104,572 matches
-
iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți asculți muzica inimi. Petre, iubirea este o muzica care învinge depărtarea, absența, moartea. Mergi în cimitire și pune urechea peste morminte: ascultă cântecul oaselor acolo unde oasele știu să cânte sau ascultă-le liniștea acolo. Pământul, într-o orizontală definitivă, a îngropat frunza cu tot cu cer. În Grădina Copoului, sângele repeta cântarea despre o iubire desăvârșită: "Orice știință de aș cunoaște și orice credință de aș avea cât să mut munții din loc, iar dragoste nu am nimic, nu sunt. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pădure de liane. Tot ce este anonim în jurul tău devine comun și inevitabil personal. Apoi, ca o dependență hibridă, devii prizonierul propriei inutilități, pentru că tot ce-ți aparține al nimănui este. Exiști ca într-o întregire de dragul conturului. Ultimul formă definitivă sub un capac din scândură geluită. Când ți se face de om singur, te amăgești cu niște personaje diverse, ești în mijlocul lor, ești marele lor absent, așa cum, de altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit pașii până la os în jurul intenției de a fi pom cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi este ultima mea zi din moarte, 18 ani m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aberație a lui Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că procentul de locuri de muncă pentru cei în vârstă de la 55 la 59 de ani a cunoscut o scădere brutală în cursul ultimilor douăzeci și cinci de ani, o scădere de 30 de puncte din procentaj între 1981 și 2003. Încetarea definitivă de activitate înainte de pensionare a devenit o regulă: mai puțin de o persoană în activitate din două ajunge la vârsta de pensionare având un serviciu! Aceste dispoziții de ieșire anticipată de pe piața muncii sunt ancorate în obieceiuri într-un asemenea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
privesc locurile de muncă, protecția socială și finanțarea pensiilor. Dacă seniorii au o rată de ocupare mai slabă decât cei activi aparținând celorlalte tranșe de vârstă, ei au și o rată de șomaj mai slab, ceea ce arată că există ieșiri definitive din serviciu sau din șomaj înspre inactivitate. La fel, dacă ei ocupă poziții defavorizate în privința locurilor de muncă și a șomajului în toate țările, pozițiile lor respective comparate cu acelea ale persoanelor de vârste intermediare (25 la 49 de ani
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
activitatea feminină și fertilitate. Foarte adesea, dificultatea de a concilia viața profesională și viața familială ajunge la un arbitraj din partea femeilor care, din motive ce țin de cultură, își asumă cea mai mare parte din munca domestică renunțare temporară sau definitivă la activitatea profesională/renunțare temporară sau definitivă la a avea un copil (Cette, Dromel și Méda, 2005). Renunțarea la activitatea salarială le privește în special pe femeile mai puțin instruite și pe acelea ale căror condiții de muncă sunt cele
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de a concilia viața profesională și viața familială ajunge la un arbitraj din partea femeilor care, din motive ce țin de cultură, își asumă cea mai mare parte din munca domestică renunțare temporară sau definitivă la activitatea profesională/renunțare temporară sau definitivă la a avea un copil (Cette, Dromel și Méda, 2005). Renunțarea la activitatea salarială le privește în special pe femeile mai puțin instruite și pe acelea ale căror condiții de muncă sunt cele mai precare. Pentru acestea, ajutoare precum Alocația
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
După Întîlnirea noastră neașteptată de la Baia Mare, trecuse prin niște peripeții nu atît de inti midante precum le anticipase. O ședință avusese Într-adevăr loc la spitalul unde lucra, pentru a se lua În discuție, Între altele, cererea ei de plecare definitivă din țară. Dar, la sfîr șitul lui noiembrie ’89, față de Începutul aceleiași luni, În Europa de Est se mai prăbușiseră două palate: la Sofia, cama razii de partid comunist Îl desproțăpiseră pe Todor Jivkov din vîrful Bulgariei, iar la Praga, incitată de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică oarecum în gol. Ucenicii încep să se certe nu cu privire la identitatea celui care va juca rolul de paradidous
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propunând o versiune conformă cu propria teologie 43. * În finalul „dosarului Iuda” oferit de Noul Testament aș dori să invoc trei chestiuni spinoase, fără pretenția de a aduce vreun răspuns definitiv. De altminteri, socotesc că ele nici nu pot primi răspunsuri definitive, ca toate chestiunile profund umane și profund religioase. În primul rând, cum se explică participarea lui Iuda la Cina de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în special, considerând că numai o intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu ar putea elibera in extremis poporul lui Israel. Totuși, nuanțele, deși există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Judecății de Apoi. Păcătoșii locuiesc în peșterile întunecate, fiecare după tipul și gravitatea păcatului comis. Drepților le este rezervată peștera luminată. Nu se face nici o diferențiere calitativă între existența sufletelor păcătoase și virtuoase înainte de Judecată. Aceasta va decide soarta lor definitivă, irevocabilă. Până atunci însă, toate trăiesc în condiții aproape identice. Lumina din a patra peșteră pare să fie mai degrabă un semn pentru Dumnezeu decât o condiție superioară de existență. Se revine apoi la muntele descris într-un capitol anterior
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ierusalim. După această rapidă enumerare, se impune următoarea observație: fără apelul la literatura intertestamentară, Apocalipsa lui Ioan rămâne fără contextul ei conatural și imediat. Faptul că decenii de-a rândul Părinții au ezitat să o preia în canonul oficial și definitiv al Bisericii dovedește că situația ei a fost ambiguă de la bun început și că a continuat să fie ambiguă o bună bucată de vreme. Dacă Marcion sau gnosticii păgânizanți ar fi biruit, probabil astăzi nici n-am avea știre de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei structuri definitive a Sfintei Scripturi. Dar să revenim cu cinci secole în urmă! Evreii din diaspora, și mai cu seamă enorma comunitate din Alexandria, nu mai cunosc ebraica; prin urmare, nu mai pot participa activ la cult. Necunoașterea limbii părinților și strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stat În spital, Petrică? - a Întrebat Nicu. ― Vreo zece zile, fiindcă nu a fost atins osul. După vindecare, am revenit lângă Toader și ceilalți... Întâmplarea asta a fost Începutul frăției noastre. Cele ce au urmat au Întărit-o, dar pecetea definitivă a pus-o ultima misiune În care noi doi am fost Împreună. ― Cum s-a Întâmplat? - a Întrebat Despina, prinsă până În ultima fibră de situațiile prin care au trecut cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat frați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de piele, pe care o purtase pe vremuri fratele său la niște procesiuni funerare, o duzină de cărți vechi și un press papier marca "Macazul SA" , turnat din oțel de cale ferată. În sfârșit, în dimineața ultimei zile dinaintea plecării definitive toate geamantanele se aflau frumos rânduite în antreu și totul părea pregătit pentru marea călătorie. Inainte de prânz sosiră și soții Gutman, încărcați cu alte geamantane, precum și o sumedenie de rude, prieteni și cunoștințe pentru a-și lua rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nou plosca lui, mai umplu un rând de pahare. Hai noroc și bine v-am găsit! se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curând la pensie, îl ținuse o noapte întreagă de vorbă în cabinetul lui de la dispensar, poftindu-l să-l viziteze la locuința sa din București cel puțin o dată pe lună, dacă nu mai des. În fine, cu puțin înaintea plecării definitive din Brănești, Virgil se repezise și pe la mănăstire, ca să-și ia rămas bun de la General și de la Vică Scorțeanu. Ardeleanul îi declarase aproape cu lacrimi în ochi că el, Virgil, fusese prietenul lui cel mai bun de pe acele meleaguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine până la capăt, dar ceva îl împiedica să fie el primul care să facă pasul spre o împăcare sau spre o despărțire definitivă. În fond, se gândea, nu el fusese cel care îi refuzase ei ceva, ci invers, așa că de ce să-i întindă el primul mâna și să n-o lase pe ea s-o facă mai întâi?... Măcar în felul acesta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
literatura română și, în paralel, timp de 5 ani, la Liceul Teologic "Mitropolitul Dosoftei" Suceava. La finele carierei (2002-2004), am funcționat ca profesor cumulard la catedra de limba română de la Școala Generală nr.1 Iaslovăț, întrunind astfel, la data încetării definitive a activității, însemnata vechime în muncă de 44 de ani, în timpul cărora mi-am susținut, cu calificative maxime, sau apropiate de acestea, toate examenele prevăzute de legislația în vigoare pentru accederea pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei didactice: definitivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei. Târziu, când ninetistele au plecat, ca și magiciana Olimbiada, m-am strecurat ca o nălucă pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou nenea milițianul cu burta aceea de toate zilele, a ajuns și la noi în casă, și-o tot întreba pe mama dacă s-a întâlnit cu vrăjitoarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care nu te-am găsit lângă mine, în pat. Te-am căutat peste tot, până când te-am găsit adormit pe o canapea, în sufragerie, dar nu oricum: erai cu vioara în brațe. Atunci am înțeles că ruptura dintre noi era definitivă. Trădarea își făcuse mendrele. Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși în orizontul care-l găzduia nu-l cutremurase nimic pământesc. Poate tocmai de aceea. M-am uitat lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ceea ce-1 rodea era că nu luase din Alex ce era mai bun, ci doar ceea ce era mai important, energia lui vitală și nu spiritul acestuia, spirit ce nu avea să-l mai însoțească nicicând. Se despărțiseră brusc și definitive. Ruptura aceea era moartea, apăsătoarea moarte. Îi pierduse pe toți cei dragi și muritori, însă îi păstra în suflet. Alex nu trebuia însă să moară. Am terminat. Spune-i lui Petru să se ocupe personal de afacerea "Morisette", vrei? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]