1,473 matches
-
operă a lui Blish este cea publicată în "Astounding Science Fiction" și adunată sub titlul Cities in Flight. Seria introduce două concepte - un medicament împotriva îmbătrânirii și un dispozitiv antigravitațional - a căror descoperire permite unor orașe întregi să părăsească Pământul decadent și să plece spre stele în căutarea unor sisteme mai puțin industrializate care să aibă nevoie de serviciile lor. În 1979 s-a vorbit despre o ecranizare a seriei, dar proiectul nu s-a materializat. The Haertel Scholium este numele
James Blish () [Corola-website/Science/322847_a_324176]
-
reflectă instoria, nu doar a Monaco-ului, dar și a familiei care în 1997 a celebrat 700 de ani de domnie în același palat. În timpul secolului IXX și începutul secolului XX, palatul și proprietarii lui au devenit simboluri ale strălucirii și decadentei puțin riscante care erau asociate cu Monte Carlo și cu Riviera Franceză. Elegantă și teatralitatea au devenit realitate când starul de film american Grace Kelly a ajuns castelana a palatului în 1956. În secolul XXI, palatul a rămas reședința actualului
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Monaco a reușit să se auto finanțeze. În momentul morții lui Charles al III-lea în 1889, Monaco și Monte Carlo erau sinonime ale unuia și aceluiași loc și au primit prin jocuri de noroc reputația de „loc de joacă”decadent pentru bogați. Îi atrăgea pe toți, de la mării duci ruși, deseori cu amantele lor, până la aventurieri, micuța țară fiind luată în râs de mulți, chiar și de regina Victoria. De fapt, Monaco era considerat atât de decadent, încât în 1882
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
loc de joacă”decadent pentru bogați. Îi atrăgea pe toți, de la mării duci ruși, deseori cu amantele lor, până la aventurieri, micuța țară fiind luată în râs de mulți, chiar și de regina Victoria. De fapt, Monaco era considerat atât de decadent, încât în 1882, când ea a început prima dată să viziteze Riviera Franceză, regina Victoria a refuzat să facă o vizită de curtoazie palatului. Scriitoarea contemporană Sabine Baring-Gould a descris habitatul din Monaco ca fiind: "haznaua morală a Europei" Următorii
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
ca structură, dar mult mai avansată), în care se ascunde puternicul, atotcunoscătorul și insondabilul TehNucleu - o aglomerare vastă a celor mai inteligente AI-uri care controlează rețeaua de teleproiectare și aproape orice ține de înalta tehnologie. Hegemonia este o societate decadentă, care se bazează pe armata sa ("FORȚĂ") pentru a încorpora noi planete colonii în Web, chiar și fără voia lor, și pentru a apăra Hegemonia de atacurile Expulzaților, "barbari interstelari" cvasi-transumanii care se află liberi dincolo de granițele Hegemoniei și evită
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
iar TehNucleul pe cel al olimpienilor. Manuscrisul ultimei opere este publicat cu titlul "Pământul muribund" (o referire directă la seria "Dying Earth" a lui Jack Vance) și devine un mare succes, transformându-l în milionar. Silenus se dedă unei vieți decadente, care îl ruinează. El i se alătură Tristului Rege Billy, care a pus pe Hyperion bazele Orașului Poeților, reluându-și munca la "Cânturile Hyperion", cu sprijinul muzei care se dovedește a fi Shrike. Orașul Poeților e răvășit de crime, toate
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
era benefică pentru sănătatea lui Victor iar în 1893 a fost forțat să se întoarcă în Moscova și s-a reînscris la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură. Primele sale lucrări, cum ar fi "Flori de mai" (1894) erau considerate decadente de conducerea școlii care îl critica pentru faptul că nu face distincția între fete și meri în intenția sa de a obține efectul decorativ. Aceleași lucrări erau însă apreciate de contemporanii săi care îl considerau liderul noii mișcări artistice. În
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
1939 la Timișoara) este un pictor și plastician german, originar din România. a studiat construcții civile la Universitatea Politehnica Timișoara între 1956 și 1961 și pictură cu profesorul Julius Podlipny. La începutul anilor '60 lucrările lui Sayler, considerate „occidentale” și „decadente”, nu au putut fi expuse în expozițiile organizate în România. Abia în 1968, o dată cu Primăvară de la Praga, la Galeria Kalinderu din București a avut loc expoziția „5 tineri artiști” - Bertalan, Cotoșman, Flondor, Molnar și Sayler -, care a prezentat pentru prima
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
studiat filozofia la Universitatea Ochanomizu pentru femei din Tokyo, iar în prezent ea locuiește în Londra. Stilul său este foarte curat și în contrast cu minimalistmul. Autorul își exprimă simțul estetic, prin silueta personajelor sale. Benzile sale deseneate sunt descrise prin cuvintele "decadente", "poetice" și "gotice".
Maki Kusumoto () [Corola-website/Science/329952_a_331281]
-
Maier, asistat de Eugen Calmâc (și el artist plastic în formare), desfășurată pe o lungime de 40 m, în holul cinematografului Republica din Cluj-Napoca - este radiată și acoperită cu var, conform dispoziției Organelor Partidului Comunist, ca fiind de inspirație "burgheză, decadentă", cu elemente "dușmănoase clasei muncitoare”. La scurt timp - în semn de protest - pictorul va părăsi țara, stabilindu-se definitiv la München, în Germania. Radu-Anton Maier va relua legăturile cu România abia după 1990 și va expune periodic în muzeele și
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
ci mai degrabă își bazează teoriile pe munca savanților și învățaților care au murit cu multă vreme în urmă. Asimov îl portretizează ca pe un semn al stagnării științei în afara Fundației. Nobilul lord se prezintă pe Terminus ca un aristocrat decadent, mândru de accentul său studiat (la care renunță în momentele de emoție). Spre exemplu, el pronunță numele planetei Sirius ca "Siwius". Lordul Dorwin este interesat de originea speciilor umane, încercând să determine dacă acestea s-au dezvoltat mai întâi pe
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
parte din timp el a lucrat ca pictor de război în porturile Imperiului Austro-Ungar Triest și Cattaro Hiremy-Hirschl s-a specializat mai ales in picturi inspirate de istorie și mitologie. Multe din creațiile sale poartă o aroma de sublim și decadenta. S-a împrietenit cu Gustav Klimt în timpul activității lor în cadrul Colectivului artiștilor din Viena, de dinaintea fondării curentului Sezession,dar căile lor artistice s-au despărțit. Hirémy-Hirschl s-a făcut cunoscut prin tablouri de mari dimensiuni în genul celor ale lui
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
bărbaților, recuză (sau cel puțin nu îndeplinește) așteptările de gen. În diferite perioade de timp, alte culori au fost considerate simbol al homosexualității. În anii 1890, galbenul era văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele a fost o culoare a homosexualilor
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
nouă generație de scriitori arabi. După cum spune Nuaime: Tendința de a ne păstra limba și literatura în limitele strâmte ale imitării anticilor în ceea ce privește formă și substanță este o tendință fatală; dacă nu ne opunem ei, va conduce în curând la decadenta și dezintegrare ... A-i imită este o rușine mortală... trebuie să fim sinceri cu noi înșine pentru a ne onora antecesorii Istoricul literar Literary historian Nadeem Nuaime consideră rolul grupului în schimbarea criteriilor esterice ale literaturii arabe: Concentrându-se pe
Comunități arabe din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/331995_a_333324]
-
multe etape, diferențiate cu numeroase salturi în linia poveștii, însoțite de unele neconcordanțe. În primele volume ale seriei, acțiunea se desfășoară într-un loc numit "Orașul", un mediu urban futurist dar degradat. Oamenii trăiesc într-o societate înghesuită, ostilă și decadentă, controlată de o oligarhie religioasă bazată pe cunoașterea "Adevărului". În această societate, cărțile sunt interzise și puterea este exercitată de o birocrație militarizată coruptă și despotică. Cu toate că nu este precizat în mod clar, această eră actuală, cunoscută sub numele de
Druuna () [Corola-website/Science/337447_a_338776]
-
rus Lev Nikolaevici Tolsoi, în care acesta pledează împotriva numeroaselor teorii estetice, care definesc arta din punctul de vedere al teoriei relațiilor, al adevărului și în special - al frumuseții. După părerea lui Tolstoi, în acea perioadă arta era coruptă și decadentă, artiștii fiind duși în eroare. Eseul dezvoltă teoriile estetice care erau în vogă spre sfârșitul sec. XVIII și pe parcursul sec. XIX, astfel criticând poziția realistă a acestor teorii și existența relației dintre artă și plăcere. Tolstoi, ca completare a teoriei
Ce este arta? () [Corola-website/Science/332835_a_334164]
-
primele decenii ale secolului al VII-lea, mai precis anii 500-622, când "Ğăhilīya" poate fi documentată prin „arhiva” poeziei preislamice. Este un spațiu temporal care acoperă, din punct de vedere politic, un gol ( cauzat de luptele dintre cele două imperii decadente, bizantin și persan ), iar din punct de vedere social, o lume în schimbare ( evoluția dintre păgânism spre monoteism, dinspre nomadism spre sedentarism ). Denumirea de "Ğăhilīya "( „epoca ignoranței” ) dată perioadei preislamice se referă, evident, numai la ignorarea mesajului coranic și a
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Praga. A murit la Praga. Poemele și proza lui Zeyer sunt neliniștite, nostalgice, mistice, deprimante și au, de obicei, un sfârșit tragic. El a amestecat de multe ori legende străine cu teme naționale specifice istoriei și societății cehe. Ca și decadenții, opera sa combină adesea imagini religioase și erotice. El a fost asociat cu școala „Lumír”, un grup de scriitori care s-a grupat în jurul revistei cu același nume și au fost influențați de scriitorii din Europa de Vest, în special din Franța
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
și, la conferința de presă, era chiar mândră de viziunea ei. I se pare inutilă asumarea unei viziuni masculine, cu atât mai mult cu cât a a ut libertatea de a filma într-un decor de vis, de un rafinament decadent, care unora le-a amintit, nici mai mult, nici mai puțin, de Barry Lindon al lui Kramer. Să nu exagerăm.
Cannes 2017. Cristian Mungiu într-o fotografie istorică by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104464_a_105756]
-
de Aurora Liiceanu, Marta Petreu, Grețe Tartler, Madeea Axinciuc, Vintilă Mihăilescu, Sorin Mitu, Ștefan Lemny, Orlando Figes etc. Editură Polirom le propune cititorilor cîteva titluri de neratat la această nouă ediție Bookfest: • Ediție aniversara Cinci fete ale modernității. Modernism, avangardă, decadenta, kitsch, postmodernism, de Matei Călinescu • Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu • 40 de ani de la apariția primei versiuni a cărții „Un studiu erudit, lucid, inteligent și original, acoperind ca spațiu cea mai mare parte a Europei și mergînd în
Bookfest anunță o ediție spectaculoasă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105486_a_106778]
-
Avea în spatele lui o operă literară de notorietate internațională, ani de intensă viață mondenă în Italia și în Franța de dinaintea Marelui Război. Dar mai ales, apăsa pe umerii săi gloria militară. Primul Război Mondial l-a transformat pe rafinatul estet decadent în erou. Italienii și francezii au urmărit fascinați gestul acestui soldat al timpurilor moderne: raidul în biplan pe deasupra Vienei, MAS, vasul torpilor cu care a pătruns în portul Bucari, astăzi Bakar, în Croația. Sala relicvelor Și mai ales, aventura de la
„Il Vittoriale”, refugiul lui D’Annunzio, între cer și apă, între oglinzile modei, literaturii, muzicii și baletului by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105558_a_106850]
-
excentrică a unui secol extrem de frivol în toată Europa, cu personaje ilustre, cu gloria și cu decadența sa. Regizorul Dragoș Galgoțiu aduce pe scena Teatrului Odeon lumea barocă și fermecătoare a lui Casanova și a epocii sale. Teatralitatea delirantă și decadentă a ultimului secol aristocratic este prezentă prin spectaculozitatea costumelor semnate de Doina Levintza și prin energia burlescă a echipei de actori. Scenariul, regia, decorul, coloana sonoră: Dragoș Galgoțiu Costumele: Doina Levintza Coregrafia: Răzvan Mazilu Pictura: Sabina Spatariu În distribuție: Marius
Fermecătoare spectacole de weekend by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105728_a_107020]
-
fost imediat atrași de conceptul acestei nopți magice, în care barierele profesionale și sociale sunt mai puțin definite. Ideea inițială a filmului a răsărit după ce un membru al familiei i-a spus producătorului Guymon Casady despre o petrecere de Crăciun decadentă la care participase recent, organizată de angajații unei corporații. „Pe măsură ce ne încânta vorbindu-ne despre anvergura evenimentului și despre distracția de-acolo, mi-am dat seama că o asemenea petrecere ar putea fi baza unei comedii grozave, nerecomandată minorilor sub
Pe ecrane, “Super party la birou”, o comedie spumoasă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105922_a_107214]