în care trebuia să dorm, mă chinuiam din răsputeri să-mi amintesc ceva, fie și cel mai neînsemnat lucru, care mi s-ar fi întîmplat înainte de-a veni pe lume. Lumea exista de milioane
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puteam fi sigură că mâine voi fi regină la foișor. După masa de seară m-am dus în camera mea. Tanti Aura obișnuia să se culce devreme, fiindcă trăgea la mașină toată ziua. Așa că nici nu m-am dezbrăcat de culcare, ci m-am așezat frumos pe pat, cu Comandantul Cetății-de-zăpada pe genunchi, și-am început să răsfoiesc paginile gălbui, frumos ilustrate. Nu aveam răbdare să citesc, mă gândeam la o sută de lucruri în același timp. Fiecare zi din cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră. Firește, odată ajunsă acasă, vraja s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de plăcinte cu cireșe. Spre seară au condus-o cu toții acasă pe Lidia. Cei mici o așteptau, ca întoate serile... În seara aceea au mâncat și ei plăcintă cu cireșe. Au adormit fericiți că Lidia le-a făcut patul de culcare. Prietenii Lidiei s-au oprit iar în parc. Vorbeau în șoaptă. Au hotărât s-o supravegheze ca să se convingă de adevărul promisiunilor ei. După câte zile Gordana a adus vestea cea rea, Lidia este din nou la gară cu "ceilalți
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu atât e mai dificilă... S-a creat un mic intermezzo : doamna Mironescu îi cere Yvonnei să meargă mai repede la culcare, domnul Mironescu o complimentează pe madam Ana pentru tortă, domnișoara Margot se consultă în șoaptă cu domnul Ialomițeanu, iar acesta, râzând ștrengărește, o îndeamnă să-și spună nedumeririle cu glas tare. — Poate de aceea Regele Carol nu a vrut atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că s-ar trage mai aproape. Sau cel puțin așa pare la Început, dar apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu situațiile În care el iese prost, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu i-am băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că ceea ce ne-a povestit ciudatul s-ar putea să fie adevărat. În cîteva minute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu rîvna unui angajat la stat, și pentru cîteva clipe mintea mi-a zburat la Delia, poate că cina cu sarmale și vin ar fi putut să ducă la un deznodămînt similar, poate că mătușa s-ar fi dus la culcare devreme, sau poate că mătușa era doar un cod pentru vreo prietenă de gașcă, cina s-ar fi repetat și l-aș fi luat și pe Moise cu mine, apoi orice gînd a dispărut, a fost Înlocuit de un punct
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care străbate mulțimea. Îl găsesc pe Rică În salon, citindu-le camarazilor de suferință din Contele de Monte Cristo. Deasupra păturilor trase pînă sub bărbie, capetele rotunde, Împrăștiate În salonul mare (luminat slab, ca o cameră de copil la ora culcării), prezintă semnele unei ațipiri iminente (mai mult decît ațipirea provocată de tratament). Îi fac semn să iasă la o țigară. — Te-a luat flama rău de tot, Îmi spune după ce-i povestesc dintr-o suflare tot episodul. Știi că miliția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu ne amintim mai mult de o culoare dintr-un vis... — Da? Păi, ce să zic... mă preocupă mai puțin cromatica. Dacă mai visez două nopți așa, Îmi vindec arsura și mă mut la voi În secție... — Îți citesc la culcare... Am uitat să-ți povestesc, ieri... aseară, la Universitate, am avut senzația că-l văd printre pensionarii ăia de pe margine pe Andrei, fostul director de la liceul tău... — E posibil, mi se pare că stă prin zonă, dar nu cred că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de-aia vă e vouă, că fură. Nu mai e nevoie... Și dacă o fac, o fac pentru bine țării, strigă unul dintre ei și din vocea lui răzbate, În mod ciudat, un fel de milă. Luăm cu noi la culcare această concluzie sau confuzie, sau mai degrabă o Întrebare: cam cît de altceva poate să Însemne binele țării, de la om la om? Na, mai dormi dacă poți. O stare de iritare aspră, țepoasă, Îmi Învîrte creierul, În timp ce urmăresc jocul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe oamenii care izbuteau să-l câștige cu ușurință pe Adam, îl salută pe preot și îi servi în grabă lui Adam masa de seară, care îl aștepta pe o tavă. — Uite, Adam, mănâncă-ți cina și, apoi, repede la culcare, fără televizor în seara asta. Dumnezeule mare, ești muiat tot, ia un prosop... Adam și Zet se făcură nevăzuți. — E ora cinei, spuse părintele Bernard. Nu vreau să vă deranjez, am trecut doar pentru un minut, nu rămân mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive. — Eu cred că s-a retras din cauza geloziei lui George. — Pentru că Alex e atât de atașată de Tom? Bietul George cel frustrat! Iar o luăm de la capăt. Hai, mai bine, la culcare! Brian se ridică de pe scaun, adăugând: Tom... da... Tom e fericit. „Și tu nu ești“, îi răspunse Gabriel în gând, cu tristețe. Se duseră să se culce. Brian și Gabriel McCaffrey se cunoscuseră din totdeauna; frecventaseră aceleași reuniuni la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pantalonii de stradă și chiloții și îmbrăcă pantalonii de pijama. Și acum, după această revelație, după acest spectacol, această transformare a trupului său într-o substanță pură, transcendentă, acum oare urma să se bage pur și simplu în pat, la culcare? Uitându-se la patul lui, se simți dintr-odată foarte obosit, de parcă avusese mult de mers pe jos, muncise mult, se chinuise o groază de vreme, și știa că dacă se bagă în pat o să adoarmă într-o secundă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O plecăciune? Presupun că asta-i o glumă. — Cum dorești. — Ruby, dragă, nu te supăra pe mine. Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când se duse la culcare, Pearl auzi din nou zgomotul curios. A doua zi se înfățișă doamnei McCafrrey, care se arătă distantă, politicoasă și distantă. Seara, sosi Hattie. — Ce minune! — Dar n-o să dureze! Nu mai repeta lucrul ăsta, Pearl, iubito. Nu ești fericită? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pantofii. Ne putem plimba puțin pe pajiște. — Nu, nu, nu. Vulpițo, oh, vulpițo... Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui Hattie și pieptul i se înălță într-un suspin. — Hattie, încetează! Nu mai ai zece ani. Du-te la culcare, bebelușă bleagă ce ești! — Da, o să mă duc. Tu rămâi. Am să stau cu lumina stinsă. Tu mai rămâi. Îmi place să te știu afară... numai nu te îndepărta prea mult... și nu uita să încui ușa, când te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]