1,919 matches
-
păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele cerului", textul e voit prozaic. Distanțarea de poezia marilor căutări se face prin amănuntele strecurate cu inocență, accesul la cunoaștere, la tărâmul misterelor se face contra unei sume derizorii, "i-am dat doi lei ca să mă lase să privesc luna/ și să pătrund în tainele misterului". Distanțarea ironică implică și o anumită poză a inocenței, se joacă surpriza, uimirea, e o pregătire a unui orizont de așteptare și o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
creează impresia de univers aplatizat, amintim Amurg, " Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri", "Trecătorii pe străzi le prindeau ca pe muște:/(...) toată lumea sălta fiindcă era vals/ cântat la final de toamnă prelungă". Plasticizarea imaginii se face voit cu elemente ale derizoriului sau chiar ale grotescului ușor îndulcit, pentru a se încadra în peisajul care vrea să șocheze tocmai prin impresia de obișnuit atribuită chiar și bizareriilor. Lichefierea face parte din lumea aceasta, totul e descris ca și cum ar fi un tablou în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic atât de departe, dar regăsim o serie de tehnici interesante, tentația jocului dramatic, a intrării în dialog cu lumea sau cu literatura. Tentația dramaticului revine la Geo Dumitrescu care reușește să situeze creatorul și lumea ideală (trată la modul derizoriu) pe o scenă: "Părea că se ține acolo un dialog cu calmă disperare;/ îmi venea să strig ca de la galerie:/ - Mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!...", Aventură în cer. Poemul văzut ca spectacol devine și o coordonată a poeziei lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea unor motive specifice codului literar înalt în registru derizoriu se realizează și la Ion Stratan: "beam câte-o bere, cerusem micii/ un cerc de stele împrejur/ deasupra cerc de stele./ Sat wam asi - mi s-a spus/ într-o învălmășeală de vorbe, pahare/ formula era sâsâită, se pare" (A
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și, de asemenea, în „Nocturnă”) e senzație directă de umezeală, în aer și în lucruri, de sufocare și de frig, de care nu scapă, deși-i „topit de băutură”. Focul alcoolului nu-l încălzește. Pantomima sa exuberantă din final e derizorie în raport cu drama „măhălălilor” pe care a înfățișat-o mai sus; ea doar o estompează o clipă, n-o face nicidecum uitată. E asemenea rîsului nervos al cuiva care a scăpat dintr-o împrejurare teribilă. După ce se termină, pot apărea uneori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de aceleași semne și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă trecerea de la tristețe la rîsul „fără sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am însușit melancolia lor. Cert, nu teroarea anotimpului m-a determinat ori mă determină să mi le amintesc, ci rarefierea relațiilor avute odinioară. „Adorm pe cărți” cînd alte ocupații (de pildă, călătoriile) nu mai sînt posibile sau îmi apar ca derizorii, cînd n-am chef nici de vizite nici de convorbiri literare, cînd „entertainment”-ul mă plictisește, cînd strada mă enervează. Și pe măsura consolidării scepticismul meu, „adorm”, tot mai des, pe cărțile ținute aproape, vreo sută încă, pentru confruntări morale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înțelege „condiția” și a mă împăca, fără regrete, cu ea. Recapitulez situații, cern amintiri, stărui asupra unor nume și chipuri, zîmbesc unor scene, îmi reproșez ignoranțe și inabilități, lipsa inițiativelor și a supleții în anumite cazuri, timpul pierdut cu lucrări derizorii și cu persoane neinteresante, îmi număr angajamentele eronate, inconsecvențele, abandonurile, ratările, dar n-am tăria să mă acuz, mă încurc în detalii, îmi găsesc și niscaiva scuze, uneori chiar aș vrea să mă „scot”, totuși, finalmente, sentimentul vinovăției revine și-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Moromeților” nu este nouă, ea are o tradiție de câteva decenii bune, mai ales după 1920. Personajul principal nu iscă și nu pune la cale evenimente cu urmări nedorite, ci este martor al faptelor și Întâmplărilor cotidiene, intrate imediat În derizoriu. O Întâlnire cu Tudor Bălosu ori cu Cocoșilă, o dezbatere În poiana lui Iocan, participarea la o serbare școlară la care se trezește cu o surpriză de proporții, sunt În măsură să pună În evidență complexitatea banală a existenței personajului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Îndelungata trudă asupra pământului, În exclusivitate, principalul mijloc de trai. Fața, acoperită cu o barbă deasă, rasă o dată la o săptămână, În momentul când se duce, pentru un interes sau altul, ori numai așa ca să schimbe opinii politice intrate În derizoriu, În poiana lui Iocan și, În drum, trece și pe la un țăran care o face pe bărbierul. Nu se poate spune nimic despre ochii unui țăran, adânciți În orbite, din pricina puternicelor raze de soare ale câmpiei Dunării, din timpul verii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a unor elemente-cheie care devin leit-motivele montării. Coroana, craniul, stâlpii din lemn deveniți piloni ai ringului în care este încoronat Macbeth au funcția unor semnale vizuale cu rol actanțial. În jurul lor se construiesc ascensiunea și căderea în cel mai „împlinit“ derizoriu pe care Macbeth îl corporalizează perfect. O roată din fier cu cranii care se rotesc ca niște bile mortuare îi agață lui Macbeth conștiința până i-o pulverizează. Coroana devine în final un cerc de fier pe care puștiul de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Academie? Cât de „morală” este legea care permite unora să „umfle” salarii uriașe de la companii de stat 145 chiar și când acestea se află în pragul falimentului, în timp ce plătitorul de taxe obișnuit este „executat” de Fisc, „absolut legal”, pentru sume derizorii? Fenomenul persistă la noi de vreo două decenii, dar nu știu nici să se fi făcut vreo campanie de presă pe acest subiect, nici numele vreunui ziarist care să fi agitat constant această injustiție „legală”, cu tenacitatea bătrânului senator roman
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Academie? Cât de „morală” este legea care permite unora să „umfle” salarii uriașe de la companii de stat 145 chiar și când acestea se află în pragul falimentului, în timp ce plătitorul de taxe obișnuit este „executat” de Fisc, „absolut legal”, pentru sume derizorii? Fenomenul persistă la noi de vreo două decenii, dar nu știu nici să se fi făcut vreo campanie de presă pe acest subiect, nici numele vreunui ziarist care să fi agitat constant această injustiție „legală”, cu tenacitatea bătrânului senator roman
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
deja portofoliile viitorului guvern, că aici s-au iscat discuțiile în CDR. Nu vă întreb în momentul de față despre persoane, nici domnul Stolojan n-a vrut să dea nume, dar măcar spuneți-mi... V.S. Nu vreau să coborâm în derizoriu... R.T Nu e derizoriu, pentru că păruiala a început în CDR când a venit vorba cine ia Ministerul Justiției și cine ia Ministerul Apărării. V.S. Nu, nu, nu. E cu totul altceva. Să știți că problema aceasta a împărțirii portofoliilor
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
aici s-au iscat discuțiile în CDR. Nu vă întreb în momentul de față despre persoane, nici domnul Stolojan n-a vrut să dea nume, dar măcar spuneți-mi... V.S. Nu vreau să coborâm în derizoriu... R.T Nu e derizoriu, pentru că păruiala a început în CDR când a venit vorba cine ia Ministerul Justiției și cine ia Ministerul Apărării. V.S. Nu, nu, nu. E cu totul altceva. Să știți că problema aceasta a împărțirii portofoliilor în ’96, în decembrie, s-
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
să deschidă o dezbatere ce se vrea “cu pretenții”. Stimați colegi din opoziție, atunci când vă lansați în atacuri injuste la adresa guvernării, faceți-o măcar cu o minimă grijă față de conținutul textelor pe care le semnați ! Altfel, riscați să duceți în derizoriu, așa cum se întâmplă și astăzi, orice idee, orice așa-zisă inițiativă de “luptă pentru binele oamenilor”. În aceeași ordine de idei, am constat că a fost citat în textul moțiunii Raportul Anual al CIADO România. De asemenea, am observat elemente
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de huliganicii termeni cu care s-a încercat întimidarea lui; care nu au simțit formidabila tărie de caracter și voința Președintelui de a fi la înălțimea momentului, ci doar eficiența tentativei de a coborî momentul și persoana șefului statului, în derizoriu; care nu au jubilat că Vasile Paraschiv, Marcel Petrișor, Doina Cornea și Majestatea sa, Regele Mihai, au putut să trăiască acest moment, ci s-au îngrozit de cei cincizeci și patru la sută dintre români care cred că atitudinea huliganică
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
inaugura cercetările asupra proprietății intelectuale cu o sfidare a acesteia, de a porni cruciada Împotriva corsarilor minții printr-o piraterie! Un asemenea Început nu numai că legitimează toate formele de jefuire a creatorilor, indiferent de amploarea lor, dar aruncă În derizoriu tentativele de așezare a proprietății intelectuale la locul meritat“. În timpul vieții dar și mult timp după aceea Alecu Donici a fost considerat un fabulist original, care uneori a mai Împrumutat de la alții subiecte cărora le-a impregnat talentul propriu. Însă
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
Elodiei a trecut pe lângă mine, lăsându-mă Într-o dulce ignoranță. Mi-am dat seama Însă, În ultima vreme, că titlul de glorie pe care mi-l propusesem la Început e fals și, mai rău, riscă să mă trimită În derizoriu. Să nu știi nimic despre cazul Elodia, pretinzând În același timp că ești o persoană activă și interesată de lucrurile care se Întâmplă În jurul tău, ba mai și scriind „la ziar“, e deja o mică rușine. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Rusescu și multor somități internaționale ale științei au fost repede acoperite de corul detractorilor săi autohtoni; Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit în tentativa lor de a-i arunca în derizoriu opera și personalitatea sa, dar chiar au reușit să-l proclame, cu înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu interes cartea mai sus menționată, mai ales că la prima vedere părea foarte tentantă, cel puțin ca titlu. Am avut însă surpriza să descopăr în relatările autorilor cărții un Paulescu minuscul, a cărui personalitate științifică, trunchiată și aruncată în derizoriu, este creionată doar în 32 de pagini (din cele 23 ale cărții) într-o manieră mai mult decât jignitoare, chiar înjositoare. Iată de ce simt nevoia unor precizări și chiar a unor corecții, alăturându-mă astfel (cu modestie și bună credință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu mai creditează scrierile antisemite paulesciene, considerate unanim ca fiind determinate conjunctural, în contextualitatea epocii în care a trăit și care nu mai au absolu t nici o relevanță astăzi. Ceea ce vexează, oneros aș putea spune, memoria lui Paulescu este modul derizoriu în care un elev al unei școli de medicină în care s-a format (domnul Peter Manu în speță). îl prezintă pe cel care a contribuit la gloria și emanciparea acelui lăcaș de învățământ „În 1888, anul în care Mincovski
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Tehnicizarea excesivă a actului medical, informația nu totdeauna de bună calitate și cel mai adesea prost înțeleasă, secularizarea galopantă a tot ceea ce constituie valoare, îndeosebi morală, au făcut ca multe dintre cutumele vieții sociale aparținând moralei să fie aruncate în derizoriu sau chiar persiflate. Dincolo de aceste vicisitudini ale momentului, principiul carității creștine ca parte integrantă a moralei creștine, rămâne valabil ca punct de plecare, element de referință și spri jin pentru cel ce îngrijește omul în suferință. Pentru că doctorul tratează, dar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dure, în care adversarii se lovesc cu pumnii și picioarele în cap, există obiceiul ca acestora să li se atribuie supranume înfricoșătoare. La noi, în arena politică, e invers: doi titani loco își lipesc reciproc pe frunte etichetele cele mai derizorii. Doi eroi ai timpului nostru, amândoi cu o mână pe cruce și cu cealaltă pe găleata cu lături. Ca-ntr-un basm cu zmei scăpați pe maidan, Vadim Tudor și Gigi Becali se prind de brăcinar și se înfundă în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]