1,720 matches
-
o îngenunchează cu forța și o siluiește. Dacă a doua zi femeia va tăcea (și-i va deveni astfel complice) principiul e confirmat. Însă femeia batjocorită reacționează: bestiala faptă i-a frânt echilibrul sufletesc. Mutilată de remușcări și rușine își curmă zilele. Ce lovitură de trăsnet pentru Manaru! ― Cum, nu toate femeile sânt cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite? Dacă-i cu putință așa ceva de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela jucase rolul principal în viața mea. Aveam îndărăt anii noștri de bucurii și suferințe care ne legaseră cu lanțuri mai tari decât oțelul. O iubisem mult, îi deschisesem larg porțile sufletului, ființa mea era casa ei. Și acum își curmase brusc zilele. De ce nu mă durea neființa Mihaelei? Încă nu știam. Ceea ce mă preocupa în momentul acela era ceva care nu ținea de simțire. Când îmi telefonase Alexa, am văzut cu ochii minții pe Mihaela așezată pe pat cu capul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din buzunar, ca să confirm ființei mele: Da, da, desigur!..." Cum am ajuns așa de repede la această supremă decizie? Oricine știe că sinuciderea e o boală a sufletului, că nimeni nu-și curmă zilele înainte ca ea să fi ajuns la sfârșitul evoluției. Când s-a pârguit în mine această maladie ca să mă trezesc acum în pragul neființei fără speranță de tămăduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de veste că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase o viață și condamnase, fără cruțare, pe o alta. M-am întors de unde luasem carnetul, m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am îndepărtat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu propriile-i gânduri și numai la asta să stea și să cugete. Și ea chiar dorea, cu tot dinadinsul, să se liniștească, dar nu mai reușea deloc să-și curme zbuciumul și să și găsescă liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață ca oricare alta”, și nimic mai mult. De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi de mii de ani treceau în tot atâtea clipe 1 pentru dânsa! Nu în fiecare zi îți este dat să oprești pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
învins de rivala sa care avea un argument mai puternic decât poezia în ochii juriului: frumusețea ei. Și încă mai semnificativ e, poate, ce povestește Plutarh; că, atunci când la Milet a izbucnit printre femei o epidemie de sinucideri, autoritățile au curmat-o într-un mod pe cât de simplu, pe atât de original, ordonând ca trupurile victimelor să fie expuse goale într-un loc public. Ideea că ar putea fi văzute într-o postură dezavantajoasă și cu grimasa morții pe față le-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a încerca să salveze planeta Venus de Enro, iar Patricia Hardie afirma că funcționarii săi permanenți se interesau de non-A dintr-un punct de vedere educativ. Gosseyn vedea o sumedenie de avantaje în această luare de contact. Roboperatorul îi curmă meditația: - Madrisol, secretarul Ligii, vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea despărțiturilor în ciment. Nu erau. Repede, merse la barele care separau celula sa de a femeii. Repede, memoriză o parte de sol din propria celulă și din celulele vecinilor. În sfârșit, încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ști că se poate, și de-a o face realmente, astea erau două aspecte complet diferite ale problemei. În acest spațiu restrâns, radiația atomică putea să fie la fel de periculoasă pentru utilizator cât și pentru adversar. - Cred (și glasul Discipolului îi curmă firul gândurilor) că ar trebui, ar fi mai bine să ne înțelegem. Te avertizez că nu m-am folosit încă de toate resursele mele. Gosseyn era dispus să-l creadă. Era de ajuns ca Discipolul să facă apel la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se prezentau douăsprezece dintr-ale lui Enro. Pentru Ashargin aducea a magie, dar nu și pentru Gosseyn. Prezicătorii de pe Yalerta luptau alături de flo-ta Celui Mai Mare Imperiu, iar apărătorii nu aveau practic nici cea mai mică șansă. Șirul amintirilor fu curmat de glasul ironic al Marelui Amiral, în spatele lui: - Prințe, începe adunarea. Cu mare ușurare luă loc la masa lungă a Consiliului. Constată că stătea în stânga amiralului. Rapid, ochii înregistrară și restul scenei. Încăperea era încă și mai mare decât crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Un robot venusian îi atacă atunci conștiința. Avu vreme să gândească tulburat: - Nu poate fi Venus; n-au avut timp să ajungă. Deci nu putea fi vorba decât de un atac frontal al Ligii. Dar cum trecuseră? Gândurile i se curmară. Acum, lupta cu disperare pentru a împiedica dominarea corpului lui Ashargin. 20 Non-axiome În interesul rațiunii, fiecare individ trebuie să elimine "blocajele" sistemului său nervos. Blocajul este o perturbație semantică, care împiedică nașterea unor reacții adecvate. Unele blocaje pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum credeam. Îmi istorisește scena din menajul ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și a comis seppuku. Omului i se încredințase dificilul proiect de a tăia cale de cinci sute de metri prin munte. În dimineața aceea, mai rămăseseră nouăzeci de metri, astfel că nu respectase termenul. Asumându-și răspunderea eșecului, omul își curmase singur viața. Hideyoshi îl privi pe fiul nefericitului, care încă mai avea mâinile, picioarele și părul pline de noroi. Îl chemă, încetișor, lângă el. — Nu trebuie să-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea o privire lipsită de veselie, chiar posomorâtă... Ceva rău se întâmplase undeva în oraș, poate chiar în școală, poate chiar în clasă la ei. Nimeni nu știa nimic sigur. Poate urma să înceapă o anchetă. Instructorul Cerchez venise să curme răul nevăzut și avea să procedeze după un regulament de care Dănilă nu știa nimic, și cu siguranță nici ceilalți, dar care prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște. Astfel că am intrat în camera de alături, camera mea de vizionări și de adus gagici ușoare. Am acolo toate filmele mari care s-au făcut vreodată. Ce pula mea. Ținîndu-l încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese care să nu curme mult prea devreme zborul tinerei speranțe. - Sigur că sunteți convingător, domnule Euripide... sigur că da... vorbi el absolut la întâmplare, amânând cât mai mult cu putință momentul adevărului. Ăăă... - Și-atunci? - Și-atunci nimic. V-am spus, aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu mai pot să scriu. Un mod radical de a mi se interzice o asemenea îndeletnicire. Au izbutit să mă facă numai bun pentru păzit cireada cetății. Nu am fost pedepsit, ci umilit, stare pe care am hotărât să o curm. Ieri, printr-un străjer cumpărat, fiindcă mă aflu tot în chilie, dar cu alt statut, am trimis fiilor mei o scrisoare, un testament aproape. Astăzi, tot pe furiș, voi scrie ultimele rânduri ale acestei povești. Totul e limpede acum, sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dă cu tifla celor pe care îi socotește lipsiți de eleganță, spunându-le: Până ăl gras slăbește, cel slab moare! E bine!? și le întoarce spatele. - Băieții sunt răutăcioși și voi fetele sunteți niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei cu o glumă și atât mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se an de an foarte aproape de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Atena sau mai știe ea pe unde îl purta imaginația sa bogată, ci pe cel cu cătușe la mâini. Avea în față imaginea unui tânăr care își spulberase viitorul în cele patru vânturi și dacă lucrurile nu s-ar fi curmat brusc, ar fi putut tot așa de bine să fie și ea prinsă în mrejele preocupărilor lui. În goana nebună după bani dobândiți fără efort, tineri ca el trăiesc mirajul unei lumi ce nu poate fi a lor. Ei, ignorând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ar însemna dacă toți pacienții, după externare, m-ar aborda pe stradă? - Vă cer scuze, dar nu puteam să vă întâlnesc fără să vă salut... - Bine, am înțeles, turnă Ina gheață cât cuprindea în cele câteva cuvinte, și pentru a curma discuția spuse răspicat : La revedere! Pentru a se debarasa de insul care o agasase, intră în primul magazin de marochinărie din calea sa, unde de fapt n-o interesa nimic. Voia doar să se elibereze de urmăritorul ce îi ieșise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]