3,234 matches
-
aceste funcții. Ca rezultat, apar malnutriția, scăderea rezistenței, toxemia devine o stare cronică, iar germenii își fac de cap invadându-vă țesuturile cele mai vulnerabile. Dacă nu duceți o viață de ascet, departe de civilizație și nu evitați orice nesăbuință culinară, sângele dumneavoastră și alte țesuturi vor acumula, cu siguranță, toxine și își vor pierde, treptat, vitalitatea funcțională. Dacă nu vă purificați organismul de aceste toxine în mod regulat, toxemia se agravează din ce în ce mai mult, până când organismul nu o mai poate suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
000 de ani. Plecând de la premisa chineză fundamentală formulată în secolul al III-lea î.e.n. de filozoful Ko Tze, și anume că „mâncarea și sexul sunt cele mai naturale pofte ale vieții”, înțelepții antici au cercetat fiecare aspect al artelor culinare și sexuale și au elaborat tehnici practice prin care bărbații și femeile puteau obține atât sănătate, cât și plăcere de pe urma acestor pofte naturale. Ei numeau acest domeniu de cercetare fang-shu („artele de dormitor”), fang-shir („chestiunile dormitorului”) sau, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ale piciorului. „Domnul Kuo” era atât de popular în rândurile femeilor din China, încât registrele medicale chineze menționează o suferință feminină comună numită „Clitoris Îngâmfat”, o inflamare a clitorisului cauzată de fricțiunea excesivă cu ajutorul instrumentelor sexuale. Terapia sexuală Așa cum artele culinare au atât roluri medicale, cât și epicuriene în cultura chineză, iar artele marțiale sunt folosite deopotrivă pentru luptă și ca terapie fizică, la fel și artele chineze de dormitor pot fi adaptate și pentru terapie sexuală, nu numai pentru plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de azi sunt alimente pline de condimente și alte ingrediente cu proprietăți afrodiziace, iar acestea îi dau libidoului un impuls artificial căruia îi simțim cu ardoare lipsa atunci când este îndepărtat. Să luăm, de exemplu, ciocolata, care a devenit o pasiune culinară în întreaga lume în ultimii ani. De ce sunt atât de multe persoane dependente de un aliment care strică tenul, constipă colonul, îngrașă, creează dureri de cap și afectează bugetul? Deoarece conține cantități mari dintr-un element chimic numit feniletilamină, substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Trans-izomerii acizilor grași (TIAG) - sunt o formă specială de molecule de acizi grași care sunt uneori numite „molecule distrofice”. Din punct de vedere biologic ei sunt inutili. Se găsesc mulți TIAG În grăsimi hidrogenate, care sunt utilizate pentru producerea grăsimilor culinare și de patiserie, a margarinei solide. Aceste grăsimi intră În componența biscuiților, stratului de napolitane, dulciuri, pasta de ciocolate etc. Acestea sunt utilizate În producerea semifabricatelor. Astfel, TIAG contribuie la dezvoltarea obezității și aterosclerozei. Fibrele (fibre alimentare) Fibrele joacă un
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
dorit să o aibă la rîndul lor, iar Casa Albă a publicat o rețetă pusă la punct în scopul de a putea fi folosită de oamenii obișnuiți. Bucătarii care au gătit conform instrucțiunilor acesteia s-au confruntat cu adevărate dezastre culinare. Marro comentează că, dacă angajații lui Nixon n-au fost în stare să fie sinceri în privința unei rețete de tort, cum li s-ar putea cere să spună adevărul despre ceea ce se întîmpla în Vietnam. Acești mincinoși au fost dați
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr o specie Înrudită cu murătura. Simbolic, preferința pentru dulceață poate fi omologată cu aceea pentru partea soft, artificială, contrafăcută, frivolă a vieții, În opoziție cu aceea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr o specie Înrudită cu murătura. Simbolic, preferința pentru dulceață poate fi omologată cu aceea pentru partea soft, artificială, contrafăcută, frivolă a vieții, În opoziție cu aceea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de la specia Unio crassus (60,83%), situație în concordanță cu literatura de specialitate în legătura cu distribuția genului Unio pe teritoriul Moldovei și în zona de nord a țării (GROSSU 1962). Valvele găsite în eșantionul de la Hoisești provin din activități culinare, ca resturi menajere, întrucât nu s-au observat la nivelul lor urme ale activității artizanale de confecționare a obiectelor de uz casnic sau a podoabelor. Unele dintre ele prezintă un grad ridicat de fragmentare datorat activității de spargere a cochiliilor
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
persoane. Adesea, abilitățile, cunoștințele, experiențele, bunele practici ale oamenilor sunt necunoscute, împrăștiate, fiindcă aceștia au dificultăți de comunicare. Or ele pot deveni purtătoare de inovare, reînnoire. La Västerbotten (Suedia), șaptesprezece femei agricultoare s-au grupat pentru a-și promova abilitățile culinare tradiționale și au ajuns la o afacere prosperă din vânzarea produselor lor, realizate în colectiv. Patru grupuri (din Valle Elvo din Piemont, Anglona din Monte Acuto, Sardinia, Adri din Valladolid și Montanas del Teleno din Castilia-Leon) au făcut un proiect
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
truse de activități casnice gospodărești; jucării adecvate activității (vase de bucătărie, tacâmuri de plastic, aragaz etc.). • mijloace audiovizuale casete video și CD-uri cu filme didactice de prezentare a unor activități care dezvoltă simțul practic și estetic (ikebana, origami, rețete culinare etc.); casete video și CD-uri pe diferite tematici: prevenirea accidentelor casnice, a incendiilor, utilizarea diferitelor materiale și ustensile etc.). • material grafic albume; planșe cu etape de lucru, rețete simple ilustrate, prevenirea accidentelor casnice etc. Pentru educație muzicală: • instrumente pentru
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cremă“. Cuvântul cremă a fost împrumutat de română cu ambele sensuri: „ulei folosit pentru ungere, pomadă“ și „smântână“. Sensul de „smântână“, astăzi învechit, apare într un dicționar român-francez din 1870. În prezent, cuvântul cremă mai este folosit și în terminologia culinară. Persoană și prosop provin, la originea îndepărtată, din același termen grecesc: prósopon „față, figură“. Deosebirea de formă și de înțeles dintre cele două cuvinte românești se explică prin faptul că ele au ajuns la noi pe căi diferite: trecând prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este foarte posibil că și cuvântul mai, care vine în română din magh. máj, să fi fost împrumutat de la unguri, mari crescători de gâște, inițial tot ca termen culinar, pentru a desemna ficatul (de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este foarte posibil că și cuvântul mai, care vine în română din magh. máj, să fi fost împrumutat de la unguri, mari crescători de gâște, inițial tot ca termen culinar, pentru a desemna ficatul (de gâscă) gătit. Apoi, s-a întâmplat ce s-a petrecut și în latină, cu aproape două mii de ani în urmă, când termenul iecur „ficat“ a dispărut în favoarea termenului culinar ficatum. ceafă Deși terminologia de bază
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de gâște, inițial tot ca termen culinar, pentru a desemna ficatul (de gâscă) gătit. Apoi, s-a întâmplat ce s-a petrecut și în latină, cu aproape două mii de ani în urmă, când termenul iecur „ficat“ a dispărut în favoarea termenului culinar ficatum. ceafă Deși terminologia de bază a corpului omenesc este moștenită din latină, cuvântul ceafă, care se referă la o parte a corpului, sigur nu este moștenit din latină. Faptul acesta este mai puțin surprinzător dacă observăm că, pentru a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fr. mauve „nalbă“ < lat. malva, care a dat în română nalbă (mov și nalbă sunt, așadar, dublete etimologice); fr. violet < fr. violette < lat. viola, care s-a moștenit în română în forma vioară cu sensul de „violetă“. Termeni din domeniul culinar Obiceiurile alimentare și bucătăria fac parte din cultura materială a fiecărui popor, de aceea sunt în strânsă legătură cu istoria. S-a spus adesea că România se află în zona de întâlnire dintre Orient și Occident, adică între Europa de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de Sud-Est și Europa Centrală. Obiceiurile alimentare ale românilor reflectă această situare geografică, reprezentând o sinteză între bucătăria balcanică (bizantină și/sau otomană) și cea central europeană (ungurească și germană), la care s-a adăugat, în epoca modernă, și tradiția culinară franceză. Informații despre ce și cum se mânca în trecut, în țările române, deținem din relatările unor călători străini, precum și din listele de „socoteli“ ale unor orașe transilvănene (Brașov, Cluj) care îi găzduiau și îi ospătau pe solii munteni și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prânzurile prelungite ale aristocraților romani s-a scris mult. Despre ce mâncau oamenii de rând aflăm din cuvintele latinești transmise limbilor romanice; unele dintre acestea sunt panromanice, altele au fost păstrate doar în română și alte câteva limbi surori. Terminologia culinară latină ne este cunoscută din cartea de bucate numită „a lui Apicius“, care datează de la sfârșitul secolului 4; este foarte interesantă și pentru faptul că are multe cuvinte populare, transmise limbilor romanice. Apicius, un cunoscut gurmand, a fost probabil autorul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
are multe cuvinte populare, transmise limbilor romanice. Apicius, un cunoscut gurmand, a fost probabil autorul acestei lucrări, scrisă inițial pentru bucătarii aristocraților. Ulterior, un anonim a adaptat-o pentru un public mai larg și a completat-o cu alte rețete culinare, dintre care unele dietetice și medicale. Câțiva termeni latinești din acest domeniu semantic au fost moșteniți în toate limbile romanice; voi aminti câțiva, în continuare, menționându-l doar pe urmașul lor în limba română. Încep cu lat. cena și lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată“; este sinonim cu terci și păsat, termeni tot regionali. Cir are la bază cuvântul latinesc *chylos, împrumutat din greacă, unde avea sensul de „suc, sevă, decoct“; a pătruns, ca termen culinar și medical, în latina dunăreană, unde se presupune că a dobândit sensul de „terci, mămăligă apoasă“, păstrat până azi în anumite zone din Transilvania. Cuvântul chylos exista și în latina medievală ca termen medical, de unde a fost împrumutat, în secolul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
folosesc și alți termeni din aceeași sferă semantică: bulion „supă de carne fără zarzavat“ < fr. bouillon, borș „ciorbă preparată cu zeamă acră“ < rus., ucr. boršć, precum și minestrone, termen luat recent din italiană. Cuvinte de origine turcă În perioada creării terminologiei culinare românești (secolul 17), eram cu fața „întoarsă“ mai mult spre Orient. În epoca fanariotă, a fost adoptată gastronomia orientală și, de aceea, cuvintele luate din turcă și greacă ocupă un loc de seamă în terminologia acestui domeniu. Termenii de origine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
arătat Al. Graur, cuvântul a fost împrumutat din ngr. bezés, unde înseamnă același lucru (intră în seria prăjiturilor orientale de tipul pricomigdală, explicat mai sus, și trigon „plăcintă cu formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune“). Salată cu sensul „preparat culinar făcut din legume, cu adaos de untdelemn, oțet sau zeamă de lămâie, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură“ a fost împrumutat în română din ngr. saláta, ulterior și din fr. salade. Atât forma grecească, cât și cea franceză
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
carne rasol“, cuvânt necunoscut în Transilvania, este împrumutat din ngr. scordaliá. Cuvinte de origine franceză Cu preparate franțuzești se poate compune un meniu (< fr. menu) de la antreu (< fr. entrée) până la desert (< fr. dessert). Se poate începe cu un volovan „preparat culinar din aluat franțuzesc umplut cu carne, pește sau ciuperci“; cuvântul nu figurează în DEX, dar apare într-un Dicționar român-german al lui Alexi (1908), în MDA (2003) și în DLR (2005). Etimonul său este fr. vol-au-vent, compus din voler „a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
preparată din cafea neagră concentrată, în care se pun cuburi de gheață. Cuvântul românesc este împrumutat din fr. mazagran care, la rândul lui, are la bază numele localității Mazagran din Algeria. antreu și aperitiv În mod ciudat, sensul din terminologia culinară a cuvântului antreu „fel de mâncare care se servește ca aperitiv“, curent astăzi mai ales la orașe, nu apare menționat în dicționarele românești (cu excepția ultimei ediții a Dicționarului de neologisme). La etimonul său, fr. entrée, acest sens este atestat din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
deschide“, al cărui etimon este cuvântul din latina târzie aper(i)tivus > lat. aperire „a deschide“. Deci aperitiv „care deschide, stimulează pofta de mâncare“ este sinonim cu antreu. Cazul lui antreu este reprezentativ pentru o seamă de cuvinte din terminologia culinară românească, neînregistrate în dicționare sau care au apărut abia la sfârșitul secolului trecut, dar care circulă (deocamdată, pe unele le găsim în cărțile de bucate, precum cea a Sandei Marin). antricot și cotlet Amândouă aceste cuvinte din terminologia culinară românească
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]