2,824 matches
-
Într-o țară mai mare decât un continent, unde uneori disputele contracditorii dintre beligeranți, se făcea cu armele automate după cum cetise ea anumite reviste și mai ales după mărturisirile unor compatrioți ce vizitaseră această imensă Împărăție, patria multi milionarilor, se cutremura de frică, de nesiguranța de cum se vor descurca În această supremă civilizație a binelului desigur și a violențelor sub toate aspectele...!! Tony Pavone nici nu voia să audă. Germania era prea mică pentru el iar locuitorii acestei țări feroce naționaliști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Trecuse mai bine de o jumătate de oră...S-a Întâmplat ceva...? Totuși, Îl știa pe Tony Pavone extrem de parolist...! Căută cu privirea către stația subterană de Subway unde-l văzuse pe Tony Pavone intrând, Încercând să-l descopere. Se cutremură la gândul unei situații neprevăzute. Poate era lume multă la caserie ori poate, terminaseră fisele de călătorie așteptând să aducă altele ori poate i s-a Întâmplat ceva...! Dar, ce putea să i se Întâmple...? Profund Îngrijorată, pârăsi vitrina auriferă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vătămat simțea presiune. Aerul fu despicat. Pe o parte zgândăreală, pe cealaltă un curent solitar, o strălucire insidioasă de primăvară. Vuind, strălucind, galben limpede, culoarea ciocului de pasăre, avionul Cessna mai făcu o voltă, mai jos, asupra casei. Copacii se cutremurară sub el. — O să se prăbușească. Data viitoare o să lovească acoperișul. — Nu cred că poate să se apropie și mai mult de casă În timp ce face poze, spuse Emil. — Cu siguranță că zboară mai jos de limita admisă. Avionul, Înălțându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a băut cu înghițituri mari, de parc-ar fi fost suc. Când Mary a început să vorbească, a închis ochii. I-au tremurat mâinile. Dumnezeule, am făcut un bărbat să-i tremure mâinile ! Ați simțit vreodată că tot universu’ se cutremură și că bărbatul ăla e singurul lucru care vă menține echilibrul ? Pe plajă, Drew a dat drumul la radio și-a început să dea din cap, pe ritm, în vreme ce spăla vasele. Unde se dusese Naji ? De ce Mary trebuia să atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să scriu. Ascultă ! Locul ăsta e altfel. Tu n-ai simțit ? Aici sunt mult mai multe lucruri care contează. Gândindu-te la ele, uiți de tine. Nu poți decât să te lași purtat de curentul gândurilor astea. Alice a fost cutremurată de-un fior și-a realizat că era udă leoarcă. Nu se transformase într-un pește, dar râul tot venise să pună mâna pe ea. Acum, după ce se întorcea acasă, era posibil să fie nevoită să se mute mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
crezut că moartea avea să fie o toamnă eternă - totul cade, totul se risipește și putrezește - dar, în loc de asta, s-a trezit c-a venit iarna. Zăpada căzută până în fața ușii avea șaizeci de centimetri, iar corpul lui s-a cutremurat de frig și și-a revenit. Cabana s-a umplut cu fum și Zach a realizat, cu mare regret, că, de fapt, nu era mort deloc. La trei luni după ce fusese târât înăuntru, bărbatul a ieșit din cabană cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putut să-l aducă pe Zach acasă. Jina l-a luat în brațe și s-a lipit strâns de ele ca să-și oprească tremurul corpului. Tremura la fel de tare ca după ce-l născuse pe Danny. Maxilarul îi trepida, trupul i se cutremura sub impulsul adrenalinei, din cauza șocului a ceea ce pierduse și a ceea ce câștigase ca urmare a pierderii. Jina ? a spus Zach strângând-o în brațe. Probabil că-i simțise lacrimile pe piept. Barbatul și-a plimbat mâinile pe spatele ei, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu nedumerită. îți număr ploile de cuvinte evadate din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un grafic. lasă eroarea sau erorile să deformeze saltul liniilor. curbele se cutremură la fiecare întâlnire. e un joc. gând pe gând pe gând... axele nu mai respiră de teama rostogolirii logicii printre erori. fără patimă, rămân în ploaia cuvintelor tale. ridic o cortină de umbre. te văd cum ciocnești paharul cu un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
câte un plâns după vise ce-au trecut, și mi-e dor de umbra ta, de pașii tăi legănători, pierduți în zborul de cocori, de gura ta, de ochii tăi ca două stele peste văi, cum să nu te tot cutremuri când au trecut prin mine oceane de frunze, oceane de vremuri... vineri, 21 septembrie 2012 Dacie sfântă Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
probabil dirigintele oficiului, care curăța sau repara o ștampilă, mă privi atent. Se simțea miros puternic de petrol lampant, probabil de la o sobă defectă. Un camion de vreo zece tone trecu pe lîngă noi cu viteză de făcu să se cutremure pămîntul; Încetini Însă brusc (poate era mașina mea În cale). Pe cînd Îmi Întindea cele zece timbre de cîte cinci yeni pe care i le solicitasem, l-am Întrebat nonșalant dacă e adevărat că familia M și-a schimbat mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nostru sînt toți unul și unul... Mă găsești atrăgător ? Ha? Te deranjez? — Arăți bine. Atunci să-ți cîrpesc una? N-ai vrea să-mi bei urina? Ce-ai zice dacă te-aș pune să-mi lingi tălpile pantofilor? M-am cutremurat cînd i-am văzut privirea fixă și fioroasă, dar am zis: — Eh, mă descurc eu. — Așa mi-am și Închipuit. Vin destui bătrîni libidinoși cu bani căcălău... și mai pică și cîte un actor de televiziune, dar... — Vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
odihnă. Ce s-ar Întîmpla dacă și-ar pierde ținta și ar fi puși În situația de a-i privi pe ceilalți cum merg? Numai cînd mă gîndesc la așa ceva Îmi simt picioarele paralizate... doar gîndul mă face să mă cutremur și să mă simt trist... Zău că-mi dau seama ce norocoși sînt cei care pot umbla, oricît de nesemnificativ le-ar fi țelul pe care-l urmăresc... Deodată, fără nici o legătură cu ceea ce discutam, am Încercat să Înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prisos nu era cazul să mai fii oficial chiar dacă un „mort” a intrat Într-o asociație. Același lucru era valabil și pentru El... — Cu mult timp În urmă, mi s-a Întîmplat ceva care mă face și acum să mă cutremur, continuă Tashiro, privirile zburîndu-i de la mine afară și invers. Voia să lase impresia că a fost luat prin surprindere. La vremea aceea mă odihneam pe o bancă, În parc. Pe banca de lîngă mine se culcase un cerșetor. Era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
umblând printre mărăcinii de pe marginea drumului, în vreme ce ceilalți ucenici se tocmiseră deja cu un conducător de catâri care tocmai pleca spre Bagdad să-i scoată afară din oraș și să-i pună pe drumul Damascului. Oo, și cum s-a cutremurat el când a văzut umbrele îndoielii pe chipul Lui, când a strigat «Eli, Eli..» Noaptea s-a apropiat de paznici cu mâncare și băutură și, în schimbul celor 30 de arginți, a cumpărat trupul lui Iisus, L-a scos din mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în flexiunile vocii din iunie 1941.” Nu s-a schimbat nimic, „gândii bucuros, înviorat, și o auzii răspunzându-mi. „Nimic, dragul meu... Ce-ar fi putut să se schimbe? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această Grădină și surâdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, întrerupt își ridică privirea spre noi și, adresându-se Anei și fiicei sale, rosti înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre încântarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zâmbind, mai mult pentru a-și marca participarea, fiind atentă în realitate la mesele vecine, sperând să întâlnească vreo cunoștință oarecare, să fie văzută cum „petrece ea serile”, desigur „deseori” se gândi aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava se aplecă și degetul încovoiat al mânii drepte tresări! Un tunet lung, care cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca într-un întuneric nesfârșit. Când deschisei pleoapele spre stele, lângă mortul cu ochii neclintiți albi, simțeam încă în jurul gâtului strânsoarea unui arcan de fier. Mormântul unui copil, 1906 Păcat boieresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cerea iubirile tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-a primit sever. A intrat un icioglan cu cupe de băutură dulce pe-o tavă de aur. Ia și bea, l-a îndemnat bătrânul c-o voce care n-avea în ea nici dragoste, nici ură. Baiazid s-a cutremurat. A întins mâna, a luat o cupă, a băut o înghițitură și a închis ochii, așteptând moartea. Când, după o clipă, a ridicat pleoapele, a văzut pe părintele său bând domol ce mai rămăsese din lichidul început. Împăratul a depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plângeam de o bună bucată de vreme până să-mi dau seama. Ca să știți, nu plângeam, mai degrabă mă scurgeam. Lacrimile îmi curgeau pe față fără vreo contribuție din partea mea - fără nici un suspin, fără nici un gâfâit, fără să mi se cutremure umerii; totul se întâmpla în perfectă liniște. Am plâns tot timpul până am terminat treaba și, deși lacrimile mele au întins cerneala de pe eticheta cu adresa revistei Femme, n-am produs nici o altă pagubă. Când am terminat, era deja miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
31tc " Capitolul 31" Eu și Mitch stăteam răbdători la coadă în timp ce studiam fata care lua banii la poartă. Purta un costum de balerină, cizme de motociclist și ochelari ascuțiți în stilul anilor ’50 cu strasuri incrustate pe rame. M-am cutremurat văzându-i ținuta, îmi amintea de serviciu. Eu și cu Mitch păream să propunem cu rândul câte o ieșire în fiecare duminică. Săptămâna asta propusesem eu ceva puțin mai deosebit: un concurs de cultură generală în Washington Square, parcul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi place ce aud. Dacă îi mușcă vreun anaconda și ne trezim implicați într-un afurisit de proces? —Lipitori, eu am o chestie cu lipitorile, a zis Franklin, aproape vorbind singur. Și liliecii. Ți se prind în păr. S-a cutremurat. — Vom avea călăuze, a zis Lois, scoțând de îndată fotografia unui bărbat pe jumătate gol, zâmbind, cu dinții înnegriți. —Drăguț, a murmurat Franklin. — Toată lumea va fi echipată în costumația corespunzătoare. Ca asta. - Lois a arătat spre vesta ei. - O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]