1,636 matches
-
de către ceilalți, scutura invariabil din cap oftînd. Nicolas rămînea de negăsit. Împins de Armelle, care socotea de neconceput și contrar datoriilor poziției lor ca soțul ei să nu ia parte la efortul general, Pierre-Marie de Kersaint se resemnase moale să cutreiere prin landă ceasuri la rînd În compania ei. PM era tocmai pe punctul de a mușca dintr-o tartină unsă din belșug cu unt cînd soția sa i-o luă autoritar din mînă. - GÎndește-te la colesterolul tău, Îi strecură ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se bucura de orice i se ivea în cale, ca și cum l-ar fi descoperit întâia oară, și fiecare zâmbet al ei închidea o adâncă și imposibilă suferință. Era însoțită de două fete mai tinere, pe care le-a cunoscut întâmplător, cutreierând aceleași nesfârșite drumuri. Eugenia s-a alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în fabula rabinului din Crocow, care a cutreierat lumea să găsească comoara din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-am recunoscut după omoplatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plimbau ținându-se de mână. Fețele lor erau întoarse de la lume, nu le zăreai decât profilul când se uitau unul în ochii celuilalt; nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între ei... Într-una din zile, cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că nu-și poate da seama pe cine poate ajuta și pe cine nu, de asemenea, că nu-și amintește absolut nimic despre oamenii pe care i-a ucis în biserică. De când eram mic, somnul meu a fost un calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singură pe punte, cu ochii pironiți în noapte. Barca a început să se miște lent către ultima ei destinație de a doua zi dimineață. Gândurile ei zburau deja la Santiago, ca și cum el ar fi deja la mii de leghe distanță cutreierând mările. Așa avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în magică splendoare. Ne vom plimba ascunse-n adieri, Din când in când oprindu-ne pe cale Să mângâiem cu gândul primăveri Și
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
venea să-și creadă urechilor. Unde vrei să mergi? Cu tine, în lume, răspunse prompt puiul, mulțumit că Lupino îl asculta cu atîta interes. Ai să mă iei, nu-i așa? Abia aștept să le povestesc diseară băieților cum am cutreierat numai noi doi, împreună, și cîte aventuri minunate am trăit și cîte locuri grozave ca ăsta am văzut! Lupino era mai bulversat decît la început. De unde știa bucățica asta de pui că el a plecat în lume? Cine să-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nici acum nu reușea să înlăture negrura care acoperea necunoscutul... Stai, nu te grăbi să tragi concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
moștenise de la părinți, după ce renunțase la studii. Când ești tânăr nu e greu să fii fericit, dacă se întâmplă să locuiești într-unul din orășelele de pe malul mării. Dar Marcel prefera să stea acasă, și foarte curând renunțase să mai cutreiere plajele împreună cu ea. Nu mai ieșeau din oraș, în mica lor mașină, decât pentru plimbarea de duminică. În restul timpului, Marcel se simțea mai bine în prăvălia cu stofe colorate, la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și care nu era decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Fie cum vrei", spuse Jonas, și uită pe dată de cumplita descoperire, pentru a visa la steaua lui. Louise lăsă baltă literatura de cum înțelese că pe Jonas nu-l interesează decât pictura. De îndată se consacră cu totul artelor plastice, cutreieră muzeele și expozițiile, târându-l după ea și pe Jonas, ce nu prea înțelegea pictura contemporanilor săi, din care pricină, în naivitatea lui de artist, se simțea stânjenit. Totuși se bucura că este atât de bine informat cu privire la tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea în vers după vers. Degeaba-mi cutreier în zare privirea Nici urmă, nici geană de vreun curcubeu, E plină carafa, mi-e ochi fericirea Și-mi plouă destinul, mi-l plouă mereu... Prima întâlnire Când te-am văzut pentru întâia oară Cuvintele mi s-au lipit de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rahat și un popor de nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În echipa unui arhitect român, iar soțul ei predă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frenetică a unor scopuri, Îl putem folosi și exploata după cum ne e pofta, cu conștiință Împăcată. Un haos verde. Sau o pădure. Într-un fel destul de misterios, pădurile nu mi s-au părut niciodată lucruri statice. În termeni fizici, le cutreier, și totuși, În termeni metafizici, se pare că ele mă cutreieră pe mine, ca atunci când urmăresc un film, stând practic pe loc, În vreme ce imaginile sosite prin ferestruica aparatului de proiecție sunt cele care se schimbă; la fel cum fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
e pofta, cu conștiință Împăcată. Un haos verde. Sau o pădure. Într-un fel destul de misterios, pădurile nu mi s-au părut niciodată lucruri statice. În termeni fizici, le cutreier, și totuși, În termeni metafizici, se pare că ele mă cutreieră pe mine, ca atunci când urmăresc un film, stând practic pe loc, În vreme ce imaginile sosite prin ferestruica aparatului de proiecție sunt cele care se schimbă; la fel cum fac și cuvintele pe pagină și scenele evocate de ele, atunci când sunt citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
geografice adevărate, pentru exploatarea propriu-zisă a descoperirii. M-am Îndeletnicit, ca amator, cu multe dintre ramurile istoriei naturale (și umane) și nu posed În nici una cunoștințe solide - lucru valabil pentru nenumărate alte lucruri. Îmi place să mă familiarizez cu pădurea cutreierând-o, atât; ca un diletant, nu ca un virtuoz; prefer Întotdeauna haosul verde hărții tipărite. Nu am metodă În nimic din ceea ce Întreprind, iar În privința puterii de concentrare, a răbdării În Însușirea cunoștințelor cu adevărat de specialitate, până și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitându-mă la stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher care i-a dat un pat și mâncare pentru treaba pe care o făcea, iar mai târziu a adus-o chiar în patul său; pe la cincisprezece ani a cunoscut un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucuros la început că e sutaș, simți că i se face dor de câmpul de lângă cazărmi, unde printre flori sălbatice și ierburi soldații învățau să mânuiască armele. Își dădea seama cu tristețe că de aici înainte nici nu va mai cutreiera țara și lumea, ca altădată. Neavând ce face decât să stea de pază pe niște ziduri de care nu se apropia nimeni din oamenii străini, nici măcar hoții, se amăgea mereu cu gândurile. Dar iată că într-o dimineață, se petrecu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-te, du-te, du-te, spuse pasărea. Omenirea Nu suportă prea multă realitate. îT. S. Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci încolo? Negi faptul că, luând-o pe sora ta din tribul axona, ți-am provocat expulzarea? Negi faptul că, izgonindu-l pe Nicholas Deggle în continuumul tău, te-am călăuzit către insula Calf? Negi faptul că, lăsându-te să cutreieri lumea timp de secole, în loc să te aduc aici, te-am făcut bărbatul care ești acum, cameleonic, flexibil și dezorientat? Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]