25,049 matches
-
ei nu știau. Dimineața, privirile lor burnițate cercetau zariștea dinspre răsărit. De ce? Nu-și puseseră întrebarea în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de foame! Costăchel a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă. A tocmit una, a făcut alta, dar gândul lui era numai la întâlnirea cu agronomul... Făcea ce făcea și deodată rămânea pe gânduri, cu ochii în soare... Când și ultima rază
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ordin expres să-ți curăți casa de inamici!” - a fost ordinul maiorului. În zori, s-a transmis din om în om ordinul de plecare la atac. Ca o singură ființă, ne-am ridicat și, în pas alergător, am coborât panta dealului, cu ochii și armele țintă pe Poiana... Inamicul - sigur pe el - nu s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă trenurile iestea” - am propus eu. „Se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt de vorbă... Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se opinteau la cotiugarele încărcate cu lemne. Stai și fă-ți o socoată... Unde să se oprească gospodarii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore în șir, lângă o cinzeacă, cu gândurile plecate peste dealurile și văile pe care le străbătuse cândva în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întâmplător ar mai fi avut și alte cărți noi, nu ar fi avut nici un chef de lectură. Timpul curgea leneș, de parcă ar fi fost și el bolnav. Nimic interesant. Își irosea toată ziua privind pe fereastra ce dădea spre un deal împânzit de blocuri-cazarmă, fără balcoane, în care nu putea să vadă decât petece de lumină ce apăreau o dată cu lăsarea întunericului. La miezul nopții, luminile se stingeau rând pe rând, cartierul întreg intrând într-un univers al tăcerii, al cărui capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ministerul mă trimite în gura lupului. Mulțumesc de așa sfat!" Astfel, la 1 septembrie Simona fu nevoită să se prezinte la noul post. Merse cu un autobuz până la o intersecție de drumuri, când șoferul, oprind mașina, îi arătă că peste dealul acela din față e satul despre care a întrebat. Nu e departe, nu sunt decât vreo trei kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de strașnicii oameni ai legii. Simona își văzu de drum, tratând ca pe un fapt divers această neașteptată întâlnire. Dacă se gândea bine, și ea era o condamnată, chiar dacă hainele ei vărgate erau invizibile pentru că îi acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe care i-l arătase șoferul, dar ca să ajungă în sat, mai era ceva cale. Simțea că drumul o obosise. Făcu un scurt popas, apoi porni din nou, de această dată urmărind o cărăruie care șerpuia pe marginea șanțului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Răducu de mână, toată un ghem de neliniști. Drumul spre casa părintească fu plin de întrebări: S-a îmbunat tata? O fi bolnav? Vrea să-i comunice ceva foarte important?" Întrebările treceau dincolo de geamul compartimentului de tren, se loveau de dealurile din cale și se întorceau ca un ecou, dar fără nici un răspuns. Ajunse acasă o dată cu noaptea. Nana Floarea o întâmpină în ușă. Mona dragă, nenea Costache te așteaptă pe tine și pe băiețelul tău... nu poate pleca înainte de a vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
timp Simona să-și reia viața normală, chiar să profeseze. Deocamdată, cât anume avea să dureze această perioadă, nimeni nu știa. Simona trebuia să-și ducă viața între cei patru pereți ai unei rezerve, să privească de la aceeași fereastră zăbrelită dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon îi găsi o ocupație care să o distragă de la obsedanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
când la o mătușă, când la alta, unde trăise clipe de neuitat. Își amintea acum cu duioșie și de mătușa Saveta care îi spusese că în gospodăria în care pășise, ,,cheia de la poarta ei e soarele". Acum mătușa locuia în Dealul Prunilor, plecase cu mulți ani în urmă pe acel drum lung, fără întoarcere. În satul acela natura era generoasă, oamenii locului împrumutaseră parcă ceva din atributele naturii în portul și graiul lor. Totul conferea așezării un blazon ce putea rivaliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
graiul lor. Totul conferea așezării un blazon ce putea rivaliza cu o adevărată stațiune climaterică. În primul rând, acest sat impresiona prin pădurile imense ce-l înconjurau și care începeau din spatele caselor, din creasta grădinilor și livezilor, și urcau pe dealuri până se pierdeau dincolo de depărtări, unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să aflu unde e casa unei mătuși de-ale mele, Varvara. Varvara și mai cum? Sunt mai multe femei cu acest nume în sat? Sigur, maică: Ciubotaru, Hâncu, Diaconu... și pe deal mai sunt câteva... Diaconu! zise Simona. Așa zi, fata maichii! Păi nu-i departe de aici. Vezi acolo cei trei plopi înalți? Femeia arătă cu mâna în direcția arborilor, care dominau partea aceea a satului. Da, da, confirmă Simona. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
delimitare cadastrală din 12.11.1971, obligarea pârâtei să-i lase in deplină proprietate si liniștită posesie un teren de cca. 50 ha. situat in T.54, P:988, T.55, P.997, T.62, P.1092, in pct. Sub Deal, acaparat nelegal de către pârâtă in urma nerespectării liniei de hotar. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că În urma procesului verbal din data de 12.11.1971 Încheiat in baza Legii nr.2/1968 a fost trasata o linie de hotar
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Legii nr.2/1968 a fost trasata o linie de hotar intre cele doua localități, Însă in prezent pârâta nu a mai respectat delimitarea făcută inițial, acaparând din terenul reclamantei suprafața de 50 ha. in litigiu, situata in pct. Sub Deal. La data de 17.02.2011, pârâta a formulat o Întâmpinare invocând excepțiile necompetentei materiale a instanței, a inadmisibilității in condițiile in care competenta in prima instanța de soluționare a acțiunii aparține secției de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, 123
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cadastrale existente la dosar, insa in prezent intre cele doua pârâte ar exista neînțelegeri cu privire la existența unei anumite linii de demarcație intre cele doua localități, la dreptul de proprietate asupra unui teren de cca. 50 ha. situat in pct. Sub. Deal, T.54, 55, 62, P.988, 997, 1092, teren asupra căruia pretind un drept de proprietate ambele părți. Disp.art.584 cod civil nemodificat, stipulează că operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cererile in afară de cele date prin lege În competența altor instanțe. Așadar, din analiza actelor si lucrărilor dosarului rezultă că intre părți exista neînțelegeri În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului În litigiu de cca. 50 ha situat În pct. Sub Deal, la intersecția limitelor de demarcație dintre cele două localități M și G, neînțelegeri in cadrul cărora ambele părți invocă un drept de proprietate exclusivă asupra terenului respectiv, nerespectarea unei anumite linii de hotar ce ar fi fost stabilită de-a
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
apă. Trebuia să găsesc o rezolvare. După ce au mai băut un păhărel și-au continuat poveștile. Îi spunea cumnatei sale cum a chemat-o pe fiică-sa, i-a pus un bidon În brațe și a trimis-o sus pe deal, unde era o fântână. A trecut o oră, două, trei ore, și netoata de fiică sa tot nu mai venea. Soarele ardea din ce În ce mai tare și, după borșul de fasole și brânza de oaie, setea a devenit de nesuportat. A mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
una din prietenele mele, doamna C., membră a USR, care scrie o poezie deosebită. Timpul trecea destul de greu, așa că am Început o plimbare de dute-vino până am simțit că mă dor picioarele. Vântul se oprise și Înserarea curgea Încet peste dealuri, livezi, flori și lăcașul În care domnea o liniște de mormânt. Stranie liniște! Aproape mă cuprinse frica... Și doar mă aflam În lăcaș „sfânt” - „Hai!” gata cu toate gândurile Întunecate. Privește În jur! Îmaginează-ți că ești stăpâna castelului și te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde sunteți?! În fiecare zi aștept un semn de la voi. De-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
după dușul fierbinte făcut seara, Înainte de a mă băga În pat, spre dimineață, am constatat că-mi este mult mai bine. Cum aveam să uit? Toată ziua m-am gândit la el... mi se părea că-l văd venind de peste dealuri, că-mi face semne și mă strigă. În jurul orei 22.00 m-a sunat! Așteptam asta, dar nu credeam că se va Întâmpla cu adevărat. De emoție, nu nimeream tasta pentru a deschide telefonul și a răspunde. În ultima vreme
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la țară, copiii nu sunt supravegheați de părinți și de maturi cum sunt cei de la oraș. De mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile toate. Cel puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni, poezii, le spuneam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]