534,793 matches
-
prețuită este evitarea vărsării de sînge, "cuvîntul bun", diplomația, cumpărarea bunăvoinței, compromisul. Dar, mai mult, prudența ajunge foarte departe când sfatul este ca pe câmpul de bătaie domnul să nu se afle unde e temeiul oștirii, căci acolo se va da bătălia, și ar fi riscant, ci să stea "ca-ntr-ascunsu" și să urmărească oștenii, să vadă cine se luptă cu adevărat pentru el. Importantă deci este abilitatea comportamentului și cultivarea "imaginii", căci: "de vei vedea că iaste izbînda ta, lesne iaste
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm criteriile), ci să le înțelegem și să le observăm succesul sau eșecul - or, este absolut evident că această "soluție existențială" a medievalității a fost una de succes, adecvată epocii ei, integrându-ne
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
cultural național. Se mai pune întrebarea dacă Neagoe "credea" în cuvintele sale, dacă nu cumva cartea sa este o culegere de "clișee", de "figuri de stil" după moda timpului, cu scop politico-propagandistic. Nu este aici locul să dezbatem această problemă, dat atât biografia domnului, cât și momentul istoric exclud ipoteza. Am mai spus că textul este impregnat de spiritul isihast, care însemna o recâștigare a sufletului originar al bisericii ortodoxe. Neagoe trăiește cu ardoare toate frământările unui suflet profund credincios, apăsat
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Veronica. A fost un copil crescut În răsfățul dragostei de mamă, deși au trăit Înfruntând multe nevoi materiale. Ea a urmat școala primară și cursurile gimnaziale la Iași, la Școala Centrală, unde a fost bursieră. A fost o elevă excepțională, dând dovadă de o inteligență deosebită. A terminat școala În 1863 și pe certificatul ei de absolvire este trecut calificativul „eminentă”. La examenul final a asistat rectorul Universității din Iași, profesorul universitar Ștefan Micle, ardelean de origine. El a fost vrăjit
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria și Virginia, le-a dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei. Valeria a fost solistă de operă și i se spunea „Privighetoarea Iașului”, iar Virginia a studiat științele. Amândouă au scris poezii. Veronica disprețuia
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
afla la prima ei iubire aproape adolescentină, și că orice adolescent sau tânăr, ascultă această chemare, dincolo de orice rațiune. Cu un tact deosebit, ea va ști totuși, ca În același timp să Își respecte soțul și familia, dar și să dea frâu liber unei iubiri romantice. Până la moartea soțului ei, iubirea lor a fost pură și neîntinată. Între ea și Eminescu s-a născut o frumoasă idilă la Viena, care peste timp se va transforma În iubire profundă și va continuă
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
geniu, așa cum Laura a fost pentru Petrarca. Veronica și-a Înțeles din capul locului menirea. Și-a asumat acest destin și apoi l-a desăvârșit În chipul cel mai fericit posibil. Câte femei ar fi făcut asta? Eminescu și-a dat seama chiar de la Început că Veronica Întruchipează idealul feminin pe care l-a visat. El Îi scria: „Adormind aseară cu gândul la tine și deșteptându-mă dimineața tot cu el, aș putea să Îți scriu toată ziua fără să obosesc
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă Între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm Împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii trebuie să primim cu inimă bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare”. Tia Șerbănescu a publicat un amplu eseu În România liberă În 1992 comentând cu multă competență și mult fler feminin aura personalității Veronicăi Micle așa cum se desprinde din corespondenta lor. Printre altele, ne spune
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruită lui Eminescu nota următoarea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
cu dragoste și căldură de poeziile lor și citindu-le corespondența, pătrunzându-se de iubirea care i-a unit. Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle În numai 39 de ani să fie o elevă strălucită, o voce căreia i s-a oferit angajamente Într-
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
căreia i s-a oferit angajamente Într-o trupă de operă, martoră Într-un proces ce i s-a intentat lui Maiorescu, o soție ireproșabilă - din punctul de vedere a lui Ștefan Micle - mamă a două fiice (cărora le-a dat o bună educație), soră de caritate v o l u n t a r ă Î n r ă z b o i u l d e independență, poetă și traducătoare, o bună pianistă, o văduvă cu necazuri financiare și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
volum, Urmărirea, descrie minuțios avatarurile și intențiile subversive ale lui Dinu Rogojeanu și ale prietenilor săi din perioada 1952-1964. Nu cunosc roman românesc mai aplecat supra explicitării unor tehnici (amatoricești sau nu, însă toate) conspirative. Această dublă condiție a personajelor dă de altfel tonul cărții. Consecvența cu care autorul o circumscrie e, fără alte mărci, una pasională. Aș zice, ca intuiție, că fie și numai temperamental lui Stroescu-Stînișoară i se potrivește perfect un asemenea subiect al rezitenței din umbră. Nu doar
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
speria pisica. Căci ce să facă sărmana într-o casă pustie să se cațăre pe pereți? să se alinte preumblându-se printre mobile? Nimic parcă nu-i schimbat și totuși nu-s la locul lor. Parcă sunt înțepenite lucrurile și totuși date la o parte. Iar seara, seara lampa nu se mai aprinde. Se-aud pași pe scări, dar nu sunt pașii cunoscuți. Mâna care pune peștele în farfurie nu-i cea care i-l punea. Ceva aici nu mai începe cum
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
mult, că de-atâta vreme întâmplarea le-a făcut festa. N-a fost încă definitiv acel gata care să le transforme soarta să-i apropie sau să-i îndepărteze să le iasă în față și amintindu-le chicotul să se dea la o parte. Semne, indicii au fost. Si ce dacă nu erau clare. Poate acum trei ani sau marțea trecută o frunză le-a zburat de pe un umăr pe altul? A fost și ceva pierdut care se înălța. Cine știe
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
îi pot adăposti în spiritul ospitalității și omeniei noastre recunoscute. Dar dacă în discuție intră vreo casă de casă ridicată în inima tîrgului, vilă, blocșor sau ditamai hardughia croită pe tipicul Casei Poporului se schimbă discuția. Arhitecții care n-au dat aviz de construcție oribilității sînt bătuți pe spate energic-prietenește să lase prostiile și mofturile. Sau sînt chiar amenințați, pentru că își permit să se împotrivească unor proiecte la a căror valoare nu-i duce mintea. În loc să dispară împreună cu Ceaușescu, gîndirea ineptă
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
și ce îi trăznește prin cap. Pentru ca Bucureștiul să capete înfățișare de oraș european a fost nevoie de ucazuri domnești succesive, în care se spunea cum se poate construi în acest oraș, ducînd la o disciplină care, bună, rea, a dat urbei o față de capitală. În perioada modernistă, Bucureștiul a căpătat grație unor arhitecți precum Horia Creangă amprenta de originalitate și de îndrăzneală rațională care transformă blocurile de pe marile bulevarde ale orașului într-o lecție de bun gust și de identitate
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
poartă răspunderea dacă într-o zi din centrul Capitalei nu vom mai avea decît pozele. Cum de mai au somn Crin Halaicu și Viorel Lis cînd știu că au pierdut 8 ani atît de prețioși? Și cum de nu-și dă seama guralivul Traian Băsescu de această urgență a urgențelor? Dărîmăm maghernițe, operațiuni la care se bulucește presa ca la Maglavid, dar nu punem la pămînt nici măcar una dintre clădirile construite hoțește în acești ani. Ne pricepem să mulgem Bucureștiul și
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
foarte bine și un roman filosofic (în definitiv Schnier e un filosof, el are opinii și pentru el lumea e un circ, el vede relațiile, forțele dintre oameni, așa cum sunt ele, nemotivate și uneori absurde). El spune la un moment dat că lumea din jurul său îi amintește de Kleist, deci face referințe culturale erudite, el vorbește unor ființe cu un simț al metafizicii cel puțin egal celui pe care îl are el, spre a fi înțeles. Pe sine se percepe tot
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
o trasătură comună: se ascund în spatele zidului protector format din dogme și împroască în jurul lor cu principii formate din ele, dar dacă-i confrunti în mod serios cu acele "adevaruri de nezdruncinat" încep sa zambească, o întorc și încep să dea cu "natura umană". La nevoie afisează un surâs batjocoritor, de parcă tocmai ar fi fost la papă, și el le-ar fi daruit o bucațică de infailibilitate."> Schnier face chiar proiecte artistice, despre cum ar putea el maimuțări mai bine slujba
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
celor trei evenimente muzicale recente, anume o carte și două CD-uri. Pe scurt: numitorul comun al unei cărți și a două CD-uri este o altă carte. Să mă explic. După un astm editorial prelungit, Editura Muzicală începe să dea semne de învigorare. Producția de carte a crescut, cea de partituri de asemenea, revista Actualitatea Muzicală a suferit o transformare de formă (de la alb-negru la color) și de fond, s-au produs și câteva CD-uri. Semnele, așadar, sunt bune
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
portrete componistice ale unor autori consacrați: Octavian Nemescu și Doina Rotaru. întrebarea pe care mi-am pus-o este următoarea: ce au în comun Vieru, Nemescu și Rotaru? Indiscutabil, obsesia timpului, a măsurării și simțirii lui diverse. Drept urmare, mi-am dat seama că problematica lui Jünger este punctul de convergență al concepțiilor muzicale ale celor trei compozitori români. Ea mă ajută să înțeleg pozițiile creatorilor numiți și mă încurajează să realizez o paralelă între cele trei concepții. De trei ori fascinați
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă muzicală. Este limpede că la Nemescu nu este vorba despre ora măsurată de ceasornic. Timpul capătă aici calitatea dată de cadranul solar prin umbră. Căci ce sunt tăcerile meditative care individualizează fiecare opus al acestui ciclu, decât umbre inaudibile ale sunetului? Concepută pentru un tip de audiție ritualică, muzica de pe discul Electrecord - cuprinzând Quindecimortuorum și Negantidiadua - răsare dintr-un
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
nașterii, părinții, bunicii, frații, religia, faptele și evenimentele importante din viață, anul decesului) - date mult prea schematizate pentru conturul identității unui om. ( Cred că însuși Saramago, citindu-și propriul site pe Internet, bine ramificat, se felicită că a apucat să "dea drumul" parabolei sale înainte de a deveni desuetă). Dintr-un fel de revoltă împotriva pierderii identității, Senhor José (alter-ego al autorului, José Saramago) se apucă să reconstituie bografiile a o sută de personalități, să îmbogățească viața acestora prin "conexiunile laterale" ce
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
acestora le accesaseră, lucrând cățărat pe rafturi, în ciuda răului de înălțime, prin spațiul nebănuit de adânc. Destinul unei femei care-și sfârșise existența prin sinucidere devine destinul propriei sale iubiri. Trebuie să afle cine a fost, s-o reîncarneze, să dea sens vieții ei și a lui. Fără căutarea și "îmbogățirea" arhivarului (adică a scriitorului, adică a demiurgului, metafora rostului artei, al literaturii, al Creațiunii, fiind evidentă) adâncul antropotecii ar fi lumea cealaltă, Neantul. Un scriitor știe însă bine că fiecare
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]