6,256 matches
-
scriitorul Antoine Arnauld pe Maurice Barrès, prezintă ipostazele feminină și masculină ale unor ființe de excepție, cu vocație dominatoare, dar sortite chinului și morții prin forță propriei atipii. Într-o proza sensibil contemporană lui Proust și D’Annunzio, cu performanțe descriptive și evocatoare neprăfuite de vreme, e scrisă Le Livre de mă vie, român autobiografic frânt brusc după nararea ieșirii din adolescență. Deși contestată și cu gloria declinând postum, N. a rămas o figură literară de referință prin complexitatea energică a
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
istorice a lui C. Negruzzi. Autorul își prezintă, de altfel, scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare de a-și păstra tronul. Cu toate că apelează uneori la înscenări convenționale, bine cunoscute în arsenalul romantic, portretele celor două personaje au relief dramatic, creat prin acumulări
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
t2, moment în care potențial soluția B devine mai bună decât A. În acest caz, întreprinderea ar fi evitat o perioadă de scădere a performanțelor (t2 - t3), cât și o perioadă de criză (t3 - t4). Dacă vrem să sporim capacitatea descriptivă și predictivă a legilor care descriu comportamentul sistemelor sociale, este necesar deci să includem în formularea lor și nivelul de cunoaștere la care se plasează respectivul sistem. Acesta va putea aduce o serie de precizări asupra unor aspecte importante ca
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atemporale ale individualului" Deși pentru mentalitatea clasică o „știință a individualului” sună monstruos, practica științei a creat asemenea discipline. Și aceasta pentru că interesul pentru cunoaștere nu stă numai în determinarea caracteristicilor generale ale claselor de obiecte, ci și în explorarea descriptivă a unor obiecte individuale care prezintă un interes deosebit pentru om. Datorită tocmai acestui interes special, obiectele în cauză nu pot fi considerate numai ca elemente ale unei clase mai generale, ci totodată și ca obiecte unice, cu proprietăți nedeductibile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
descrierea lor amănunțită. Pământul este, ca importanță umană, unic. Cunoașterea lui în cele mai mici detalii - descrierea, și nu explicarea sa din perspectiva unor legi generale - reprezintă o sarcină deosebit de importantă. Geografia este tocmai o asemenea disciplină, în care funcția descriptivă a unui obiect unic este esențială. Rezultatul activității geografului este o descriere amănunțită, realizată în cuvinte, în hărți, în numere care înregistrează măsurători. Fără îndoială, geografia este disciplină științifică. Ea întrebuințează mijloace sistematice și controlate de analiză. Produsul ei nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o anumită constanță în timp și deci poate fi cercetat în secțiunea prezentului, făcând abstracție de istoria sa trecută și de dinamica sa posibilă în viitor. Ar fi eronat să considerăm că științele obiectivelor individuale ar avea doar o funcție descriptivă. Deși descrierea reprezintă operația cea mai importantă pe care o realizează, ele îndeplinesc totodată și o funcție explicativă. De exemplu, problema nu este de a descrie configurația actuală a continentelor, ci și de a găsi o explicație a ei care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
individualului au și ele, printre alte funcții, și pe aceea de a elabora teorii, explicații. În măsura în care găsim și aici prezența unor teorii specifice, cred că ar fi justificat să consideram și științele individualului drept științe teoretice, deși în cadrul lor funcția descriptivă este mult mai importantă. De asemenea, din punct de vedere teoretic, științele individualului pornesc și se sprijină pe teoriile elaborate de științele generalului pentru clasele de obiecte din care fac parte și obiectele individuale. Dacă teoriile claselor de obiecte formulează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
valori universale, componente ale culturii contemporane. Analiza lor nu poate fi însă decât istorică, prin evidențierea condițiilor concrete care le-a prezidat constituirea. În acest sens putem afirma că există obiecte a căror cercetare nu poate fi decât istorică. Funcția descriptivă a științei ridică probleme specifice atunci când este luată în considerație dimensiunea timp. Prezentul există și poate fi înregistrat. Problema descrierii unui obiect prezent se reduce la elaborarea unor tehnici de descriere sistematică a sa. Trecutul și viitorul au însă, din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
viitorul au însă, din acest punct de vedere, statute diferite. Trecutul reprezintă ceea ce a existat la un moment dat și nu mai există în prezent. El nu poate fi pur și simplu înregistrat, ci trebuie reconstituit. Istoria, în măsura în care are sarcini descriptive, are dificila misiune de a reconstitui trecutul pornind de la diferitele „urme” pe care le-a lăsat acesta. Reconstrucția presupune o metodologie relativ diferită de cea necesară descrierii obiectelor prezente. În acest sens, în toate disciplinele istorice sunt dezvoltate metode comune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintre cele trei momente distincte ale timpului, atât prin natura lor, cât și prin metodele distincte de investigare pe care le implică, generează discipline științifice diferite. Acest lucru este în mod special evident dacă ne gândim la metodologia realizării funcției descriptive. Pentru ilustrarea acestor diferențe să analizăm distincția reconstrucția mentală a realității trecute și predicția realității viitoare. În cea mai mare parte a cazurilor, reconstrucția trecutului este o operație predominant empirică. Pornind de la urmele lăsate de realitățile trecute, se încearcă să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu cele pe care și le asumă. Istoriei îi sunt asociate două mari tipuri de funcții: funcții de cunoaștere și funcții practice, ideologice. Funcțiile de cunoaștere. Ca în cazul oricărei discipline științifice, și de la istorie se așteaptă informații atât empirice, descriptive, cât și teoretice. Ea trebuie să furnizeze cunoștințe. Ce anume se așteaptă de la istorie, din acest punct de vedere, este în funcție de presupozițiile fundamentale legate de esența realității umane și de desfășurarea ei în timp. Următoarele genuri de cunoștințe sunt de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istorică, niciodată constituită, ci formându-se indefinit. În fapt, ceea ce este fundamental este trăirea. Dincolo de fapte există mereu un ansamblu psihic ca totalitate singulară la care trebuie să pătrundem pentru a înțelege semnificația actului uman. De aceea, psihologia (o psihologie descriptivă) trebuie pusă la fundamentul științelor umane. Sarcina acestor științe este deci de a sesiza în actele exterioare intențiile și valorile implicate. Comprehensiunea, ca singură metodă adecvată acestei sarcini, este definită ca „procesul prin care noi cunoaștem viața psihică cu ajutorul semnelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
II, tom XXVIII. Xenopol, A.D. (1908), La theorie de l’historie, Ernest Leroux, Paris. Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIEtc "Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIE" În teoria actuală a deciziei există o indistincție cronică între perspectiva normativă și cea descriptivă. Abordarea normativă încearcă să formuleze strategii, reguli, norme pentru o decizie „rațională”, corectă. Din punct de vedere practic, o asemenea abordare este de prim interes. Datorită rolului deciziilor în viața umană, întrebarea cea mai importantă nu este „cum se iau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea abordare este de prim interes. Datorită rolului deciziilor în viața umană, întrebarea cea mai importantă nu este „cum se iau în mod real deciziile”, ci „cum ar trebui procedat pentru a se ajunge la decizii cât mai bune”. Abordarea descriptivă are ca obiectiv elaborarea unui model al funcționării reale a raționalității, indiferent de faptul dacă aceasta este de natură să asigure sau nu elaborarea celor mai bune decizii. Dacă pentru acțiune perspectiva normativă este vitală, pentru științele social-umane, care încearcă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reale a raționalității, indiferent de faptul dacă aceasta este de natură să asigure sau nu elaborarea celor mai bune decizii. Dacă pentru acțiune perspectiva normativă este vitală, pentru științele social-umane, care încearcă să descrie și să explice comportamentul real, perspectiva descriptivă este crucială. Presupoziția tacită care stă la baza acestei indistincții este că ambele perspective se fundează pe același model de raționalitate. Din acest motiv, modelele normative sunt de regulă considerate a fi totodată și descriptive, fiind utilizate în explicarea și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să explice comportamentul real, perspectiva descriptivă este crucială. Presupoziția tacită care stă la baza acestei indistincții este că ambele perspective se fundează pe același model de raționalitate. Din acest motiv, modelele normative sunt de regulă considerate a fi totodată și descriptive, fiind utilizate în explicarea și predicția comportamentului decizional real. În fapt, o asemenea presupoziție, după cum voi încerca să argumentez, nu este corectă. Cunoștințele acumulate în prezent tind să indice faptul că există mai multe moduri distincte de raționalitate, în funcție de condițiile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să ne întrebăm dacă un asemenea model, dincolo de dezirabilitatea sa, este și realist. Este el utilizabil neproblematic în condițiile reale ale deciziei? Oferă o descriere realistă a comportamentului decizional? La aceste întrebări, răspunsul pare să fie mai mult negativ. Puterea descriptivă a modelului analitic este destul de redusă. În ultimul timp s-a acumulat o literatură bogată care ajunge invariabil la concluzia că acest model, chiar în cele mai sofisticate variante ale sale, nu reușește să ofere o descriere satisfăcătoare a comportamentului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primul obiect de studiu al lui Beck, era inspirat puternic din teoria comportamentalistă, s-a uitat faptul că teoria sa cognitivă împrumuta, destul de vag de altfel, conceptul schemei de la psihologia cognitivă experimentală, iar în rest nu prezenta decât un model descriptiv fondat cu precădere pe rațiune - altfel spus, pe inteligență. Această punere în valoare a cognitivului în detrimentul afectivului, chiar dacă suntem de acord să declarăm provizoriu acest mod de a privi lucrurile, tinde să scoată în evidență raționalul în detrimentul emoționalului. Intr-o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
teoretic, ceea ce ni se pare interesant la acest curent, exceptând tehnicile sale, este ideea de a fixa cercetările asupra funcțiilor cognitive, asupra rolului pe care acestea îl joacă în cadrul patologiei mai degrabă decât să se mulțumească cu o simplă analiză descriptivă. Așa după cum lasă să se înțeleagă aceste câteva rânduri, acest al treilea val de terapii este încă departe de a constitui un ansamblu de cunoștințe validate empiric în numeroase domenii. Realizarea unor experimentări controlate în cazul depresiei, al tulburărilor anxioase
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentului, lipindu-i o etichetă simptomatică și scoate din câmpul conștiinței studiul interacțiunilor dintre subiect și mediul său. Modelul nu reține decât ipoteze cauzale psihogenetice care se referă la entități interne sau constructe de natură tautologică sau analogică. Astfel, denumirea descriptivă a unui comportament este, adesea, transformată într-un substantiv explicativ. Dinamica aparatului psihic este conceptualizată cu ajutorul împrumuturilor analogice de la alte discipline cum ar fi fizica, fiziologia, biologia, etc. Lipsa de consistență sau respingerea unei evaluări critice a ipotezelor, teoriilor și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Toate aceste lucruri care sunt indispensabile calității vieții. Deoarece, așa după cum scria Montesquieu: „Libertatea, este acel lucru care te ajută să te bucuri de celelalte lucruri...”. 9 Tulburarea de anxietate generalizată Patrick Gosselin∗ 1. Contribuții teoretice Definiție Aspecte epidemiologice și descriptive Starea de neliniște excesivă și tulburarea de anxietate generalizată Mecanismele psihologice asociate stării de neliniște și tulburării de anxietate generalizată Credințele eronate asociate stării de neliniște Comportamentele de evitare și comportamentele securizante Atitudinea negativă în fața problemelor vieții Intoleranța la incertitudine
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietatea trebuie să fie cauza unei suferințe sau a unei interferențe în modul de viață al pacientului și nu trebuie să fie provocate de o altă tulburare de pe axa I sau de o problemă de sănătate generală. Aspectele epidemiologice și descriptive Aspectele epidemiologice Studiile epidemiologice demonstrează că aproximativ 6% dintre persoane dezvoltă o tulburare de anxietate generalizată pe parcursul vieții lor și că un procent de două ori mai mare de femei decât de bărbați are astfel de probleme. Există mai multe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintre aceștia trăiesc cu simptomele o perioadă mai mare de zece ani înainte de a fi diagnosticați. Este posibil ca timpul necesar recunoașterii unei tulburări de anxietate generalizată să contribuie la agravarea interferenței acesteia cu multe aspecte ale vieții pacienților. Aspecte descriptive Epuizarea și demoralizarea sunt consecințele cele mai frecvente ale tulburării de anxietate generalizată, care se pare că este responsabilă și de consultații medicale repetate și de absenteism profesional. Au fost observate și unele probleme serioase la copiii și la adolescenții
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
furiei; - comportamente impulsive; - comportamente automutilante (scarificări, arsuri, etc.); - comportamente suicidare. DSM-IV TR menționează și apariția tranzitorie, în situații de stres, a unei ideații de persecuție sau a unor simptome disociative severe și precizează că cinci din cele nouă caracteristici clinice descriptive ale tulburării trebuie să fie prezente pentru a pune diagnosticul respectiv. Epidemiologie Prevalența tulburării de tip TPEL în populația generală este de 2%. TPEL se manifestă la 10% dintre persoanele tratate în serviciul de psihiatrie în regim ambulatoriu și la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
precum Wolpe și Eysenck. Pavlov, 1941. Gray, 1964. Eysenck, 1952. Eysenck, 1947. Analiza sa dimensională schițată de Eysenck pare o cale de urmat, mult mai plină de conținut, ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și 1976. Eynsenck, 1968. Efect Napalkov, 1963. Eysenck, 1968. Paradox nevrotic. Seligman, 1971. Obscuritatea, tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]