1,965 matches
-
este compusă din două părți. Primele patru cărți se ocupă cu organizarea mănăstirilor din Palestina și Egipt, iar următoarele opt analizează originea, cauzele și vindecarea celor opt păcate capitale (lăcomia, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, tristețea, acedia sau neliniștea, slava deșartă și mândria). În Prefața la Așezămintele mănăstirești, pe lângă complimentele adresate episcopului Castor, mai apar câteva elemente interesante: a) Scuzele lui Cassian că nu va putea fi la înălțimea lui Castor, de a scrie o lucrare așa de importantă și de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apuseni. În ce privește acedia, care e foarte actuală și azi în monahism, l-a obligat pe Toma d’Aquino să pună în locul acedei și tristeții două păcate mai banale. Cartea a XI-a, însumând 19 capitole, critică duhul sau patima slavei deșarte sau zadarnice care este un dușman cu multe chipuri și foarte subtil, astfel că abia poate fi identificat, însă nu ocolit. Sfântul Cassian arată că duhul slavei deșarte se deghizează sub haina virtuților și revine la atac în altă formă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cartea a XI-a, însumând 19 capitole, critică duhul sau patima slavei deșarte sau zadarnice care este un dușman cu multe chipuri și foarte subtil, astfel că abia poate fi identificat, însă nu ocolit. Sfântul Cassian arată că duhul slavei deșarte se deghizează sub haina virtuților și revine la atac în altă formă, pe când atacul celorlalte duhuri e mai clar și riposta are urmări. Ea rănește ,,pe ostașul lui Hristos și în ținută și în înfățișare, în mers, în glas, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ar fi de două feluri: unele naturale, cum este lăcomia la mâncare, și altele nenaturale, precum arghirofilia. Unele nu se pot petrece fără acțiunea trupului (lăcomia la mâncare), iar altele se săvârșesc fără vreo implicare a trupului (trufia sau slava deșartă). De asemeni, unele sunt puse în mișcare de cauze externe (arghirofilia și mânia) pe când altele sunt determinate de cauze interne (lenea și tristețea). Pentru că cel stăpânit de aceste patimi suferă de o boală dublă, atât sufletească cât și trupească, este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adică biruințele duhovnicești și, la fel are și stânga atunci când este prins în vârtejul ispitelor.... Așadar, cel ce în mijlocul acestora, pe care le-am numit că sunt de partea dreaptă, nu se trufește și nu intră în el înfrângerea deșartă, iar în vâltoarea celor zise de partea stângă luptă bărbătește, fără să cadă pradă deznădejdii, ci mai degrabă își ia din cele potrivnice arme pentru exercițiul răbdării și al virtuții, acela se va folosi de ambele mâini ca de mâna
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și anahoretic, Avva Ioan concluzionează că preferabil este primul, mai ales pentru monahul începător. Cel ce trăiește în comunitate este scutit de grija procurării hranei, este ferit de unele păcate ce apar și se dezvoltă ușor în pustie, ca slava deșartă, și inițiază pe monah în marea virtute care este tăierea voii proprii (cap. 4-6). Însă, atât cei ce trăiesc în deșert cât și cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
chiliei sale (cap. 3-6). Avva Avraam arată apoi că virtuțile sunt raționale, voliționale și sentimentale, astfel încât fiecărei părți componente a sufletului îi corespund virtuțile ei. La fel, rațiunea, virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
faptul că aceștia urmau să se bucure de slava veșnică pe care el o pierduse. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam. Acestea sunt: lăcomia cu care a luat fructul din mărul interzis, gloria deșartă, după care se spune: ,, Ochii tăi se vor deschide” și mândria după care se spune ,,Vei fi ca Dumnezeu, cunoscând răul și binele” și asta făcând apel la Facere cap.3. Sfântul Cassian numește clar pe Adam când vorbește de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sunt afirmate cu tărie. Dorința sexuală poate fi stinsă și imaginile sexuale pot fi eliminate chiar și în somn, pot fi omorâte. Căderea în păcat. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam: lăcomia, gloria deșartă și mândria. De asemeni, specifică că originea prezenței răului în neamul omenesc se află atât în căderea în păcat a lui Satan cât și în căderea în păcat a protopărinților noștri. Astfel, omenirea are o înclinație mai mult spre rău
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
arate lucrând unul cu altul, prin aceasta s-ar spune un lucru de râs. Căci în acest caz fiecare ar fi lucrat pentru slavă, ca să nu se presupună că e neputincios. Dar a spune că există în zei o slavă deșartă e de asemenea cu totul absurd. Astfel, dacă fiecare era în stare să creeze întregul univers, ce trebuință a fost de mulți, odată ce fiecare a fost suficient pentru a face totul? Apoi ar fi absurd ca opera să fie una
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
osândi atunci pe toți cei ce au rătăcit calea: cel milostiv pe cel crud și nemilostiv, cel bun pe cel viclean, cel blând pe cel aspru, cel ce voiește binele altuia pe pizmuitor, iubitorul de înțelepciune pe iubitorul de slavă deșartă, cel harnic pe cel trândav, cel întreg-cugetător pe cel desfrânat. Așa va face Dumnezeu la judecata noastră și așa va orândui pentru fiecare ceată, pe unii lăudându-i și pe alții pedepsindu-i. Însă să nu fie ca vreunul din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cel ce a făgăduit acele bunuri ființează în veci, și noi, care ne vom bucura de acele bunuri, chiar de murim, vom învia iarăși, și nimic nu este care să ne rușineze în toate, ca și cum am fi robii unor speranțe deșarte”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia IX, p. 154-155) „Nici un bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca nădejdea cea bună a acelor viitoare bunătăți”. (Sf. Ioan
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mișcă. Adeseori spune: "o, slăbiciune, / numele tău este artă". Fiind deci atât de ridicol și slab, întreprinderea lui e deșartă, întocmai ca a zidarului, fratele său, care-a visat să clădească o piramidă-n Țicău. Inserția vreunui segment din Eminescu ori din alții în propriile-i poeme conferă discursului o anumită savoare. Propoziția "O, slăbiciune, / numele tău este artă" parafrazează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tihnă de fericire prin creștere economică și belșug. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu trebuie să-și piardă vremea și nervii cu alegeri de tot felul, ba mai mult, nu trebuie să-și piardă vremea nici cu speranțe deșarte de avansare ierarhică, știindu-se de la început, pe baza nivelului genealogic, unde este locul fiecăruia. Câte deziluzii cumplite nu sunt evitate astfel! Însă, e drept, există și unele situații, nu multe la număr dar de ce să ne ascundem după deget
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tihnă de fericire prin creștere economică și belșug. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu trebuie să-și piardă vremea și nervii cu alegeri de tot felul, ba mai mult, nu trebuie să-și piardă vremea nici cu speranțe deșarte de avansare ierarhică, știindu-se de la început, pe baza nivelului genealogic, unde este locul fiecăruia. Câte deziluzii cumplite nu sunt evitate astfel! Însă, e drept, există și unele situații, nu multe la număr dar de ce să ne ascundem după deget
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mare: aceea a binelui, a umilinței. Nu e bine să opui rezistență cursului natural al vieții, altfel nu te vei mai sătura de lumea aceasta. Cine se cunoaște pe sine își iubește dușmanul, nu se laudă și fuge de slava deșartă. El își preferă muzica duioasă a comorilor lăuntrice sau liniștea celor trei comori, departe de gălăgie și de răutate. 5.3. Acolo unde ești tu Era o zi de toamnă rece și tristă și-mi era dor. Te tot căutam
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
creat Dumnezeu este puritate perfectă. Pacea sălășluiește în fiecare spirit care acceptă planul lui Dumnezeu pentru ispășirea sa. Cei care acceptă ispășirea sunt invulnerabili. Nu știm încă ce e mîntuirea și nu o înțelegem. De aceea, nu-ți fă păreri deșarte, ci cere-I totul Sfîntului Duh și urmează-L pe Dînsul. Doar în-țelepciunea Sa e capabilă să te ghideze. Mîntui-rea înseamnă evadarea din culpabilitate. Astfel scăpăm de tot ceea ce ne poate umbri inocența spiritului. 8. Sfîntul Duh cunoaște calea și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
timbru elegiac, poetul continua tot atunci, în alte versuri, din poezia Ce șoptești atît de tainic (tu, izvor): ..................................... Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pămînt, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vînt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece-i cîntu-i Și eu știu numaî atîta C-aș dori odat' să mîntui!"192 Tot atunci i s-a ivit intenția de a-și aduna, într-un volum, toate poeziile inspirate de Casandra și de Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
experiențial: avem de-a face nu atât cu o „revoluție spirituală”, cât cu una dintre ipostazele consumului-lume. În culturile vechi era vorba despre despuierea integrală a omului, despre depășirea eului repliat asupra strictei sale individualități prin eliberarea de toate poftele deșarte. Ele presupuneau o schimbare totală a felului de trai trecând prin exerciții spirituale repetate, prin indiferența față de lume, o adevărată performanță ascetică. Suntem foarte departe de așa ceva. Ce căutăm noi astăzi la mentorii noștri spirituali, dacă nu rețete pentru maximizarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
statui care se însuflețește. Ea își va face apariția sub înfățișarea unei femei cu chipul acoperit de văluri, pe care Heracles i-o va prezenta lui Admet ca pe o străină. Admet încearcă mai întâi să nu-și facă speranțe deșarte (deși nu îi vede fața, străina seamănă mult la trup cu Alcesta). Ca și statuia plănuită, femeia cu văluri îi amintește de soția lui, dar „Morții nu se pot întoarce la lumină”, își va spune Admet, un Admet care vrea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e-aici parcă o vezi ba n-o mai văd când e aici când nu e. Să fie doar un miraj, o iluzie, acest „trup pieritor” revenit într-o lume lipsită de consistență, căci iată-l întors îndărăt în lumea deșartă numele și-l rosti e drept dar chipu-i nevăzut rămâne. Tsunemasa nu s-a săturat încă de viață, de palatul în care trăise. Firește, nu e decât o umbră: ca duh venit-am încoace nălucă dintr-un vis venit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
animalelor rănite; vânătoarea nu înseamnă pentru el un act de cruzime, iar pădurea este aici nu numai un spațiu edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
796 Dodge. Capitolul VII Paulicianismul sau marcionismul popular Adevărata bucurie a lui Dumnezeu este să fie Învins de om. Elie Wiesel 1. Izvoare Există numai o singură sursă de informații asupra doctrinei pauliciene: Istoria folositoare, contrazicerea și răsturnarea găunoasei și deșartei erezii a maniheenilor numiți și paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care a cunoscut-o În vremea regimului burghezo-moșieresc. Să fie siguri toți acești strigoi jalnici ai trecutului, toți cei pe care poporul nostru i-a aruncat În lada de gunoi a istoriei, că visurile lor vor rămâne și pe viitor deșarte și că mâna poporului muncitor și a statului său democrat-popular nu va șovăi nici pe viitor, lovind fără cruțare În toți cei ce atentează Împotriva cuceririlor revoluționare ale poporului. Cât privește speranțele pe care aceste epave le pun În sprijinul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
bună; bunătate; bunică; bunicii; cadou; calități; candoare; caracter; caracterizare; cărți; ceartă; cer; ceva rău; Cezar; a cinsti; ciudă; cîntec; cocalar; cocoș; complimenta; a complimenta; complimente; comportament; conștiincios; convorbire; copac; copilă; copilul; corect; cornițe; cuminte; cunoaștere; curaj; defect; degeaba; despre; destin; deșartă; deștept; dezgust; dispreț; Domnul; dorințe; dubiu; dus; egocentrism; egoist; egoistă; emoții; enervant; enervare; exagerare; extaz; fals; fapta; faptă bună; fapte; fapte bune; fata; făli; fățarnic; felicita; felicită; femei; femeie; fiță; fostul iubit; frățească; frumusețe; furie; gol; goliciune; grozavă; grup; guraliv
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]