1,500 matches
-
între umanitate și Dumnezeu, ridicarea făpturii pe o treaptă a desăvârșirii morale, a aspirației permanente către absolut: „floare ești între fecioare”, „Izvor de milă și de bucurie,/ Prin Care însuși omul se ridică/ La culmi de umilință și sfinție”, „desăvârșirilor cunună”860, „potir cu har ceresc”, „liman de mântuire”861. Înainte de a urmări viața Ceciliei, model de virtute și putere de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu, naratoarea ne propune o notă explicativă, un mic tratat de onomastică privind semnificațiile numelui eroinei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sacrului camuflat în profan. Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor totdeauna;/ Acela doar le vede, care cată/ Cu ochi de prunc și inimă curată.” 867 Destinul deosebit al protagoniștilor este anticipat de această distincție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
busuiocul-simbolul dragostei: În ajunul sau și în ziua cununiei, dis dimineață, atât mirele cât și mireasa trebuie să se scalde într-o scaldă sau baie, anume spre acest scop făcută, sau și într-o apă curgătoare. Nescăldați nicicând nu se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență, la evrei, la albanezi 216: la romani, mirii primeau miresele cu apă și foc, în India, socrul spală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o bucată de sare", pentru belșugul și rodul casei. 260 La un an de la căsătorie, peste tot în Bucovina, este obiceiul ca tânăra familie să ducă nașilor "două perechi de colaci", "ca semn de recunoștință și mulțămită că i-au cununat" 261. La huțulii din Bucovina, când are loc pețitul (stárosti), tinerii se prind de mâini în fața mesei, fiind binecuvântați de părinți și de toți cei de față. Starostele le "taie" mâinile cu o felie de pâine, zicând: "Să vă blagoslovească
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cult."332 Cununile de nuntă, în formă de cerc, se fac din rămurele de pomi roditori (mai ales din prun), din mirtă sau brebenoc. Dacă, după cununie, în viața tinerilor căsătoriți apar necazuri, se spune că perechea nu a fost cununată "cu cunună de prun sau de alt pom roditor, ci cu cunună de rug" 333. La huțuli, pomul ritualic prezent și în cadrul nupțial era pinul. Astfel, la împodobirea pomului de nuntă, druștile cântă: Se mlădiau ramurile de brebenoc, / Ei, copacul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pe la apă fără vad, / Pe la gard / Fără prilaz, / Să vie degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu s-a logodi / Să se bată de-a plesni, / Și până cu mine nu s-a cununa / Să se bată de-a crăpa." După ce au rostit vraja, fetele iau apă în gură, merg acasă, iar din făină și din apa adusă fac o turtiță pe care o coc în "gura cuptorului; după ce s-a copt, o iau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i fura / Și-oi veni la dumneata, / Și-om fugi-n Moldova mică, / Mămuța n-a ști nemică. / Și-om fugi-n Moldova mare / Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-om fugi-n Moldova mică, / Mămuța n-a ști nemică. / Și-om fugi-n Moldova mare / Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară, / Ia-ți năframa din chilie / Fă colaci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ști nemică. / Și-om fugi-n Moldova mare / Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară, / Ia-ți năframa din chilie / Fă colaci din nouă grâie / Și haidem la cununie. Că tu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Unde dorul îl ducea / Marea fără nume / L-aialaltă lume."86 Moartea-nuntă înveșnicește legătura de sânge dintre om și cosmos: "Vasile, fecior mare" / Amu-i nunta dumitale. Scoală-te, nu sta scârbit / Că nuntașii ți-au sosit! Da cine te-a cununa? / --Popa cu cădelnița! / Și oare cine te-a boci? / Grădina cu florile (...) / Față albă ca spuma / Sprâncene negre ca mura / Cine ți le-a săruta? / Pământul cu rugina!"87; " Cine nunta ți-o vedea? / Numai luna și c-o stea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i inima mea" sau " Am auzit o minciună / Că-n Suceava-i apa bună" desemnează trăirile contradictorii ca intermitențe subiective, anulate de liniaritatea inserțiilor explicative: "Am auzit o minciună: / Că-n Suceava-i apa bună, / Cin` bea pe loc se cunună. Hai, puică, ș-om bea și noi / Și ne-om lua amândoi.../ Du-te tu, bade, și-i bea, / Nu-mi trage nădejdea mea, / Că nădejdea de la mine / Îi ca gheața cea subțire: Tu te sui, ea nu te ține
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți pe moartea mea, / Că nu-s eu ce gândiți voi, / Că nu-s hoară zburătoare, / Ci sunt Ioan, / Sântu Ioan, / Nănașul lui Dumnezeu, / Umblă ziua botezând / Și-ncă noaptea cununând."145 Motivul solar cel mai utilizat în colinde, ilustrat de o viețuitoare pământească, supusă "vânării", este Cerbul, considerat un simbol al fecundității, al ritmurilor creșterii, al renașterilor. Mediator între cer și pământ, simbol al soarelui ce răsare și urcă spre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au obârșia tocmai în cununia nefastă dintre un frate și o soră: "Pe cel munte nant și verde / O stână de oi se vede, / Cu stâna cine era? / Constantin și soră-sa (...) Mult așa, soră, nu stau, / Haide să ne cununăm. Într-o zi de dimineață / Lenuța era mireasă, / La biserică s-adus, / Bătrânul popă le-a spus: / Haine sfinte-am îmbrăcat, / De aste n-am apucat / Se cunună văr cu văr, / Păcate strigă la cer, / Dară soră și cu frate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Constantin și soră-sa (...) Mult așa, soră, nu stau, / Haide să ne cununăm. Într-o zi de dimineață / Lenuța era mireasă, / La biserică s-adus, / Bătrânul popă le-a spus: / Haine sfinte-am îmbrăcat, / De aste n-am apucat / Se cunună văr cu văr, / Păcate strigă la cer, / Dară soră și cu frate / Mi se strânge pielea-n spate. Foaie verde de cicoare, / Pe dânsul l-a făcut soare, / Foaie verde mătrăgună, / Pe dânsa a făcut-o lună, / Zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa vrut-a Dumnezeu." / Soarele se-ntuneca, / Sus, la Domnul se urca, / Domnului se închina / Și din gură cuvânta: / "Doamne sfinte, / Și părinte! / Mie timpul mi-a sosit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că sufletul meu, / Aleg iadul chiar de viu / Numai singur să nu fiu, / Ci să fiu cu Ileana, / Ileana Cosânzeana!" / Soarele se cobora, / La sora lui se oprea, / Mândră nuntă pregătea, / Pe Ileana și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fi ție, / Eu ție soție / Până la vecie / Când tu mi-i îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă de ceară / Cum nu e pe lume / Acela ne cunune. / Puternicu` soare / Cu gându-mi gândè, / Podu` să făcè, / De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sânziene, băieții fac ruguri, aprind făclii pe care le rotesc în sensul drumului soarelui spre apus și rostesc: "Du-te soare, vino lună, / Sânzâienele îmbună, / Să le crească floarea floare, / galbenă mirositoare, / fetele să o adune, / să le prindă în cunune, / să le pună la pălărie, / struțuri pentru cununie, / Boabele să le răstească, / până-n toamnă să nuntească."194 Divinități nocturne, lunare, Sânzâienele umblă pe pământ sau plutesc în aer, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, aduc rod
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dreptul de a judeca legăturile pământești: "Păsăruică albă-n pene, / Mergi la maica de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Eu pe laiță m-oi culca, / Pe fereastră mi-i fura, / La lună ne-om cununa, / Soarele ne-a judeca!"206 Luna tăinuiește trăirile sufletești ale omului și participă la zbuciumul lăuntric: "Frunză verde măr domnesc, / Of, împărate ceresc, / Mai dă-mi zile să trăiesc; / Cu puica să mă-ntâlnesc. Două vorbe să-i vorbesc / Ș-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” După terminarea rugăciunii, preotul ia cununia mirelui și face cu ea chipul crucii pe fața mirelui zicând de trei ori: „Se cunună robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Și sărutând mirele cununia, o pune, preotul împreună cu nașul, pe capul mirelui. Asemenea se face și cu mireasa, apoi preotul binecuvintează
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fotografii, foiletoane, însemnări, interviu, raidanchetă, instantanee, fapt divers, proză ori versuri, plus 141 grafică și caricatură realizate de tehnicianul Leonte ori Laurențiu Gheorghiu. În anii în care era incomod să‐ ți botezi copiii sau să mergi la biserică să te cununi, să promovezi calitățile țiganilor, Rulmentul a cutezat, și pentru prima dată în presa din țară a publicat la 31 ianuarie 1962 reportajul ” O viaț ă de om”, în care era vorba de Iorgu Brătianu, „bulibașa șatrei de nomazi staționați la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
numai al timpului, toamnelor, primăverilor și florilor - dar mai ales a plugarului căruia în „Rondelul plugarului” George Nedelea îi transmite strigătul de înfrățire cu pământul: „Eu ar și semăn, și prășesc / Pământul mi‐ i prieten bun, / Cu dânsul veșnic mă cunun / Și numai pentru el trăiesc / Și tot în el mă odihnesc / Când anii vieții mele apun.../ Eu ar și semăn, și prășesc, / Pământul mi‐ i prieten bun; ca în „Imn plugarului”, după ce strigă repetat: „Frate, plugar, frate” să termine într
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Beatrice. Dante, curățat de păcate prin foc, este părăsit de Virgiliu, care, mut continuă să-l însoțească pînă la întîlnirea cu marea lui iubire, Beatrice. La despărțire, ultimele cuvinte ale poetului latin sînt: îți pun deci mitră asupră-ți și cunună. Semn că Dante a învățat tot ce avea de învățat și a devenit stăpîn pe sine însuși atît în ce privește partea contemplativă (mitra) dar și partea activă (coroana). În Cîntul XXIX sînt enumerate marile schimburi: Candelabrul - cele șapte taine ale Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de un rîs atît de bun încît n-ar putea ofensa nici pe cel mai mîndru muritor. E o adevărată recreație să stai în tipografia Bucovina. Muncitorii muncesc veseli. Profesorul îi cunoaște pe toți pe nume. Pe unii i-a cununat. Celor mai mulți le-a botezat copiii, cărora le-a creat carnete de depunere. Știe situația familială a fiecărui muncitor și plătește "salarii sociale" nu după cît se cuvine, ci după nevoile de-acasă. De la tipografie, trece apoi acasă, în bibliotecă, să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]