1,656 matches
-
de pe biroul meu un alt Matei, însuflețit de-o neașteptatè zvâcnire interioarè, și-a pèrèsit deja modelajul de gips în care l-am vârât cu forța de trei ani de zile și a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile conștiinței treze și lucide, Ori îl urmez în înfiorata să exaltare neglijând cu bunè științè orice rânduialè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bucătărie. Simt nevoia să beau vin. De asemenea, vreau ca Davey să iasă din dormitorul meu. E singurul loc intim pe care îl decorez după bunul meu plac și el îl profanează, spunându-mi că trebuie să fac schimbări. Spre deliciul meu, Davey vine după mine. Se sprijină cu cotul de peretele despărțitor dintre living și bucătărie; acesta e atât de scund încât îi simt răsuflarea în ceafă în timp ce desfac o sticlă și-mi torn o doză sănătoasă de amnezie. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să benchetuiască. Dacă eu am rugat-o pe Mioara să mă prezinte în cartea ei pe care, fără jenă, o semnez, ca pe un personaj cu o anume distincție pentru a mă detașa de confrați și a oferi ego-ului meu deliciile unei izbânzi aducătoare de popularitate, ei bine, cei patru apocaliptici, fără să vrea, erau posesorii nu numai ai acelei aure care conferea distincție, dar și grandoare strălucirii lor ca ființe. Pioșenia cu care mâncau variatele feluri din pachețelele primite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care o împărtășeau spațiului, exprimând liniștea mormintelor lumii, toate acestea m-au supus unui rechizitoriu amănunțit făcut ego-ului meu, în care fiecărui defect însușit cu fruntea sus îi găseam o cauză oferită cu intenția de a fi servită ca deliciu când, de fapt, rădăcinile erau brutal înfipte în pământul plin de semințele răului omenesc. Dorința de parvenire, pofta de a fi adulat, succesul fără prea multă muncă, ușurința cuceririi tuturor femeilor, bogăția materială care să-mi confere libertate de mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trăiam și simțeam ca și cum abia acum m-aș fi născut și aș fi știut că sfârșitul e chiar lângă mine. Am mers pe scurtătură. Mâncarea, o cană cu ceai verde și câteva tartine cu praf de ton, a fost un deliciu. De obicei, eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mocnită. M-am dus în cantină și am găsit-o pe Marcela Plumbariu singură, mâncând terciul îngrozitor cu care mă servise Corvium. Mi-l oferise și ea. I-am mulțumit și am mințit-o că postesc, ca să nu gust acel "deliciu". S-a uitat pe sub gene la mine, zise "Bine" și plecă lent spre etajul doi, unde mai mult ca sigur era implicată în sigilarea catului. Întunericul somnului mă cuprinse în bibliotecă, la parter, printre cărți vechi, acolo unde îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cheia orașului,dar schimbați yala!”,” Il vom deposeda de avere prin alunecare”,”Spionul vostru e foarte cunoscut la noi.Toată lumea îl salută”,”Ce vinzi aici?Semințe? Da,pentru dovleac!” și „Lasă, știm și noi limbile astea străine!” au constituit un deliciu pentru public. Reprezentația avea loc în sala de sport de la „Arhitectură” și intrarea era liberă.Doua tinere înalte și frumoase s-au oprit lângă ușa dublă.Una din ele dorea să intre. Cealaltă o obstrucționa. 148 „Ai bilet?”. ”Nu”. Ce
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o originală și fidelă redare a apariției și evoluției viețuitoarelor care au populat cândva zona. Se pot „citi” astfel interesante pagini din istoria apariției vieții pe planeta noastră, mai întâi în mediul acvatic, apoi pe uscat și în aer. Fac deliciul și uimirea vizitatorilor dinozaurii, diferite specii de reptile, primele păsări, uriașele mamifere preistorice, unele mari cât niște clădiri din zilele noastre. De asemenea, este reprodusă evoluția omului, de la apariție și până în anul 3500 înainte de Hristos. Este condensată în acest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
la câteva zile, dar eu, singurul care credeam în scriitori, nu putea lăsa pe altcineva să facă operațiunea. Vecinul cu garajul lipit de o latură a grădiniței, un țigan șofer la Securitate, mă dotase cu o săpăligă și înghițea cu delicii orice povești despre scriitorii mei, el nefiind probabil trecut cu mult de lecturile din Eminescu și Creangă. În general, copilăria mea idilică întârziase mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sau a bunicului, neuitând să adauge că tăcerea este una dintre lecțiile cele mai importante ale femeii. Poate să fi fost din cauză că jocurile băieților mi se păreau mereu mai palpitante sau că rolurile de zmeoaică îmi aduceau mult mai multe delicii decât cele de prințesă. Mai era apoi, firește, chestiunea culorilor: când ne cumpăra haine la fel, mama alegea roșu și roz pentru mine, respectiv verde și albastru pentru fratele meu, drept pentru care o bună parte din adolescență m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam fericirea ordonată, dar un fel de clocot al sângelui meu cerea un drum plin de peripeții. Mi se părea că există ceva alarmant în delicii atât de ușor de obținut. În adâncul inimii mele se afla dorința de a duce o viață mai plină de primejdii. Nu eram nepregătit să înfrunt colțurile aspre ale stâncilor și nici apele puțin adânci și înșelătoare dacă puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu ne dezmorțește. Unii dau o interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunțăm la gândul ei din stoicism sau din lașitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adăpost pentru sacii de făină. Și izbutise admirabil. La mine pusese covoare pe jos și pernele aduse de la Cavarna, iar într-un colț alcătuise un pat moale. Fereastra da drept spre mare. Eram impresionat și de grija ei, și de deliciul vieții ce aveam să duc departe de lume. Ioana a fost încîntată de entuziasmul meu și mi-a spus cu toată seriozitatea: "Mi-era teamă că n-o să-ți placă". Și, alipindu-se de mine: "Sa vezi ce fericiți o să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, chiar la începutul plajei femeilor, curge din stânca de calcar un șipot limpede și rece. Această apă, neașteptată apariție, curgând drept lângă mare, este una din minunile portului. Sorbi apa, după ce te-ai lăsat în voia razelor soarelui, cu deliciu. Îți uzi fața, mâinile, trupul gol, niciodată nu te saturi de ea și nu te saturi de ea și nu încetezi să te miri de unde a venit. La masa noastră e bucuria principală și nimeni nu se gândește la vin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa cum pretindea ea: spre surpriza mea, Ioana nu se mai înfățișa întocmai cum o lăsasem cu puțin înainte în traiul nostru comun, ci avea aerul provincial, așa cum o cunoscusem la prima noastră prezentare, și pe care îl mai descopeream cu delicii, extrem de rar. Găseam o savoare nu din transformarea Ioanei, cât mai perfectă în persoana în curent cu civilizația, ceea ce mă străduiam totuși să izbutesc în fiecare zi, ci când o revedeam întoarsă la felul ei prim, naiv și prăfuit, cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să-mi iau rămas bun încet de la fiecare loc familiar. Nu-mai întîmplător m-am uitat la mare. Până la șipotele ce făceau deliciile noastre nu ne-am adus aminte să ne ducem. Nici la ponton, nici pe plajă, nici printre magazii. Și acum repede, în fuga automobilului, spre oraș, pe un drum pe care vibrasem la fiecare casă în călătoriile noastre nocturne. Măgărușii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drumul proaspăt asfaltat. Ziceam: haut și ofțai. Și credeam că un șut respins de portar în afara terenului de joc nu-i corner, ci haut de poartă. AEROPLANE DE HÂRTIE La un moment dat am început să descopăr, unul după altul, deliciile meșteșugirilor de hârtie. Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și nu făceau niciun secret din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
invizibil trebuie să fi fost mare. Iar puterea, se spune, smintește. Dar de ce pe toți?... Omul invizibil putea fi nu doar ficțiune, ci și un proiect realizabil. Dar înainte de orice abordare tehnică, imaginația mea a prins să se învârtească în jurul deliciilor invizibilității. Hai să le spunem beneficii. Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că aș putea profita de invizibilitate pentru a fura sau pentru a spiona. Dimpotrivă, aveam să mă strecor, nevăzut, în încăperi unde se puneau la cale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi oprit din drum să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apropiați de familie, animați de ideea de a petrece o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii renumite, și deliciile unei toamne calme, era pregătită întreaga casă pentru refugiu. Dar slavă domnului, vremea se arăta a fi după inima și sufletul celor ce-și începeau noua viață. Invitații sosiră rând pe rând, încărcați cu voie bună, cu flori și felicitări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că ea tot ca pe un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile precum Îi Înfloriseră boierului, ca să-i fie viața o primăvară fără sfârșit. În plus, țăranul din statuie avea pumnul ridicat, amenințând astfel cerul nedrept, părtinitor, ca să se știe acolo că Într-o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și privirile ei au făcut, parcă, masă, cu ale aceluia. A încercat să și le rupă de ale aceluia. N-a reușit. A încercat și el același lucru. N-a reușit. În ciuda eforturilor vizibile, pe care le-a făcut, spre deliciul tuturor. Negăsind o altă soluție, de moment, a început a se autopălmui. Și dă-i, și dă-i, palme: când pe stânga, când pe dreapta, când, de-a dreptul, peste ochi. Zadarnice eforturi! Atunci, furtunos, a coborât de la tribună și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în care, cine ar fi intrat, ar fi putut citi, pe tăblița de pe ușă: clasa a șaptea B. Mișcându-se ca un spiriduș, unul dintre colegi, imprima toată altercația, pe banda magnetică a telefonului mobil, pe care-l poseda. Spre deliciul întregii clase, bătaia se întețea, devenind tot mai cruntă, cu fiecare clipă care trecea. Cei mai mulți dintre colegi se prăpădeau de râs. Nu erau puțintei nici aceia pe care-i apucase frica. Pe unii, mai pe margini,îi cuprinsese mila și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]