3,459 matches
-
Pe față să mă spăl cu rouă, Să număr zilele, nu anii, Să nu cerșesc o viață nouă. Să număr stelele pe cer, De socoteală să fac haz, Să nu privesc la ele doar, Pe luciul apei de la iaz. Să deslușesc cea dintâi slovă, Și să mă mir nevinovată, De înțelesul ne-nțeles, Nu să-mi aștept nepoții-n poartă. Să zburd în lanul auriu, Să adun maci și albăstrele, Și după fluturi să alerg, Dar nu în gândurile mele. Dar
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
pe fereastră și coborî pe o prăjină de lemn pe care doi oameni o așezaseră cu câteva clipe înainte pe perete. Imediat ce coborî, cei doi luară prăjina și dispărură în noapte. Baraba privi în toate direcțiile prin întuneric căutând să deslușească ceva, după care înaintă încet și observă că lângă el își făcură apariția doi bărbați care mergeau în urma lui. Tânărul care mergea înainte sa se opri și îi spuse în elină: -Atenție! Patrulele romane au împânzit orașul, dar fii fără
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
citești fără întrerupere, descoperi lumea adevărată, făcând parcă o incursiune a evoluției umane: copil - bunici, cu întâmplări și povestioare hazlii, care cu trecerea timpului duc la maturizare. Copilul descoperă lumea când face primul pas, când rostește primul cuvânt greu de deslușit, când se aruncă la obrazul tău și te sărută în hohote de râs, când plânge și nu ști de ce, când jucăriile devin principala curiozitate și atracție, când încep întrebările: de ce? ce e asta? pentru ce? ..., când în căpșorul lor apar
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
urmă, într-un plic mare sub mușamaua de la masa din bucătărie. Oftă prelung și i-l dădu: --Ia-l și fă ce vrei cu el! Mărășteanu își aruncă ochii pe acel carton cu tricolor în colț. Îl întoarse pe spate și desluși cu greu fără să înțeleagă ceva: tarlaua nr...parcela nr...vecini...0,755 ha. Mai jos,tot așa...Total, 2,25 ha,plus locul de casă 0,750 ha. --Auzi,eu nu înțeleg.Văd că cele 2,25 ha sunt
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
dar și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
numele meu! - Ce prunc fain... Prea fain... Numa' să nu se deoache... Se străduia copila să arate, în felul ei, sosirea din lumea albă, acolo unde fusese păzită de orice rău și-n plânsul ei, luată din brațele mamei, se deslușea prima izbândă spre viață: - Vedeți că n-am murit?! Eu trebuie să trăiesc și de mă vrea lumea și de nu mă vrea! Dar nevasta adormise numai ca să nu poată vedea chiar de acum amarnica părere de rău a omului
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
mai ușor de acceptat ca taine, imposibil de dezlegat sunt alte fapte de viață cufundate cu mult mai mult în neînțelesuri de-a dreptul profunde”. Întâmplări vechi și stranii sunt scoase la iveală acum, în încercarea autoarei de a le desluși înțelesul. Nu numai oamenii au parte de încâmplări ciudate, dar și plantele și viețuitoarele. Autoarea povestește întâmplarea extraordinară cu un ficus care nu voia să plece din casa ei, în care crescuse și unde „vorbise” cu stăpâna lui de atâtea
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
mai știe? Nu demult eram pasionată de cântec, dar nu mai are cine-l cânta, apoi m-am îndrăgostit de lectură, dar e prea mult de citit și încurc genurile. Nu mai spun că de câtva timp, înțepenesc în fața tablourilor, deslușind idei pe care alții le încâlcesc fără prea mult efort, neștiind nici ei ceea ce fac și pentru cine anume. Eu: Când ați fost ultima dată într-o pădure înverzită? Eu cealaltă: Într-un timp al altei vârste, când alergam după
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
împrăștie în natura pură de afară. Imediat simți în nări mirosul de tutun, gândindu-se fără să vrea la poluare și recomandările de pe pachetele de țigări. Privea cerul și cu ochii închiși, asculta murmurul din adâncurile Oltului. Încerca să-i deslușească cântecul care-l cheamă, stârnindu-i fiori în trup și suflet. Cânt de bucurie, vestind trezirea la viață. La așteptarea peste câteva clipe a Adrianei lângă el, să-i simtă căldura trupului și mai ales, mireasma sărutului ca pe o
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz și chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de a găsi o explicație a situației, de a se apropia de ceea ce rămâne învăluit în taină. „Oare/ pentru-a mă face/ întreg, întregit, împlinit,/ desăvârșit,/ mi-a dat El Shaddai, mai/ întâi, fericirea/ de-a iubi și
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
care nimeni nu-mi poate explica Poate era exuberanța, nebunia tinereții Care a plecat lăsându-mă pradă tristeții. Acum eu nu pot trăi fără nădejde, speranță Că dincolo, în tărâmul etern voi avea viață Ajută-mă părinte, vreau clar să deslușesc Sensul vieții mele aici, în raiul pământesc. Mă bucură păsările care-și fac cuiburi și pui Mă bucură viețățile toate, ocrotirea cerului Munții, marea, prietenia oamenilor, armonia Dar mă ucide cinismul, trădarea, viclenia. Vrau să găsesc Calea miraculoasă a împărăției
CEL CU INIMA ARSĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373925_a_375254]
-
sita triase pepita împrăștiind-o. Și dafnia? se întreabă transfocatorul în pauza de țigară, se aruncă și ea? Acvariul e gol, gupii n-au de mâncare, scalarii se-agită. Se aude: vin, vin, vin acum, cu sânul plin! SĂ MĂ DESLUȘESC mă hrănesc cum pot, cât pot și de unde pot să aleg ar însemna să dau cu piciorul zilelor puține cuvinte arunc, mă scufund în baia de busuioc înflorit, în mine, în tine și mă întind peste vale și grind. din
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
un jurnal, Gravate-adânc cu un pumnal, Pe-a sufletului trup firav. Legate-n fir de timp ceresc Între coperți cu-al lor destin, Văd pagini ce abia se țin Și parcă-mi cer să le citesc. Încerc cu greu să deslușesc Vechi slove fără de-nțeles, Ce-acum din beznă toate ies Și sufletul îmi răvășesc Aleg la întâmplare una Și-n față scene se deschid, Cu chipuri șterse suferind, De amintiri dintotdeauna. Demult crezut-am că e moartă Dar tare greu
JURNALUL CU AMINTIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375433_a_376762]
-
publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Dascălul Visam că știu toate rosturile din lume ... Aflasem deja rostul de a fi și a nu fi și îl întregeam acum din rosturi mai mici, pe care - curios- le puteam desluși în palme, oricât de multe și prețioase ar fi fost, oricât de ciudate și neașteptate: “A fi - gândeam, privindu-mi palmele înflorite - ” E sevă din rostul soarelui, din rostul luminii și al izvorului, al nașterii și roadelor pământului, din rostul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
al urii, dar mai ales din rostul nimicului.” ... Citește mai mult DascălulVisam că știu toate rosturile din lume ... Aflasem deja rostul de a fi și a nu fiși îl întregeam acum din rosturi mai mici,pe care - curios- le puteam desluși în palme,oricât de multe și prețioase ar fi fost,oricât de ciudate și neașteptate:“A fi - gândeam, privindu-mi palmele înflorite - ”E sevă din rostul soarelui,din rostul luminii și al izvorului,al nașterii și roadelor pământului,din rostul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Apoi l-am tăiat felii, Să mi-l dăruiesc ca pe fericire, Fruct răscopt. N-o să mai am acum nevoie De hrană, de lumină, Alături de tine voi fi dezlegat De necunoscut. Lumea nu te știe cum te cunosc, Cum te deslușesc eu Sub pielea ta de rai căzut, În genele întunecate. Ești al meu prin nerecunoștința Și rătăcirea fructelor, Din paradisiacă ignoranță genetică Te-ai născut tu. Nu vreau să te rănesc ireversibil Cu tot ce știu despre tine, Despre jertfa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
decojit întunericul,Apoi l-am tăiat felii,Să mi-l dăruiesc ca pe fericire,Fruct răscopt.N-o să mai am acum nevoieDe hrană, de lumină,Alături de tine voi fi dezlegatDe necunoscut.Lumea nu te știe cum te cunosc,Cum te deslușesc euSub pielea ta de rai căzut,În genele întunecate.Ești al meu prin nerecunoștințași rătăcirea fructelor,Din paradisiacă ignoranță geneticăTe-ai născut tu.Nu vreau să te rănesc ireversibilCu tot ce știu despre tine,Despre jertfa ceulelor taleși alor mele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Dragoste > ÎN NOPȚILE LUNEI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În nopțile lunei Cuvintele se împletesc cu păsările Când frunzele îngălbenite cad la ferestre , Iar prin destrămările lente doar zările Îmi deslușesc prin ramuri șoaptele albastre ... Cu umbrele ce rătăcesc în nopțile lunei Mă plimb în trecut fără rost , Cănd aceeași amintire-n fluxul ei Îmi amintește de tot ce-a fost ... Doar amurgul îmi mai asculta gândurile Și pașii mei ce
IN NOPTILE LUNEI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375522_a_376851]
-
Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Ating cu gândul, iubirea ta, necunoscută mie, dorită demult, rămasă fără margini și învățând s-o iubesc, m-am rătăcit prin ea... Nu mi-a fost greu, să deslușesc drumul secret, știut doar de tine, imaginar ce-i drept, râvnind la tot ce-nsemni pe lume, ploaie de primăvară, oază de fericire, miracol al vieții mele, de muritor, albastrul cerului privit de mine, din spatele paletei de culori, mânjindu-mi sufletul
ÎNVĂȚ SĂ TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375536_a_376865]
-
din viitor ca să spună cum arată acesta, după cum pretind unii! Aceasta era filozofia de viață a acestui șarlatan din Roma, bogat și totodată inteligent, care-și făcuse un viitor tocmai din viitorul în care nici măcar nu credea că poate fi deslușit. -Dar dacă e așa magistre, înseamnă că toate oracolele ar trebui închise, spuse cineva. -Se vor găsi creduli întotdeauna iar oracolele de vor cădea toate, se vor găsi mereu alte mijloace de înșelare, replică magistratul Simbinacus. Oamenii se tem de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
cel mai important lucru și totul depinde de el, deci ar trebui rostit zilnic, dăltuit în piatră, înălțat pe socluri și capiteluri... -Nu te pripi prietene spuse magistratul Simbinacus. Falsurile sunt acelea care fac ca adevărul să fie greu de deslușit. Ele ies în calea acestuia fiindcă asta e lucrarea lor, de a clama că ele sunt adevărul și în timp ce el este unul singur, celelalte sunt miloane și milioane... -Cum vom face deci? întrebă din nou Ponțiu Pilat. -Le vom striga
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
cu o variantă total opusă. Totuși, când a avut ceva de spus a știut să se exprime și încă pe ce ton, deși iubirea cea mare ar fi trebuit să-l împiedice să mă facă să sufăr. Chiar nu mai deslușeam nimic, în ciuda faptului că încercasem să-mi fac ordine în gânduri, nu mai reușeam să găsesc o explicație în acord cu realitatea, de parcă faptele aparțineau unor oameni diferiți. “Ce vrei tu, Ovidiu? Explică-mi, eu nu înțeleg nimic”, i-am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
obosit și visător, nu-și dezlipea ochii de la grădină, eu în capătul opus al mesei, tot scormoneam în mintea mea ce anume l-ar fi putut aduce la Urluiu, așa, hodoronc-tronc, numai Ovidiu părea ceva mai relaxat, semn că a deslușit enigma. - Ce mai face Manuela? întrebase iscoditor când revenise pe terasă, în timp ce desfăcea prima sticlă de bere. - Nu știu, ne-am certat, răspunsese Tudor încordat, pe un ton ce îi trăda tulburarea. - Cum așa? Iarăși? zisese Ovidiu, zâmbind complice pentru
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
așa? Iarăși? zisese Ovidiu, zâmbind complice pentru a mai atenua tensiunea băiatului, căci deja pricepuse scopul și motivul vizitei. - Da, tată! Nu mai înțeleg nimic, cred că din acest motiv am venit la Urluiu. Am obosit tot străduindu-mă să deslușesc ce vrea și cum vrea... - Ușor, fiule, ușor! Avem toată noaptea înainte, nu te mai necăji în felul ăsta, încercase Ovidiu să-l liniștească, observând mâhnirea din glasul său și mai mult, amărăciunea adunată în sufletul acestuia. - Uneori, am senzația
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
și să știi când să taci! Asta e necesar și suficient ca să trăiești fericit până la adânci bătrâneți! rostise Ovidiu patetic, având aerul unui orator profesionist. - Hai, tată, parcă glumești sau mi se pare?, întrebase Tudor emoționat și grăbit, incapabil să deslușească vorbele cu tâlc ale tatălui său. - Nu glumesc deloc!, întărise Ovidiu, cele spuse, pe un ton solemn. - Nu am chef de șarade! adăugase el, mâhnit și fără vlagă. - Îți închipui, că eu am? rostise sec Ovidiu. După câteva clipe de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]