14,802 matches
-
un lucrător un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce este ecranată cu plumbul. Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu e cu putință să construiești una cum ți-am spus eu? Dar ce ai spune de o oglindă lungă de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
contact cu otrava ascunsă În piciorul vasului. Ori de câte ori cupa era așezată pe masă, mecanismul ascuns Înainta cu un pas către moarte. Acest lucru ar fi Înșelat și pe cineva care ar fi observat mica mișcare a piciorului, În aparență un defect de topire. De altminteri, cine altcineva ar fi cutezat să ducă la buze cupa? Numai Împăratul se folosea de ea, numai el putea cădea În cursă. Așa fuseseră uciși Împăratul și omul care se credea fiul său. Sau care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în tine ca piciorul în nea sau ceva în genul ăsta, nu-mi mai amintesc acuma, l-am futut acolo în toate felurile, eu pe el, gemea de plăcere, e senzual și ăsta a devenit punctul lui slab, din calitate, defect, credeam pe atunci că numai eu știu... Era atât de frumoasă în lumina serii, atât de sinceră, îi vedeam lacrimile pe față și nu-mi păsa că plânge, pentru că părea minunată așa, era în dreapta mea și întorceam capul din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că e bun, că nu i-ar recomanda el ceva rău, nu te duc eu la rău, iar ea l-a crezut ca pe Dumnezeu. Chiar dacă conduce, Maestrul ține mâna dreaptă pe genunchii ei subțiri, fragili, ascuțiți, lui îi place defectul ăsta, îi mângâie cu poftă carnea tânără. Îi plac genunchii ei, îi plăcuseră din prima. — Să-ți spun o poveste, am auzit-o într-un film, nu mai știu care, dar o să treacă timpul mai repede dacă povestesc. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spun acuma?, n-am povestit despre ea la nimeni, povestea asta n-am vărsat-o, că nu-mi prea place să-mi amintesc. Nu i-am povestit totul nici Loredanei - deși, tu știi că eu cam vorbesc, târziu am descoperit defectul ăsta -, ăăă, doar puțin, să știe și ea, doar așa, că a fost odată ca niciodată... E secretul meu și al mamei mele, asta e taina noastră. Ea știe. — Ei, o să-mi spui și mie, zi-i acuma, te rooog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte? Ceee, defecte nu avea?, și Tina are un ton ciudat, atât de ciudat, că Maestrul se uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte? Ceee, defecte nu avea?, și Tina are un ton ciudat, atât de ciudat, că Maestrul se uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar nu așa, în mod obișnuit, că fiecare mamă își iubește copilul, nu?, o iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de la muzică la cărți, de la dragoste la sex. Atâta cât se poate, mă refer la sex. Doar că o întreba mereu: poți tu să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? Și asta nu-mi plăcea deloc... Defecte la fata mea?, avea și defecte, spre exemplu, nu știa să gătească, dar cine se uita la asta?, eu o iubeam așa, puteam să mănânc numai la restaurant toată viața, că așa și era, cam poposeam prin restaurante. Doamne, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la sex. Atâta cât se poate, mă refer la sex. Doar că o întreba mereu: poți tu să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? Și asta nu-mi plăcea deloc... Defecte la fata mea?, avea și defecte, spre exemplu, nu știa să gătească, dar cine se uita la asta?, eu o iubeam așa, puteam să mănânc numai la restaurant toată viața, că așa și era, cam poposeam prin restaurante. Doamne, cât am căutat-o în celelalte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
judeca un bărbat În timp ce vorbește. Dar Încă n-am terminat: motivul din care posezi atât de puțină Încredere În tine, cu toate că-i anunți ocazional pe filistini, cu toată seriozitatea, că ești un geniu, este că-ți atribui tot soiul de defecte Înspăimântătoare și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că nu putea fi În același timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul său, că orice fel de disciplină l-ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe măr și, neajungând la nici o soluție și iubindu-și părul din cap, îi cerură arbitrajul poetului Popa, care nu știu cum să răspundă, și războiul s-ar fi terminat mult, mult mai rău dacă calul cacofonic nu ar fi avut un defect de construcție - trei organe genitale în loc de unul - și cele trei Contese fericindu-se și împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ușa unei lumi care mi-ar fi rămas altminteri necunoscută. Da, uneori încă mai aud glasul Marcelei Rusu. PAGINĂ NOUĂ RADU BELIGAN Oamenii importanți se recunosc după reacțiile din momentele critice, pentru că atunci se dovedesc calitățile, atunci se arată și defectele, iar rezultanta este exact vectorul valorii. Era într-o după-amiază, eram la repetiție cu Richard al III-lea. Beligan juca rolul titular. Trebuie să spun din capul locului că, în opinia mea, a fost cel mai tulburător Richard pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca și cum, găsindu-l dormind, n-am voit să-l tulburăm. Mă uit mereu la Operațiunea monstrul, filmul făcut special pentru el, Toma și Marinuș. Acolo Cotescu este la el acasă, viața îi era în personajele sale, care-l apărau de defectele și de necazurile lui, multe nedrepte, îl stimulau să trăiască și să se bucure de viață. Probabil că în ziua aceea nefericită personajele lui au ieșit un pic la plimbare, au întârziat căscând ochii la cine știe ce vitrină și, de dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă, doar munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din străfundurile cărora își fac apariția insule de mobilă, ca niște ghețari plutitori; Sophie are o asemenea cameră, unde a stat și el adeseori, reținând‑o pe Sophie de la vreo treabă importantă de care tocmai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar Hans e gata să se ia la harță cu oricine vrea să‑i pericliteze viitorul. Pune o placă nouă la pick‑up, ca să nu fie nevoit să asculte vechea placă a partidului comunist, care în plus are și un defect: sună fals, iar cei doi zic mereu același lucru. Chiar dacă sunt două persoane diferite, n‑au nici individualitate, nici viață proprie. Nu observă că Hans s‑a desprins deja din lungul lanț de mâini care dau mai departe găleata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei, de ugerele și vulvele de scroafă umplute, udate cu cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Philodemos se menține la egală distanță de două excese: cultul formei pure, fără nicio preocupare pentru sens, și celebrarea fondului independent de orice formă. Nici artă pentru artă, nici instrumentalizarea ei în serviciul unor cauze extrapoetice. Nici religia euforiei, nici defectul pedagogic, ci un savant echilibru între lucrul spus și modul de a-l exprima. O gândire corectă într-o formă săracă își ratează scopul la fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sufletelor, pentru ca mai apoi să exercite o reală și redutabilă putere politică. Oamenii îi creează pe zei după chipul lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
PLANETA MEDIOCRILOR precedată de EPOPEEA SPAȚIALĂ 2084 ediție definitivă Cuvânt înainte Textele acestea reprezintă un exorcism. Am avut - și mai am - prejudecata că un scriitor trebuie săncerce să scape nu numai de demonul defectelor, ci și de cel al calităților sale prea evidente. În cazul meu - iertată-mi fie lipsa de modestie - de demonul umorului. Timp de mai mulți ani, m-am luptat cu el în revista „Știință și tehnică”, sub pseudonimul Ars Amatoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
constituie prieteniile lui cu Hurwitz și Minkowsky. Aces-te prietenii îl determină matematicește atâta, încît după moartea lui Minkowsky (întîmplată în 1910), Hilbert pier-de interesul pentru matematicele heuristice, se adâncește în scrutarea fundamentelor, pentru a părăsi curând cercetarea însăși. Atingem aici defectul acestei structuri particulare, care face și slăbiciunea și originalitatea ei: imposibilitatea de a se interesa la un conținut oarecare, fără un imbold exterior. * E sigur că Hilbert a fost un mare matematician. Dar felul lui de a fi mare e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e figurat plastic în poezia Izbăvită ardere ("Curcanii au mutat pe soare șirul/ De gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi-aș petrece așteptând, Să pășim, uniți, pe calea pasiunii Parfum de lăcrămioare Mai spune-mi vorbe de iubire, mai minte-mă frumos, Să simt cum vraja lor mă prinde într-un joc periculos. Iubește-mă așa cum sunt, cu micile defecte, Prietenă-ți voi fii, lansând replici imperfecte. Alintă-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]