1,546 matches
-
căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată-o știm când este." (Duiliu Zamfirescu) 7. Imagini prinse-n chihlimbar Simțurile mele au înregistrat cu riguroasă acuitate fapte, chipuri, întâmplări, oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vârsta de 70 de ani. Distincții: de două ori Meritul Sanitar (1981 și 2004). Lucrez și astăzi la cabinetul meu particular, pentru a mai ajută, cu cele învățate într-o viață de doctor, pe cei în suferință. Dar toate sunt deșertăciuni și vânare de vânt. Acum, la peste 70 de ani, imensă pagina albă și necunoscută a viitorului din anii 50, este scrisă și perfect cunoscută de fiecare dintre noi. 1. În bibliografia privind Bucovina există mai multe cărți scrise de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
se anunță că se caută șase ciobănițe ca să păzească - în Insulele Falkland - boi, cai și mai ales oi. Candidatelor li se cere: calificare profesională, dragoste de animale, acceptarea singurătății, încredere doar în sine însuși și „detașare față de toate plăcerile și deșertăciunile lumii”. O meșă din părul lui Napoleon e cumpărată cu 3.000 de franci la licitația care are loc pe pachebotul „France”, în croaziera imperială spre insula Sf. Elena. Azi, când atâtea cifre catastrofale sau catastrofice (tone de bombe, rezerviști
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au zvântat. De mult vânjoase mlade noian țășnesc din glie. Fă tu să nu rămână nimic nerăzbunat, Partid, cărarea noastră și-a păcii chezășie!“ („Desferecare“, Familia, decembrie 1972) GRAUR Al. „Poporul român, o vreme uimit și umilit de vehemența și deșertăciunea vorbelor goale, altfel purtate cu deosebită trufie, a respins cu scârbă și totdeauna cu indignare ordinea hitleristă, alăturându-se hotărât, sub conducerea comuniștilor, la frontul antifascist, pentru redobândirea libertății țării, a democrației pentru pace, pentru o patrie care a trecut
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a-și pune în prim plan propria odraslă. Practic aceștia 38 sunt capabili de orice, inclusiv de a-și atrage propriul copil în noroi, pe un drum al minciunii, ipocriziei, imposturii, pentru a se făli în fața celorlalți. Un drum al deșertăciunii absolut gratuit ! În armată am fost luați tare de la început (era o unitate ,,de elită” plină de severitate), și îmi amintesc că în primele două săptămâni nu mai știam practic ce-i cu mine. Eram la Bacău într-un regiment
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în fața celorlalți, de a se ,,mândri” cu realizările lor și asta de cele mai multe ori prin mijloace obscure. Aceștia aleargă după ,,slava oamenilor”. Ei vor să fie ,,slăviți” chiar și fără nici un merit real, prin impostură, într-o viață dusă în deșertăciune. În prostia lor, oamenii și pe crucea ,,de la căpătâi” își trec neapărat și ,,pregătirea” cu care au trecut ,,dincolo”: inginer, arhitect etc. Asta desigur pentru cazul în care Dumnezeu, acolo Sus, ar avea nevoie eventual de o clădire sau un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
arhitect etc. Asta desigur pentru cazul în care Dumnezeu, acolo Sus, ar avea nevoie eventual de o clădire sau un pod, să știe la cine să apeleze! La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ca oamenii să înțeleagă viața în deșertăciune, să devină conștienți de adevăratele valori pe care ar trebui să le acumuleze un om. La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ! Ar cam fi momentul ca oamenii să nu se mai raporteze la alții, pentru că oricum nu ajută la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
am dictat în italiană ceea ce adusesem cu mine de la Roma însemnat pe scurt. Am terminat de scris în decembrie 1555, la Genova. Capitolul I CONVERTIREA (1521-1522) Rănitul de la Pamplona 1. Până la vârsta de 26 de ani fu un om dedat deșertăciunilor lumii 1 și își găsise plăcerea mai ales în mânuirea armelor, cu o mare și deșartă dorință de a dobândi faimă.2 Astfel, într-o zi, se găsea într-un castel asediat de francezi 3. Toți camarazii lui, văzând limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o oră și cântărind situația și beneficiul pe care-l aduce șfiecareț, mi s-a părut deșertăciune și piedică a dușmanului șaltă alegereț, alegând și oferind 2 cu multă liniște și pace Tatălui a nu avea nimic, nici măcar pentru biserică; și întorcându-mă la celelalte alegeri am făcut același lucru, nu fără mișcări lăuntrice și lacrimi. Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Moravurile noastre sunt pe aproape moravurile sau mai bine zis viciile tuturor popoarelor, cari ne-au stăpânit sau protegeat. De la ruși ne-am Însușit desfrânarea, de la greci lipsa de onestitate În afaceri, de la principii fanarioți un amestec de Înjosire și deșertăciune, de la turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-ați văzut mișunând În ulițele noastre : iacă năravurile noastre” <endnote id="(109, p. 47)"/>. 5. Evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ne umpleau viața, viața trăită fără Dumnezeu, fără nicio speranță. Ei erau totul pentru noi. Cred acum că Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a mă face să pricep că toată munca noastră a fost o goană după vânt și deșertăciune, și este timpul să privesc și în sus, nu numai la cei de lângă mine. În ziua de 14 oct 2011, Dumnezeu mi-a trimis însă o lumină, o speranță, o făgăduință așa cum numai El poarte să dăruiască. Iată cum: pentru că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Cirezile? Conacele? Aurul? Plecăm goi-goluți, cum am venit. Cel mult, un giulgiu să nu ni se răspândească oasele. Ce rămâne după om? Un nume pe-o cruce. Și de ai noroc, un gând bun în amintirea oamenilor. Și-apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Conacele? Aurul? Plecăm goi-goluți, cum am venit. Cel mult, un giulgiu să nu ni se răspândească oasele. Ce rămâne după om? Un nume pe-o cruce. Și de ai noroc, un gând bun în amintirea oamenilor. Și-apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
goi-goluți, cum am venit. Cel mult, un giulgiu să nu ni se răspândească oasele. Ce rămâne după om? Un nume pe-o cruce. Și de ai noroc, un gând bun în amintirea oamenilor. Și-apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost un viteaz, un adevărat Basarab... olecuță și Mușatin... Dumnezeu să-l ierte... Să nu sufli o vorbă Voichiței. Ai văzut cât l-a iubit. Las-o să spere... Îmi pare rău pentru ea. Aiasta-i soarta domnilor, plătești pentru deșertăciunea de "a fi om mare", de "a rămâne in Istorie", trufia și toate celelalte. Un timp se așterne tăcerea. Ștefan se așează pe marginea fântânii. Trimit un sol în Persia la Șahul Uzum-Hassan, să ne înțelegem, să lovim împreună, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
recunoștință. E un mare cărturar, o conștiință a veacului nostru, îl cunosc, spune Stanciu. Când am fost la Cracovia, mi-am notat cuvântul lui, spune Tăutu. Ascultați: "...Mateiaș, trăgând pe sama sa toată măreția acestui triumf și, cu neobrăzata sa deșertăciune, atribuindu-și sieși meritele altuia, nu s-a rușinat, cu trufașa lui mândrie, să se fălească către regii și principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a înălțat în grad, mormăie Ștefan. "...Sub hatmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să dai ceva din tine! Munca și dragostea îi dau un sens, ne salvează de zădărnicia trecătoarei noastre vieți. Să lași o urmă a trecerii tale. Să arzi, nu dâră de stea căzătoare! Restul averea, gloria, puterea e fum, e deșertăciune amăgitoare, efemeră. Dragostea și moartea, cele două jocuri fatale ce m-au fascinat, le-am jucat pătimaș pe amândouă. Te sfătuiesc să alegi dragostea. În fructul ei e o fărâmă de nemurire... Îmi amintesc un cântec ce-l cânta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o întinde. A rămas pe piept numai cu o cruce simplă, de aur. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o întinde. A rămas pe piept numai cu o cruce simplă, de aur. Ce faci? o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o întinde. A rămas pe piept numai cu o cruce simplă, de aur. Ce faci? o întreabă Țamblac intrigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă! Toți trei! Și Negrilă?! Iată cine grijea de "sângele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă! Toți trei! Și Negrilă?! Iată cine grijea de "sângele Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul să fie pesimist strigând: „O, deșertăciune, totul e deșertăciune”... Nimeni nu-și mai aduce aminte ce a fost mai înainte și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul să fie pesimist strigând: „O, deșertăciune, totul e deșertăciune”... Nimeni nu-și mai aduce aminte ce a fost mai înainte și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu... Eu, căreia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]