9,076 matches
-
la Întrebări mai grele, numărul celor care ridicau mâna s-a tot micșorat și abia când au rămas două trei mâini a ridicat mâna și „băietu’ olarului”, acesta sperând că va fi admis să răspundă și deja avea emoții. Din curiozitate și cu o neîncredere afișată ostentativ, dar mai ales din lipsă de candidați la răspunsuri, profesoara i-a admis dreptul la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de zulufi și privirea sa a coborât spre rădăcina butucului de vie, acolo unde două buburuze se iubeau și constată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cele șase lecții de inițiere În iubire pe care Va le va primi, În etape diferite ale copilăriei și preadolescentei sunt realizate de autor cu o bună cunoaștere chiar dacă uneori este de natură freudiană, marșând, mai ales, pe starea de curiozitate a copiilor, dar nu numai. Treaptă cu treaptă, lecțiile sunt parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală. Afecțiunea pe care o are Va față de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu ochii goi. Eu aud venind din urmă / frigul, / cu picioarele bandajate / în melancolie.“ „În timp ce dimineața / și-a pus pe cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ (Beatrice-Silvia Sorescu) Imitarea unor scriitori consacrați. Ar fi productivă numai dacă imitația s-ar dovedi superioară originalului. Aceasta nu s-a întâmplat însă până acum niciodată. În special în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cum au ajuns să facă parte din trupa unui teatru de amatori. George Costin nu se întreabă dacă istorisirile lui interesează pe cineva. Impetuos, dezinvolt, el intră în tot felul de amănunte lipsite de semnificație, convins că cititorii mor de curiozitate să le afle. Nu mor. Iar dacă totuși mor, mor de plictiseală. Multe dintre povestiri par produsul indiscreției autorului. Ca o vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate.“ În plus, este neinspirată ideea de a scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini. Un stil care, la început, trezește curiozitatea, prin noutate, devine agasant și chiar dizgrațios prin repetare. „milă față de mama dar nici o îngăduință: mama trebuie să dispară. râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin funcțiile înalte pe care le deținea. În prezent însă, este aproape complet ignorat, deși continuă să publice noi și noi cărți, de câte 300-400 de pagini fiecare... Am citit atent romanul Falca lui Cain (Albatros, București, 2001), animat de curiozitate: cum anume mai scrie autorul ridicat altădată în slăvi? Aveam starea de spirit a unui justițiar, dorind să îl repun în drepturi pe un scriitor abandonat de cititori după 1989. Era mai bine însă dacă nu-l citeam. Falca lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îndrăgostește de alt bărbat, Dragoș, dar și apropierea de el este dificilă: „Accept să luăm masa împreună. Nu vreau decât un ceai. Ard. Habar n-am cât pricepe el din mine. În expresia privirii lui plutește acum un fel de curiozitate, e sigur pe el, știe ce vrea. Cred că spaima se reflectă pe chipul meu, rigiditatea mă domină. Nu mai reușesc să cochetez, până aici a fost totul. Mă gândesc la mama. Mamă, de ce nu m-ai iubit, ca să fiu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept să fiu tăiată / de tren. / Noroc că frica / mă ia de mână!“ „Scormonesc cu dalta / În tunelul gândului. / Deasupra arde / Făclia speranței.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ Impresia generală este că autoarea vrea să facă poezie imitând exterior, fără grație, nonconformismul poeților. Este ca și cum cineva fără voce ar deschide larg gura și ar scoate sunete asurzitoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Păi, să zicem două sute? Două sute de lei erau cîștigate cu spoitul lingurilor în trei zile. Două sute cincizeci, glumește tatăl talentatului copil. Fie cum spui. Norocel a venit plin de bacșișuri și de atunci era invitat pe la petreceri. Întîi ca o curiozitate, dar mai tîrziu ca maestru. Ceva nu-l mulțumea pe băiat și tot se ruga la taică-su: Tata, n-o să meargă fără o formație... Păi, fă una cu frații tăi! Dancu merge la tobă, Ruginitul la țambal, dar Molîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este și el membru de partid. Alte orizonturi, alte perspective... Talente în stand by Cînd i s-a spus că l-a chemat șeful, Relu Guran știa că motivul nu era cu siguranță avansarea sa. Nu simțea nici teamă, nici curiozitate, dar neliniștit era. Împlinea 55 de ani și la vîrsta asta era greu să te apuci de altă muncă, de altă meserie. Relu nu era însă un panicard și pășea hotărît pe un coridor îngust, neaerisit și nevăruit de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-ar putea, ar fi bine. Nu vă faceți iluzii. O afacere foarte bună ar fi să scăpați de ea. Chiar cu o plată pentru această operație. Bine, o sumă mică acolo, dar nu prea mult financiar. Directorul ardea de curiozitate și, din acest motiv, sondează tainele acestui personaj interesant. Dar cam cît, adică la cît s-ar ridica? În mare, cam la prețul transportului la 60 km, plus ceva simbolic pentru fiecare tonă. Dar unde o veți duce? La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nenorocitul (Raul), cît efort am făcut să-l accept! Angela nu mai adăuga faptul că chiar se îndrăgostise enorm de Raul. Era proaspăt, jucăuș, glumeț și atent. Nici măcar prost nu era, deloc. Angela sună la profesor, mai mult așa, de curiozitate. Știți cine sînt? Oh, Angela. Ce mai faci? Te-ai măritat? Sînt pe aproape. Da? Pe cînd nunta? Nu, am zis că sînt aproape de Brașov. Fantastic. Unde vă duceți? Sînt singură. Pot trece să vă văd? Evident, îmi faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep a-l combate. Se știe cît este lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a văzut și auzit. Cînd curiozitatea acestui public examinează comportarea oamenilor de rînd, aceasta este pentru a omorî timpul și pentru amuzament; cînd, însă, îl judecă pe suveran, aceasta este în propriul interes. De aceea principii sînt expuși, mai mult decît oricine, judecății lumii. Ei sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
literar. Din motive igienice, nu aduc aici În discuție precaritatea școlară, chiar pestilențialitatea educațională a multor slujitori mass-media. Dar și jurnaliști Înzestrați și aparent onorabili, interpelîndu-mă cu diverse prilejuri, se grăbesc să ocolească țintele principale ale dialogului și lunecă În curiozități biografico-senzoriale. Semnalmentul cel mai evident al apariției mele, detectabil de oricine la prima privire, e suprasolicitat, riscînd să eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990, lucrurile stăteau diferit: pesemne cenzura de fond a sistemului infiltra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lansez Înot În apă pînă-n brîu și, răsucindu-mă cumva, captam reflexul luminii, o senzație suficient de intensă ca să mă mai bucure. Îmi doream atît de mult să nu pierd această co moară, Încît devenisem, prin desele mele contorsionări, o curiozitate pentru ceilalți copii. Mama m-a scos de cîteva ori afară, Îndemnîndu mă să mai stau de vorbă pe plajă cu fata unei doamne din TÎrgoviște cu care ne Împrieteniserăm și să-i povestesc istorii cu profesorii mei de la Cluj
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat de lucru pe neașteptate În Încăperea de alături, așa că a sărit pe fereastră și a tras el primul. Atunci, l-au retezat cu o rafală de mitralieră. Tremuram tot de atenție și de curiozitate: — Cum, cum ai spus, tată? Mai descrie o dată instalația electrică, n-am Înțeles prea bine... — Mă, tu abia aștepți să le torni altora tot ce-ai auzit de la mine! — Nu, am bîiguit, pentru că să vezi... Lasă că te știu eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ce le vorbiseră În casă fetelor ungurește cînd erau mici și deloc șvăbește. Îi recitau, În maghiară desigur, aceeași frază speriată: „Nu e voie să se vor bească despre asta!“ Richi Își pusese În Încurcătură părinții cu soiul ăsta de curiozitate, pe cînd urma cursurile Liceului Eminescu din Satu Mare și frecventa aici și lecțiile de germană ale profeso rului Ernst Hauler. Aflase astfel că generația părinților ei din Rătești și din alte sate, șvabi la origine și Încă vorbind dialectul din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu mi-e frică... Cum visează ăia, cum să zic, care n-au văzut niciodată În viața lor, care s-au născut așa... Ce fel de vise au ei? Subiectul mă preocupase și pe mine cîndva. Făcusem, pentru propria-mi curiozitate, un studiu pe elevii mei orbi din naștere, băieți și fete În jurul a optsprezece ani, Îi chestio nasem. Și-au amintit mai Întîi de glasuri, de zgomote, de sonoritatea viselor lor. Am vorbit cu fiecare În parte, după care am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au sălășluit În mine aceste istorii. Mama Floare a mai apucat un singur an după plecarea din Rătești. Înseamnă că patru sau cinci din ultimii ei ani de viață au dat la timp de primii patru sau cinci ani ai curiozității mele conștiente și violent absorbante de lumi văzute ori Închipuite, potrivite În cuvinte care să le facă a străluci. Nu e mai puțin adevărat că, dacă mintea mea s-ar fi deschis către cifre, către matematici pînă la urmă, pasionîndu-se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
august, pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot felul de notițe și nu mai dădeam de ea. Nici azi nu Înțeleg de ce mă muncea dorința recitirii epitafului tocmai atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu puneri, nu știu. Cert e că nu aveam nevoie de text pentru vreun scop practic, spre a-l cita În vreun articol și nici măcar În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie În starea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Toate mărturiile creștinismului antic, de orice culoare și de orice nuanță (gnostic, iudeo-ebionit, popular), sunt importante, întrucât toate ajută la conturarea unei lumi altfel inexistentă pentru noi. Legitimitatea științifică nu rimează însă cu aprobarea teologică. Un creștin își poate satisface curiozitatea științifică studiind un text gnostic, precum Pistis Sophia, dar, în același timp, regula fidei, dublată de propriul angajament spiritual, îi impune respingerea lui la nivelul doctrinei. Nu la fel stau lucrurile cu apocrifele de origine populară, de pildă. Aceste texte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd în Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, încă o dată, atenție!, nu e vorba despre o întoarcere in illo tempore, o nostalgie paseistă. „Efortul care ni se cere”, precizează Daniélou, „este de a regăsi, dar în raport cu achizițiile științei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a ținut într-un... congelator!), codicele respectiv s-a făcut pur și simplu praf, s-a dezintegrat în mii de bucățele. Mai mult, același anticar american și-a rotunjit contul bancar vânzând pe sub mână bucățele disparate savanților sau amatorilor de curiozități. De aceea, atunci când, abia în 2001, a fost reachiziționat de către doamna Frieda Nussberger Tchacos (de unde și numele codicelui, Tchacos), el ajunsese într-o stare absolut deplorabilă. Aproape nimic nu se mai putea descifra. A fost nevoie de o muncă titanică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]