KorAP: Find »[drukola/base=demografic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...271 >

6,757 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

care au preluat funcții importante ale structurilor statale anterioare. Mărimea acestor organisme social-politice era variată, în funcție de densitatea concentrărilor demografice și gradul de organizare politică a acesteia. Dinamica demografică-concentrări de așezări urbane: pentru secolele III-V, avem peste 25 de grupări demografice pe teritoriul Daciei, o grupare fiind alcătuită din 5-6 așezări în medie, pentru secolele VI-VII, avem 15 grupări, dar o grupare cuprindea acum 20-25 așezări, care se extind ca suprafață și număr de locuitori, pentru secolele VIII-X, asistăm la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
grupare cuprindea acum 20-25 așezări, care se extind ca suprafață și număr de locuitori, pentru secolele VIII-X, asistăm la o și mai mare concentrare a așezărilor, concentrări ce se identifică cu formațiunile politice (cnezate, voievodate, țări). În secolele precedente, grupările demografice îmbrăcau forme inferioare de organizare social-politică, obști sătești teritoriale reunite politic în uniuni de obști, mai mari sau mai mici. Existența unor structuri social-economice specifice genera forme de organizare politică aparte. Concret, apariția, în aceste secole, a proprietății private, a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se circumscrie între parametrii dezvoltării structurale economice și sociale ale comunităților din spațiul carpato-dunăreano-pontic. O dată cu menționarea în documentele scrise a românilor, în secolele IX-X, începea o etapă nouă în istoria poporului român. Procesul de organizare politică, desfășurat pe fundalul realităților demografice și social-economice locale cunoaște o nouă treaptă superioară, definită prin extinderea teritorială a uniunilor de obști, pe cale pașnică sau militară și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale formațiunilor statale.21 Dezvoltarea social-economică amplă a întregii Europe, în jurul Anului 1000

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în prima jumătate a secolului al X-lea. Limba slavă veche a fost însușită de pătura socială dominantă, boierimea, de sorginte slavă ea însăși, până la asimilarea de către români.19 Ungurii Migrația neamurilor de stepă asiatice a provocat schimbări de ordin demografic și politic și a întârziat evoluția normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din centru (Dunărea mijlocie) au fost înghițite de cucerirea maghiară, numai cele din sud și est (regiunile dunărene-pontice) s-au menținut ca atare, adică "valahe"-latine. Adevărata "enigmă" n-ar fi atât supraviețuirea lor (insulele de romanitate), cât extraordinara evoluție demografică a insulelor valahe din Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mie, au fost însoțite de apariția unor structuri bisericești și de forme de viață culturală, grefate pe fondul creștin autohton și o civilizație proprie. Pentru aprecierea adecvată a realităților economice de pe teritoriul românesc, în aceste secole, este necesară cunoașterea rețelei demografice. Odată cu dispariția statului avar (796-803), în urma loviturilor date de franci și bulgari, se ajungea la o nouă situație politică, care avea drept rezultat creșterea demografică pe întinse spații geografice, investigațiile arheologice atestă sporul de populație. Până la începutul secolului al X

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aprecierea adecvată a realităților economice de pe teritoriul românesc, în aceste secole, este necesară cunoașterea rețelei demografice. Odată cu dispariția statului avar (796-803), în urma loviturilor date de franci și bulgari, se ajungea la o nouă situație politică, care avea drept rezultat creșterea demografică pe întinse spații geografice, investigațiile arheologice atestă sporul de populație. Până la începutul secolului al X-lea, marile invazii pustiitoare ale arabilor (sarazini), normanzilor și ungurilor au luat sfârșitt, ceea ce a dus la stabilitatea societății europene și creșterea populației ei. Către

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al X-lea, marile invazii pustiitoare ale arabilor (sarazini), normanzilor și ungurilor au luat sfârșitt, ceea ce a dus la stabilitatea societății europene și creșterea populației ei. Către Anul 1000, populația Europei întregi era de 42 milioane locuitori, dar această creștere demografică nu era uniformă. În sud-estul Europei, "renașterea" Imperiului bizantin, în a doua jumătate a secolului al X-lea, a influențat favorabil teritoriile învecinate, mai ales cele românești.1 În spațiul carpato-danubiano-pontic, perioada secolelor X-XIII este cea mai bine cunoscută din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și unitare, pe întregul teritoriu locuit de români, superioară celei din perioada anterioară. Perioada aceasta reprezintă cea mai importantă verigă a lanțului evoluției societății românești spre închegarea civilizației medievale. Și în spațiul românesc asistăm, în acest interval, la o creștere demografică, evidențiată de cercetarea arheologică, sub forma unor concentrări masive de populație. Pe teritoriul locuit de români au fost identificate numeroase așezări omenești, peste 2000 de așezări și necropole (cimitire), răspândite pe întreaga suprafață a țării, sub formă de concentrări demografice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
demografică, evidențiată de cercetarea arheologică, sub forma unor concentrări masive de populație. Pe teritoriul locuit de români au fost identificate numeroase așezări omenești, peste 2000 de așezări și necropole (cimitire), răspândite pe întreaga suprafață a țării, sub formă de concentrări demografice, aflate la câmpie, podiș și regiunea subcarpatică. Așezările corespundeau unor uniuni teritoriale, având ca unitate de bază satul (obștea), unde se desfășura viața economică și se defineau deja structurile sociale și politice. Este vorba despre așezări rurale fortificate sau deschise

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
așezări. În sudul Podișului Central Moldovenesc, între Prut și Bârlad, cuprinzând sudul județului Vaslui (Tutova) și nordul județului Galați (Covurlui), se afla o grupare teritorială cu mare densitate de locuire, alcătuită din 40-50 de așezări. Între cele două mari concentrări demografice, situate în zona ieșeană și cea bârlădeană, se aflau grupări de populație mai mici, alcătuite din sate răsfirate pe cursul apei, dintre care un nucleu teritorial de zece așezări. O grupare teritorială se afla și în zona Galaților, între cursurile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sate răsfirate pe cursul apei, dintre care un nucleu teritorial de zece așezări. O grupare teritorială se afla și în zona Galaților, între cursurile inferioare ale Siretului și Prutului, alcătuită din șapte așezări. În Moldova, între Siret și Carpați, concentrările demografice erau mai modeste, așezările fiind risipite de-a lungul văilor sau apelor, iar densitatea locuirii este mai mică decât între Siret și Prut. În sfârșit, în zona Sucevei și Vrancei, așezările erau mai rare, fiind risipite datorită reliefului din cele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
văilor sau apelor, iar densitatea locuirii este mai mică decât între Siret și Prut. În sfârșit, în zona Sucevei și Vrancei, așezările erau mai rare, fiind risipite datorită reliefului din cele două regiuni. În Basarabia, între Prut și Nistru, situația demografică era asemănătoare, aici se observă o creștere a locuitorilor față de trecut, concretizată în concentrările de populație din sud (160 de așezări), apoi cele de pe cursul inferior al Răutului-zona Orheii Vechi și cea din nord-estul provinciei.3 Pe teritoriul Dobrogei, între

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
drept al Dunării și pe țărmul Mării, între Tomis și regiunea Cadrilaterului (sudul provinciei). În platoul (podișul) dobrogean, aflat în partea de mijloc a regiunii, așezările sunt mai rare în perioada aceasta. Pe teritoriul Munteniei, între Dunăre și Olt, situația demografică este asemănătoare cu cea din Moldova: întâlnim mari concentrări alcătuite din zeci de așezări, alături de mici nuclee teritoriale formate din câteva sate. Astfel, de la estul la vestul provinciei (Muntenia), o primă mare grupare de populație se afla în zona Brăilei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Turnu Severin. Partea de nord (zona subcarpatică) a Munteniei și Olteniei era mai slab populată, așezările erau sporadice, dar și aici avem nuclee de sate (așezări), în zona Bucov, Rm. Vâlcea, Slon (Prahova), Buzău.4 În Banat, se detașează nuclee demografice importante, situate pe Dunăre, între Orșova și Moldova Nouă, apoi cele înșirate pe Bega, în zona Timișoarei, și cele de pe Timiș. În Transilvania, începând de la vest la est, se constată o mare concentrare de populație în partea de nord-vest a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Olt și Carpați. Din această prezentare a așezărilor aflate în toate provinciile românești rezultă, ca o concluzie, că pe întreg spațiul vechii Dacii, la Carpați, Dunăre și Mare, a existat o viețuire neîntreruptă, o succesiune continuă de locuire, un potențial demografic permanent pe tot parcursul acestor secole (X-XIII). A existat o conexiune între concentrările teritoriale și organizarea politică comunitățile umane românești erau incluse în complexe teritoriale echivalente cu o structură politică, ce precedau organizarea statală. Cercetările istorice au pus în lumină

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestor secole (X-XIII). A existat o conexiune între concentrările teritoriale și organizarea politică comunitățile umane românești erau incluse în complexe teritoriale echivalente cu o structură politică, ce precedau organizarea statală. Cercetările istorice au pus în lumină deplina corespondență dintre realitățile demografice și cele de structurare politică-teritorială din spațiul extrași intra-carpatic.5 Evoluția societății românești până la mijlocul secolului al XIII-lea a fost influențată de consecințele impactului ultimului val de migratori, care sfârșește cu invazia mongolă din 1241, și de extinderea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
state românești libere și spațiul intra-carpatic, încadrat în regatul feudal ungar. Colectivitățile medievale, obștile sătești, în imensa lor majoritate libere și viguroase, altele aservite sau abia întemeiate, până la mijlocul secolului al XIII-lea, ne pot ajuta în reconstituirea situației demografice. Satele erau diferite ca număr de gospodării: unele puteau avea peste 100 de gospodării (Artand-jud. Bihor), iar altele sub 10 gospodării (Dubiz-jud. Bihor), conform datelor din 1075. Media numărului gospodăriilor unui sat (așezare rurală) era de 15-20 gospodării, adică 70-80

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al XII-lea, în Transilvania, satele s-au înmulțit, populația a crescut prin sporul natural, dar și prin colonizarea altor locuitori încât, la sfârșitul acestui secol, populația depășea cifra menționată. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, această creștere demografică se menține-până la 1241, s-au înființat 635 de noi așezări, după documentele existente, dar puteau fi chiar mai multe. Acestea sunt cifre medii, dar existau și sate cu doar trei gospodării, adică 12-15 locuitori, ca și sate cu 66

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lor, n-au putut rezista și au dispărut din istorie. În economia societății medievale românești din perioada aceasta, agricultura era o ocupație de importanță vitală. Se cultivau, ca și până atunci, cereale, viță de vie, pomi fructiferi și legume. Sporul demografic din aceste secole impunea obținerea de produse agricole în cantități suficiente, ceea ce se realiza prin extinderea suprafețelor arabile și printr-o tehnică agricolă superioară. Acum asistăm la înmulțirea pieselor de plug (cuțite și brăzdare) pentru arat și generalizarea folosirii tipului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românești din Transilvania, la începutul secolului al X-lea, aflăm date în Cronica Notarului anonim al regelui Bela al III-lea (Anonymus) "Gesta Hungarorum", datat secolul XII, dar care se referă la situația istorică din secolul al X-lea. Concentrările demografice din teren, constatate arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și Niculițel, iar la Păcuiul lui Soare s-au aflat numeroase obiecte de cult.10 Începuturile vieții urbane medievale Viața urbană medievală, născută în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), este urmarea dezvoltării generale a societății, a structurilor sale economice, a creșterii demografice, a dezvoltării comerțului și meșteșugurilor. Apariția și evoluția orașelor este un fenomen specific istoriei medievale. Orașul medieval este o realitate (o instituție) economică și juridică, care nu trebuie confundată cu aceea a municipiilor din antichitatea greco-romană și nici cu orașele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
judiciare și militare, numite "scaune" (sedes)-în secolele XIII-XIV, provenite din alte denumiri precum "terra" și "districtus". 45 Sașii Colonizarea sașilor în zonele centrale și est europene a constituit un fenomen complex, cauzat de motivații multiple. Cunoscută ca o mișcare demografică germană spre Răsărit (Drang nach Osten), ea s-a desfășurat mai intens în secolele XII-XIV. La colonizarea germană din estul Europei au participat toate păturile sociale, cu intensitate diferită, de la un secol la altul, de la o țară la alta, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
3000-4000 de sate, cu o mărime medie de 25 gospodării, unde locuiau în jur de 500.000 locuitori, din care 2/3 români, adică între 70-75 %. Târgurile și orașele din Transilvania au devenit, între 1241-1350, o realitate economică, socială și demografică, cu oarecare pondere în cadrul habitatului românesc intra-carpatic, încât, până la 1350, sunt menționate 30 târguri sau orașe, adică o zecime din numărul total al așezărilor. Dar o serie de așezări sătești mai importante îndeplineau și funcția unor târguri, prin activitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
localnicii (autohtonii), alogenii dintre Carpați și Nistru erau puțini. Cu excepția stepei Bugeacului, unde sălășluiau crescătorii de animale mongoli, amestecați cu rămășițe ale cumanilor, și a unor centre urbane cu populația eterogenă etnică, teritoriul Moldovei era locuit preponderent de români. Concentrările demografice la est de Carpați (Moldova) se aflau la curbura Carpaților, în zona Vrancei, în regiunea Neamțului, valea Moldovei, cu o sută de sate, în secolul al XIV-lea, apoi valea Sucevei, zona Rădăuților-partea de vest și nord-vest a Moldovei, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]