15,914 matches
-
desene. Prăjitura lunii diferă în funcție de regiuni. Cele mai cunoscute sunt cele specifice Beijingului, Suzhoului, Chaozhoului și zonelor aflate în sudul provinciei Guangzhou. Umpluturile pot fi făcute din pastă de curmale, soia, cu șuncă, fructe sau cremă. Cum sunt parte din darurile care se oferă prietenilor și rudelor cu ocazia Sărbătorii Lunii, forma de ambalare și prezentare are de multe ori aspectul unui produs de lux. Prăjitura lunii (Foto: Yang Ying) Colțunașii (Jiaozi) sunt o mâncare delicioasă, specifică Chinei. Umplutura acestora poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
supărate pe părinții lor. Ele sunt purtătoarele de cuvânt ale adolescenților care au ieșit în stradă în decembrie ’89 și au cucerit, murind pentru părinții lor lași, care voiau să-i țină în casă, o lume. Ce-ați făcut cu darul nostru însângerat?, gem sau țipă acum Drumea și Novac privind în jur. Dar lucrul cel mai teribil pentru un bătrân supraviețuitor ca mine mi se pare lipsa sentimentului libertății în poezia celor două fete. Sau, mai exact, prezența absenței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
redirecționat înspre bietele mele desene (de nota șase, dacă vă vine să credeți), spre mâinile și fața mea (evident, murdare), spre cunoștințele mele despre natură (invariabil puține față de cele ale lui Florin). Într-un cuvânt, pentru că uneori un cuvânt are darul să spună tot, a devenit un nesuferit. De suferit însă cel mai mult a suferit Patria. Patria, care a încetat să mai fie patrie în sine și, printr-un miracol al dedublării, al suprapunerii sau mai știu eu prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
simplu pentru a arăta că eram niște ființe cît se poate de normale. Nu mai e nevoie să spun, sosirea acestei hîrtii proaspete pe care nu se căcase, nu se pișase și nu făcuse nimic nimeni, n-a avut tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă pe picioare și să ies din colțul meu Întunecos afară, În pivnița luminată de lămpi de neon, pentru mine imensă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
amețeală. Impactul geniului. Am ridicat privirea către volumele rămase pe raftul de jos, din care mama Îl extrăsese pe acesta și am descoperit că pot să citesc destul de bine titlurile. Firește că Încă de la acea vîrstă fragedă sufeream deja de darul catastrofal al hipertrofiei lexicale, care de atunci mi-a marcat atît de distrugător cursul lin al unei vieți care ar fi putut fi una cît se poate de banală. Deasupra acestui grup de rafturi se afla o hîrtie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către el, de parcă s-ar fi așteptat ca floarea să facă brusc ceva care să-i explice prezența acolo, apoi, după prînz, l-a aruncat În coșul de gunoi. Darul meu a avut efectul opus celui scontat. În loc de alinare, Îi provocasem lui Norman Încă o grijă În plus, și Îmi părea rău. După asta, nu i-am mai adus nici un alt cadou. N-am fost niciodată prea Întreg la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai mîncat un pic din mîncarea primită În dar și m-am simțit puțin mai bine. Însă pe seară mi-a fost iarăși rău și eram atît de slăbit Încît să fac cîțiva pași era ca și cum aș fi urcat pe munte. Nu băusem nimic două zile, și acum tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era la un pas de a deveni istorie, iar proprietarul ei era un criminal ce purta pe tîmple semnul lui Cain, era vremea să-mi fac planuri de viitor. CAPITOLUL 8 Există două feluri de animale pe lume, cele cu darul vorbirii și cele fără. La rîndul lor, animalele care au darul vorbirii se Împart În două categorii, cele care vorbesc și cele care ascultă. CÎinii formează majoritatea celei de-a doua. Și totuși, cîinii, fiind din cale-afară de proști, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era un criminal ce purta pe tîmple semnul lui Cain, era vremea să-mi fac planuri de viitor. CAPITOLUL 8 Există două feluri de animale pe lume, cele cu darul vorbirii și cele fără. La rîndul lor, animalele care au darul vorbirii se Împart În două categorii, cele care vorbesc și cele care ascultă. CÎinii formează majoritatea celei de-a doua. Și totuși, cîinii, fiind din cale-afară de proști, Își poartă afazia cu un soi de fericire servilă, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vrei, de nemți. Mai bine zis de naziști. De fasciști. De roșii, de albi... În clipa aceea, sună telefonul de pe biroul domnișoarei Hilfe. — E lady Dunwoody, spuse ea. Hilfe se aplecă și apucă repede receptorul: — Vă sîntem foarte recunoscători pentru darul dumneavoastră, lady Dunwoody. Niciodată nu putem spune că avem prea multe hăinuțe de lînă pentru copii. Da, dacă nu vă deranjează, trimiteți-le la noi. Sau poate să vină cineva după ele?... Bine, trimiteți șoferul dumneavoastră. Vă mulțumim! Bună ziua! I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz, după o zi de singurătate și plictiseală. Nu poți respecta un om care n-are curajul opiniilor sale, și pierzîndu-și respectul față de doctorul Forester, Digby Începu să-i pună la Îndoială Însăși competența; nici măcar nobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o Dumnezeu în inima omului de la creație. „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie gânditoare.” Acest gând al lui Pascal, invocat nu rareori în discursul filosofic despre om și lume, poate avea darul de a ne reaminti, și în încercările vieții cotidiene, mărunte sau de anvergură, că, în fața propriei slăbiciuni, omul și umanitatea nu trebuie să-și piardă încrederea în forța rațiunii. Putem sublinia în final câteva trăsături ale epocii noastre, căutând cauzele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mântuitorului. Dacă toate chinurile acestea sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce. Suferința-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor român, ca să te pot înălța. Noi n-avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noștri sunt sfinți, mucenici, martiri. Deci, îndreptarea lumii e în funcție de noi. Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îl șlefuiește, îl netezește, îl modelează. Așa este și cu credincioșii la biserică. Ei vin să asculte mai ales predica. Chiar dacă uită, tot le mai rămâne ceva.” Cât sunt de adevărate cuvintele părintelui Galeriu Constantin, care susține: „Cunoștința e un dar de la Duhul Sfânt («să mă guști pe Mine, viața cea adevărată»). Astăzi sunt îmbrățișate tot mai des cultul plăcerii (eroticului) și cultul mâniei (violenței) prin intermediul mass-mediei.” Citându-l pe Victor Frankl într-o conferință de presă, domnia sa spunea că: „nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că mai rumegase ideea, găsea că diamantele au ceva aparte, ceva ce până și un bărbat e capabil să înțeleagă dacă se gândește destul de mult la asta. Dar ceea ce era cel mai important pentru domnul J.L.B. Matekoni era gândul că darul acesta, care era, probabil, cel mai scump cadou pe care-l va oferi vreodată cuiva, era un dar din chiar solul Botswanei. Domnul J.L.B. Matekoni era patriot. Își iubea la fel de mult țara cum știa că și-o iubește și Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să înțeleagă dacă se gândește destul de mult la asta. Dar ceea ce era cel mai important pentru domnul J.L.B. Matekoni era gândul că darul acesta, care era, probabil, cel mai scump cadou pe care-l va oferi vreodată cuiva, era un dar din chiar solul Botswanei. Domnul J.L.B. Matekoni era patriot. Își iubea la fel de mult țara cum știa că și-o iubește și Mma Ramotswe. Gândul că diamantul pe care în final îl vor alege ar putea să vină dintr-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Totul s-a fâsâit; n-aveai cum să schimbi Africa. Oamenii și-au pierdut interesul ori s-au întors la modul lor de viață tradițional ori, pur și simplu, au renunțat fiindcă însemna prea mult efort. În plus, Africa are darul de-a reveni și a acoperi totul de parcă nici n-a existat. — Oare o fi în sat cineva care ar putea să mă ducă acolo? se interesă Mma Ramotswe. Mma Tsbago se gândi un moment. — Mai sunt câțiva oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Semnele astea de aici sunt lacrimi, îi explică ea. Girafa le dăruiește femeilor lacrimile ei, iar ele le împletesc în coș. Americanca primi coșul politicoasă, cum era obiceiul în Botswana, cu ambele mâini. Cât de nepoliticoși sunt oamenii care primesc darurile cu o singură mână, de parcă îl smulg de la cel care le oferă; ea știa lecția. — Sunteți foarte amabilă, Mma, spuse ea. Dar de ce și-a dat girafa lacrimile? Mma Ramotswe dădu din umeri. Nu-și pusese niciodată problema. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intrase În bisericuță, neliniște motivată de faptul că știa că urma să „oficializeze” fericirea acelor momente, transformînd-o, dintr-un sentiment spontan, Într-o obligație impusă. Acum, vederea acelei rochii Îi producea aceeași senzație. Nebuna fantezie sexuală, orgiasticul coșmar-realitate care avusese darul de a-i da peste cap cu totul concepția despre existență și despre sine ca ființă omenească, arătîndu-i realitatea adevăratei sale personalități, părea să ia sfîrșit. Fără să Înțeleagă exact de ce, intuia că a se Îmbrăca Însemna a se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că ea e. Și asta trebuie să fie noua casă a lui Evie. Și eu mă-ntreb cum s-a făcut de-am venit aici. De ce azi? Ce șanse sunt? Cottrell imobiliara ne conduce pe lângă secretara în tweed și toate darurile de nuntă. — Asta-i casa fiicei mele. Dar ea-și petrece aproape toată ziua la departamentul mobilă de la Brumbach’s, în centru. Până acum am lăsat-o să-și vadă de micile ei obsesii, dar ce-i mult e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
erai. Bîlbîie înțelese destul de repede că nu dorința de acțiune, puterea de muncă ori devotamentul erau factorii care să te introducă în mai adîncul vieții Serviciului, ci calitățile tale personale, particularitatea ta. Fiecare om era folosit de Mihail în funcție de aceste daruri de neînlocuit. Și, s-ar fi putut prea bine ca un funcționar sau altul să stea liniștit decenii întregi, fără să fie solicitat pentru ceva serios pentru simplul motiv că realitatea nu produsese cazul în care erau necesare calitățile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că întrevederea s-a încheiat. * Nu chiar a doua zi, dar destul de repede a avut și telefon. I-a crescut leafa și se simțea mult mai bine. Aștepta doar ocazia, adevărata, marea ocazie în care să-și arate posibilitățile, talentele, darul despre care nu știuse mai nimic pînă cînd nu-l descoperise Mihai Mihail. Într-un fel era cuprins de o admirație sinceră față de șeful lui. Faptul că l-a descoperit pe el, scoțîndu-l dîntr-o obscură afacere petrecută într-un și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de slujitori, toate la un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze pînă atunci. Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș întins pe toată fața, își flutura palmele pline, de grăjdar ori muncitor cu sapa, deasupra capetelor tuturor și deși nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de zece ani, domnule dragă, de cînd avem o țară nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu ajunge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o Întreagă producție folclorică, care Însemna de fapt o parte din viața lor - Întrucât totul ar părea sărăcăcios și ciopârțit În comparație cu originalul. Să nu mai vorbesc de lista nuntașilor, numele nașilor și al preoților care i‑au cununat, orațiile, cântecele, darurile cu dăruitorii lor, lista mâncărurilor și a băuturilor. Urmează apoi o Întrerupere de cinci luni, Între noiembrie și mai, când tânăra pereche se instalează la Belgrad, după care se ajunge la aranjarea camerelor, mobilarea, prețul mașinii de gătit, al patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]