1,654 matches
-
predicatorul bisericii catedrale dr. Ștefan Saghiu, directorul tipografiei arhiepiscopale Dimitrie Bucevschi și Constantin Morariu. * ...”adevărata redacție am primito cu cu bucurie. Nimic în viață n-am lucrat cu așa sete și cu așa dor fierbinte ca la Deșteptarea și entuziasmul - deliciu, din timpul acela îmi va rămâne pururi neuitat. Chiar noaptea prin somn visam planuri de îmbunătățire a sorții poporului și atunci repede mă sculam, aprindeam lumina și mă apucam de lucru.” - spune C. Morariu. „Aproape tot ce s-a publicat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
citează, e adevărat, dar în maniera cea mai nefericită, acolo unde ar fi trebuit să-i citeze în locul meu pe Éșmileț Senart sau Darmesteter. Lucrez destul de bine în pofida căldurii - ieri 42 de grade Celsius la umbră! - și mă cufund cu delicii în filologie după toate decepțiile pe care le-am avut ca istoric al religiilor. Dar voi reveni - în conferința mea inaugurală voi vorbi despre „Lingvistică și știința religiei”, iar apoi voi relua chestiunea epopeii, pe care cei doi Chadwick și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din senin câte o furtună, iar petrecăreții, în frunte cu Cristi și orchestra, cu instrumentele la braț, au luat-o la fugă spre salon să se adăpostească, râzând în hohote. Uneori nici nu întrerupeau melodia, o cântau așa, alergând, spre deliciul publicului. Un loc aproape magic, rustic, dar elegant deopo- trivă, rupt de nebunia și agitația centrului. Al doilea local, purtând și numele patronului, se afla pe strada Matei Millo, în spatele Palatului Telefoanelor, faimosul zgârie-nori terminat doar cu câțiva ani în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eruptive ale noului gen, cu o tonalitate atât de diversificată, brutală deseori, în comparație cu unitatea și căldura melo- dicității tangoului și a romanțelor. Ritmul sincopat, aglomerat, care rupe tonalitatea obișnuită, și, desigur, improvizațiile năstrușnice ale noii generații de instrumentiști sunt noile delicii ale capitalei. Se aud tot mai des trompete, clarinete și saxofoane, iar chitările, pianele, alături de bas și baterie, se potrivesc parcă mai mult cu ritmul tot mai agitat al oame- nilor. Dacă bluesul, dixielandul sau chicagoul nu reușiseră să pătrundă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir până n-a mai știut de el. Minute care au părut să dureze o eternitate, iar durerile deveneau din ce în ce mai mari, până a început să zbiere la fiecare atingere, spre deliciul polițiștilor, care se amuzau. Iar când nu era lovit, zdruncinăturile mașinii erau atât de puternice, încât simțea că toate organele i se întorc pe dos și e oricând gata să vomite. Apoi duba s-a oprit deodată, au fost deschise
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic, nicio secundă. — Ei, hai, amice... Nu te păcăli. Acum puteai fi la Paris, retras, milionar, cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu stingându-te în fiecare ceas în această nebunie. Atâtea alegeri prin care se putea termina cu totul altfel. — Și cu toate acestea nu am niciun regret. Am mers pe drumul meu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mărfuri), care păstrează un aspect oriental tipic. Nici lumea nu era chiar pariziană. Ce aveau cu Parisul locuitorii mahalalelor bucureștene — specie intermediară Între sat și oraș — sau acea mică burghezie, ale cărei raporturi foarte aproximative cu cultura modernă au făcut deliciul lui Caragiale? Mai mult chiar, la București se mai văd Încă, inclusiv În perioada interbelică, și țărani autentici, În portul lor specific, care vin aici să vândă și să cumpere, sau cu diverse alte treburi; și Încă mai circulă căruțe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în sistem încât n-ar fi înțeles niciodată), iar în momentul în care mi-am dat seama că eram total singur, am realizat, numai atunci, că mă aflam într-o situație extrem de gravă. Atitudinea mea visătoare față de droguri și faimă - deliciul pe care l-am încercat fiindu-mi milă de mine însumi - se transformase în tristețe, iar viitorul nu mai arăta nici pe departe plauzibil. Doar un singur lucru părea din ce în ce mai aproape de mine: bezna, mormântul, sfârșitul. Astfel, pe parcursul acelui an teribil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de cei căsătoriți care plutea în aer - asumările împărtășite, dulcea și satisfăcătoarea apatie se infiltrau peste tot - în ciuda faptului că nu era nici o persoană necăsătorită în încăpere drept țintă pentru asta. Am conchis cu o finalitate dureroasă că toate posibilitățile deliciilor aleatorii dispăruseră, că nu mai puteam face ce voiam când voiam. Viitorul nu mai exista. Totul era în trecut și rămânea acolo. Și am ajuns la concluzia - din moment ce constituiam cea mai nouă adăugire acestui grup și încă nu mă lăsasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Calmă, fără efort, declară simplu: - Uită-te la tine. Știam că avea dreptate, dar n-aș fi suportat liniștea care ar fi punctat propoziția aceea, care i-ar fi conferit dimensiune și profunzime și greutate, propoziția care ar fi făcut deliciul unei audiențe. - Adică ce vrei să spui? - Că greșești. Că băiatul are nevoie de tată. Înseamnă că n-ai dreptate, Bret. - Nu, Jayne, tu greșești. A fost greșeala ta de la bun început, că ai vrut copilul, am zis, întâlnindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nestăpânit... VITALIE CIOBANU: Dincolo de geam ne însoțește un peisaj mai mult arid, măslini presărați pe un teren argilos și ars de soare. Mici lacuri printre dealuri. Un castel răsare surprinzător, la o întretăiere de ape. Pare o jucărie plantată pentru deliciul privitorilor. Îl contemplu cu mirare, până dispare, la fel de subit, la prima cotitură a trenului, ca o nălucă. Închiși în acest „șarpe” alergător, suntem obligați să comunicăm unii cu alții, mai ales că există o disponibilitate generală. Schimb vorbe cu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ștrengar îți face cu ochiul din toate vitrinele orașului, de pe tricouri și pliante, din cărți și mochete. Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și mine, să guste „deliciile” boemei locale, între cele câteva opțiuni ce ni s-au pus la dispoziție: o întâlnire cu membrii PEN Clubului local, o reuniune la Centrul de Literatură Modernă din Petersburg, vizitarea expoziției Media Art Fest și, în sfârșit, panelul „Peticul - Puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de cuceritor, de playboy, din reală, devenea falsă, se transforma într-o mască rigidă și inflamată, „uitam”, deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns și implacabil de gheara patosului pentru literatură. O carieră visată și, probabil, nu puțini au fost cei cărora le-am stârnit un zâmbet de compătimire observând cu ușurință
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ierarhie senzorială care-i este proprie, fiecare cultură are panoplia ei de plăceri. Acest dezmăț de mirozne este absolut necesar pe pământ islamic pentru a contrabalansa penuria retiniană: ochiul e pedepsit, odoratul satisfăcut pe deplin, există o dreptate în lumea deliciilor. În partea arabă a orașului, nicio galerie de artă, doar bazaruri cu litografii de un gust îndoielnic și buticuri cu lenjerie hidoasă chiloței și sutiene roz. În partea evreiască, galerii de artă aspectuoase; dar, mai ales, nu tu pungi de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i [...]. (Luca, II, 44-46) Chiar dacă trebuie să înțepenești așteptând și să parlamentezi apoi îndelung cu poliția israeliană, este după toate acestea un adevărat deliciu să urci muntele Templului / esplanada Moscheilor, strecurându-te pe poarta Hulda, prin intrarea din spate, și asta dis-de-dimineață. Spațiul propriu-zis se află în gestiunea administrației bunurilor religioase inalienabile,Wafq, cu personal palestinian, dar sub controlul coroanei hașemite. Ai nevoie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
încet, te gândești că trebuie să manânci ceva, fie că ai în rucsac sau să ieși în localitate la un magazin, la un bar sau la un restaurant. O bere rece, o înghețată sau un pahar cu vin devin un deliciu. Și i-am observat pe pelerini cât de destinși și mulțumiți sunt în fața unor astfel de bunătăți. Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
martorii intervievați trec în plan secund aceste secvențe, momente „înălțătoare”, care, probabil unora, le mai provoaca și astăzi nostalgii. Calitatea de membru de partid devenise o condiție sine-qua-non pentru a obține mici beneficii, care în epocă se puteau numi ușor „delicii ale supraviețuirii”. Pentru cei tineri putea însemna un acoperiș deasupra capului sau un apartament mai confortabil; pentru alții, mai în vârstă, calitatea de membru mai grăbea achiziționarea unui autoturism „peste rând” sau asigura posibilitatea unor excursii în străinătate. Esențială rămânea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Mexic. Fuseseră autorizate cu condiția ca taurul să nu fie ucis și să nu i se înfingă în spate tradiționalele "banderillas". Se spune că personajul "specializat'' în colocarea acestora, un anume "Torquito'', totuși a plasat câteva "banderillas'' în spatele taurului, spre deliciul spectatorilor, dar spre oprobiul autorităților. Arestat, "Torquito'' a fost salvat de avocatul său care a constatat absența de la proces a "părții vătămate'', a taurului, respectiv a "plângerii'' acestuia! Ultimele coride din Cuba au fost programate pentru 30 și 31 august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva, la începutul secolului al XIX-lea, cum aflaserăm
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
carte sub mantă, fie Dante, fie Petrarca, ori unul dintre acești poeți minori: Tibullus, Ovidiu și alții asemenea. Citesc despre pasiunile lor amoroase și despre cele ale partenerilor și-mi amintesc pe-ale mele, și mă afund o vreme, cu deliciu, în aceste gânduri. Apoi mă așez la drum, spre han, vorbesc cu trecătorii, îi întreb despre noutăți din țările lor, învăț diverse lucruri, și iau notă despre diferitele gusturi ale oamenilor și despre diferitele caractere de oameni. Din una-n
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm epoca, judecată de neobositul editorialist. Dar mai întâi s-ar cuveni, credem, să cercetăm, fie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dintre oameni. Acest dosar, grație nesecatului izvor de prostie omenească, se făcu așa de voluminos, încât s-a simțit nevoie de a se înființa un al doilea. Multă vreme aceste dosare care se răsfoiau la toate ședințele "Junimei" au făcut deliciul membrilor ei. Unul dintr-însele se păstrează și acum de V. Pogor, iar cel al doilea s-a furat, la o aniversară ce a avut loc în Otelul "Pastia". Odată isprăvită cetirea pieselor destinate pentru dosar, câțiva dintre membrii cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atelierul nostru de pictură, ca toate lucrurile omenești, își dădu obștescul sfârșit din cauză că, după Pogor, care ne părăsise demult, ne-a părăsit și colonelul Boteanu, mutat din Iași, precum și Verussi care, preocupat de grija țărei, nu se mai gândea la deliciile picturei. Dar Buiucliu și eu, întocmai ca copiii cei învățați cu nărav, am continuat încă un șir de ani a mâzgăli pânza fiecare pe la casele noastre, având eu unul de astă dată o altă galerie de admiratori, aceea a copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]