1,962 matches
-
răcorește cu palmele fruntea înfierbântată. Se vaită: — Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe tine de tâmp ce ești, îi vine lui Gallus să i-o trântească. Își stăpânește vorbele porcoase. N-au cum să-l deștepte pe tembelul ăsta. Încearcă să-l îmbărbăteze: — Măcar nu e cetățean pe de-a-ntregul. Reia cu gravitate: — Așa că, deși nu poate cere oficial cetățenia și nici pretinde că nu mai e sclav, omul tău se află sub protecția pretorului peregrin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
călătorit cu trenul. Sănduța sare în brațele lui. A venit să-și ia rămas bun, aducând un buchet și o cutie de bomboane. Ține să ne însoțească până în cabina ce ne este rezervată. E ora 9 seara. Prezident Harding se deșteaptă din somnul de câteva zile ce și l-a permis la Hamburg. O ușoară perdea de fum, ne amintește că acolo, în adâncul său se fac pregătirile de plecare. Se fac ultimele aprovizionări. Aici s-au urcat puțini pasageri. Cei
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată într-o stranie pădure care a încremenit aidoma ca în basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, îți dau impresia lemnelor reale, care urmează să fie puse pe foc. Pun mâna pe o bucată, dar e grea ca plumbul. Astfel de păduri se găsesc și în alte state
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
lucrare. De ce atâta bătaie de cap? Nu putea scrie la birou? Mă simțeam fără patrie. Lia și copilul urmau să se Întoarcă abia săptămâna următoare. Cu o seară Înainte dădusem o raită pe la Pilade, dar nu găsisem pe nimeni. Fui deșteptat de telefon. Era Belbo, cu o voce alterată, ca de departe. „Alo? De unde sunați? Vă dădusem dispărut În Libia, În 1911...” „Nu glumi, Casaubon, e ceva serios. Sunt la Paris.” „ La Paris? Păi acolo trebuia să mă duc eu! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că ceea ce citisem era adevărat sau fals, Belbo spusese că avea să telefoneze În dimineața următoare. Trebuia să aștept acolo. Mă durea capul. M-am Îndreptat clătinându-mă către dormitor și m-am trântit Îmbrăcat pe patul nedesfăcut. M-am deșteptat pe la opt dintr-un somn adânc, cleios, și la Început nu mi-am dat seama unde mă aflam. Din fericire, rămăsese neatins un pachet de cafea, și-mi făcui din el câteva cești bune. Telefonul nu suna, nu Îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
devină o imagine și o manifestare a Însuși „Regelui Lumii”... ca Împăratul invizibil să fie totuna cu cel manifest, iar Vârsta de Mijloc... să aibă și sensul unei Vârste a Centrului... Centrul invizibil și inviolabil, suveranul ce trebuie să se deștepte, și Însuși eroul răzbunător și restaurator nu sunt niște fantezii ale unui trecut mort, mai mult sau mai puțin romantic, ci chiar adevărul acelora care astăzi, doar ei singuri, se pot numi În mod legitim vii, (Julius Evola, Il mistero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Europa, Cavaler Secret al Marelui Priorat In Partibus de Rhodos, Malta și Salonic. Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu miniaturi tantrice care reprezentau șarpele Kundalini, cel pe care templierii voiau să-l deștepte prin sărutul pe șezut. Mi-am spus că, la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceremonios pălăria. Și tot așa, În toate serile, an de an”. Era ora opt, Lorenza nu mai venea, așa cum promisese, Belbo ajunsese la al cincilea gin martini. „Veni și anul 1943. Într-o dimineață, unchiul Carlo intră la noi, mă deșteptă cu o pupătură În toată regula și zise: «Băiete, vrei să-ți spun cea mai mare veste a anului? L-au dat jos pe Mussolini». N-am Înțeles niciodată dacă unchiul Carlo suferea din cauza asta. Era un cetățean foarte integru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la fel, e bine) și la frigul etern al zăpezilor tibetane (ceea ce e foarte bine). Iar pe urmă, dacă vrei să știi de ce Înțelepciunea vine din Orient și nu din Alpii elvețieni, este pentru că trupul strămoșilor tăi, dimineața, când se deștepta și era Încă Întuneric, privea către est, sperând să răsară soarele și să nu plouă, fir-ar el al naibii de guvern”. „Da, mămico”. „Bineînțeles că da, puiul mamii. Soarele e bun pentru că-i face bine corpului și pentru că are bunul-simț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fraser impresionat, cînd Duncan nu mai dori să continue. Pare să fi fost un tip de treabă. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc. A fost de treabă, zise Duncan. Era deștept. Nu așa cum sînt eu. Oamenii spuneau că sînt deșteptat, dar asta doar pentru că-mi găsisem un fel de-a vorbi. Dar el era amuzant. Nu stătea locului o clipă. Mereu inventa ceva nou. Semăna puțin cu tine, cred, sau tu ești așa cum ar fi fost el, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își mai suge blînd degețelul. Rezist impulsului de a mă apleca să o acopăr cu sărutări, căci știu că asta o va deștepta și că Încă nu doarme atît de profund. E o experiență cu totul diferită cînd ai o fiică. Îmi fusese mult timp atît de teamă să nu cumva să urmez tiparele mamei mele. M-am temut că nu eram pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nimic, Împuțitu! Suma totală: un căcat de zero, mă bat eu ușurel pe cap. Îl las pe Gus să se gândească la asta. Bătrânu puțoi chiar crede că iel osobțină postu. Greșit! Scu-zee! A Îmbătrânit prea repede și s-a deșteptat prea Încet. Continui cu rebusul din Sun. Orizontal Vertical 1 Capcană de păianjen (6) 1 A se Întâmpla (4, 5) 4 Continuă din nou (6) 2 Fleac, bilă (9) 7 Trei Bărbați Înțelepți (4) 3 Mușchi (5) 8 Evident (8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce imagine uluitoare, Îmi zâmbește timid. — Are și futut În el? — Ei nu... nu-i un film, e... — Ștuce ien morții măsii! Ștu cinen morții măsii i Rembrandt! arăt eu Înspre mine. Puțoiu ăsta mucos și tupeist crede că-i deștept n pizda măsii. Nu știe nimic n măsa. Zero total. Ieșim să ne pilim și fac greșeala să-l las pe Bladesey s-o sune pe Bunty. Am fost intrigat de felul În care a afectat-o Înfierbântarea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ani, rosti tărăgănat Bell. Chiar e o crimă, să știi. - Pe vremuri, era o crimă să vinzi alcool, domnule detectiv. Sau să lucrezi duminica. Era legal pentru tinerii de 10 ani să lucreze în uzină. Apoi oamenii s-au mai deșteptat și au schimbat acele legi, pentru că nu reflectau natura umană. Se aplecă în față, pentru a-i privi mai îndeaproape pe Sachs și pe Bell. - Dragii mei prieteni din poliție.. Să vă pun și vouă o întrebare incomodă. Să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
omul se echilibrează pe sine, prezentul devine ipostaza temporală în care acesta se integrează firesc, gândind viitorul: ,, Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gânduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet și, în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat și dorul meu era acum nemărginit.” A-ți asuma timpul însemnă a fi conștient de ordinea obiectivă: trecut - prezent - viitor. Drumul invers subiectiv, ca veșnică posibilitate de întoarcere din prezent
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a prins culoare și farmec. Totul s-a schimbat și a devenit o lume de legendă, în care răsună clinchetul tălăngilor prin enorma catedrală a pădurilor. Viața Toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice, deșteptând întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea de colier negru a nopților, cu care Toamna se împodobește după ce lumina zilei se stinge. În noaptea clară, frumoasa prințesă își poartă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de vrăbii gălăgioase... Cerul se răzbunase puțin și umplea văzduhul cu un albastru mai blând ca totdeauna. Soarele surâdea în asfințit, galben, slab, ca fața unui moșneag vesel, iar lumuna aceasta săruta pământul ca o rouă binefăcătoare, răspândind bucurie și deșteptând nădejdi pretutindeni... Apostol stătu un răstimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesațiu lumina zâmbitoare. Se simțea ușurat, ca și când ar fi plâns cu lacrimi fierbinți după o suferință multă vreme înăbușită. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cine știe ce-o fi. Îndată după masă se culcă, dând de grijă ordonanței să-l scoale negreșit la unu după miezul nopții. Vrea să se odihnească, zicîndu-și iar că dincolo cine știe cum și unde va mai afla odihnă... Petre îl deșteptă la ceasul hotărât și Apostol se sculă voios, sprinten. În câteva clipe fu gata de drum. Se uită împrejur în adăpostul tăcut, chibzuind ce anume să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Meyer! se gândi apoi dumerit. Vasăzică, sunt bolnav..." Deschise ochii să se convingă. Privirea lui întîlni pe Ilo-na, care stătea la picioarele patului și care, văzîndu-i mișcarea, strigă cu o izbucnire de bucurie: ― Domnule doctor, uite, uite că s-a deșteptat! Doctorul Meyer se plecă asupra bolnavului, îl bătu prietenește pe obraz și întrebă cu o imputare blîndă: ― Ei, ce-i, amice? Ce-ai pățit? Așa te vindeci d-ta? Asta ți-e voinicia?... Când ți-am spus să te cauți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu siguranță că departe, într-un sat, există o ființă care și în vis îl poartă numai pe el în inimă... Dar asta nu se poate! Marta! Unde-i Marta? Mâine neapărat va merge la ea... A doua zi se deșteptă în sărutările soarelui vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cum să ia "domnișorul" de nevastă o țărăncuță și săracă, și proastă, când ar fi găsit atâtea fete de boier, numai să fi întins un deget. Porunci seara soldatului să-l trezească la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi tocmai Învierea! Până să se dezmeticească, fata dispăru fără zgomot... Se îmbrăcă în grabă. Răcoarea nopții îi învioră pașii. Cerul era senin, vânăt, și stelele pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga și, sub casca ce licărea în reflexele razelor, îi zări și ochii rotunzi ca două mărgele de sticlă neagră. Și în aceeași clipă, se cutremură ca un lunatic care s-ar fi deșteptat din somn pe marginea unei prăpăstii. Locotenentul Varga șovăi câteva secunde, mormăind. În dreapta lui, țeava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători. Descoperind în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
știți că nu e chiar atât de simplu. Sunt lucruri care nu pot fi spuse nici măcar celor din sistem, adaugă ea. - Mă, Lăură, mă, tu ești bună de spion militar, mai zise el satisfăcut într-un fel. Frumoasă ești, deșteaptă ești, gura știi să ți-o ții destul de bine, limbi străine știi, slavă Domnului, origine sănătoasă ai, bine educată ești, nu văd de ce nu te-am pregăti noi pentru muncă asta.. - Pentru munca asta trebuie să mai fii și curva
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]