3,565 matches
-
poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia unui visător surprins ", așadar un " lirism care cedează exigențelor sociale ", exprimând "conflictul dureros dintre sensibilitatea insului și realitățile societății ", se pliază perfect pe specificul teatrului său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
universale prostia, vanitatea, ipocrizia etc. și veșmântul acestora. Însă la Caragiale mai întotdeauna se întrevede în subsidiar, ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia Setea muntelui de sare și chiar și dramele cu subiect istoric Răceala și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de-a stânga mea") și de aceea, ultima lumânare, propriul trup aprins ca un rug, este pentru "sufletul" său, și nu ca jertfă supremă pentru un Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe omul modern, ci expresia unei erori ale sale, ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin aportul unor Copernic, Galilei, Magellan ori Vasco da Gama. Paradoxal, "universul pe care știința îl descoperă e mult mai straniu și mai măreț decât orice ar fi putut imagina o gândire preștiințifică."60 Această situație a condus, ineluctabil, la desprinderea, la emanciparea gândirii individuale din schema riguroasă dar rigidă (în reprezentare) a lumii medievale, considerând-o sursa obscurantismului funest și dezumanizant al secolelor de nediferențiere a unei gândiri judicios științifice. Nu doar că s-a desprins de sub tutela viziunii religioase
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rând datorită faptului că prin el grupul își vede realizate valorile, și pe cea a lui Roger Rollin, după care eroul concentrează sentimentele pozitive ale unei comunități, captând în general vectorii de solidaritate specifici unui grup uman anume, din necesitatea desprinderii de haosul natural (lupta eroului este cu predilecție împotriva întunericului, a "formelor exagerate ale naturii", încarnate prin monștri).442 Conform lui Lloyd de Mause, grupul nu investește eroul doar cu fantasme luminoase, ci mai ales cu cele negative, iar el
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acum, îl îndemnau ofițerii, cărora le plăcea să privească, o să-ți vină mai ușor. Executau atacuri, eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-i scoatem tubul de drenaj, domnule profesor? m-a întrebat sora, care mă urmase în camera bolanavului. Când m-am întors, Italia tocmai ieșea din camera în care se făceau ecografiile. — E bine totul, a avut loc o parțială desprindere a placentei, dar embrionul a rezistat. Am rămas pentru o fracțiune de secundă să privesc chipul doctoriței, maxilarele ei pătrate, pielea lucioasă de pe nas, ochii prea apropiați. Am făcut un pas înapoi și instinctiv am privit în spatele ei, ca și cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parcă s-a micșorat, până a ajuns cât o nucă. Mi-am acoperit ochiul stâng cu mâna și capul a revenit la dimensiuni normale. Apoi mi-am acoperit ochiul drept și am constatat că nu mai vedeam deloc cu stângul. Desprindere de retină. O boală ireversibilă - iar doctorul m-a avertizat că celași lucru mi se poate Întâmpla și la celălalt ochi. Îți poți Închipui ce vesel am fost la primirea unei astfel de vești. — Dragul meu, murmură Henry iar. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o tânără pe nume Octavie, pe care imaturii Du Maurier și Moscheles o botezaseră Carry și despre care cel din urmă afirma că ar fi servit de model pentru Trilby. Se cunoscuseră În Malines, unde locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
in octavo mă doare în mod deosebit. Dacă aș fi citat din ele, aș fi devenit mai credibil. Sau poate că eu nu am scris odată cu ceilalți, în timp ce maestrul îndeplinea ca pe o acțiune sacră fiertul la foc mic, dezosatul, desprinderea și tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu prea-și făceau simțită prezența. Ted urcă și el și se așeză pe banca din fața lui. Se aflau atât de aproape, Încât genunchii li se atingeau. Sub ei, pilotul Închise tambuchiul. Priviră roata Învârtindu-se. Auziră clămpănitul ce semnala desprinderea submarinului și zgomotul motoarelor când acesta se Îndepărtă. Apoi tăcere. — Ce se Întâmplă acum? Întrebă Norman. — Ne presurizează, spuse Ted. Suntem racordați la o atmosferă de gaze exotice. Nu se poate respira aer normal aici. — De ce? Întrebă Norman, privind pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că întreaga ei viață fusese o așteptare. Multe urmau să i se mai întâmple, înainte de a avea mintea de acum, mai ales după ce se mutase în acest bloc cu zodiacul zugrăvit pe peretele de la stradă. Ar fi putut spune că desprinderea copiilor de ea fusese firească, chiar dacă ea rămânea singură, dar așa se întâmplase cu miliarde de femei de când există lumea, să nu se lamenteze. Dar nu era numai îndepărtarea lor de ea, de care își dădea foarte bine seama - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gând și simțire. Adică nu mai știi, de fapt, ce este. Iar cel de afară cu atât mai mult n-ar ști unde e adevărul, dacă nu cumva chipul de acum e adevărul. Înlăuntrul și în afara se împotomolesc, amândouă, în desprinderea a ceea ce nu mai poate fi, nici nu mai trebuie desprins. Și nici chiar cei care au ademenit, hrănit, înmulțit, înstăpânit minciuna, supunându-i-se, indiferent din care motiv, nici chiar aceia nu-i mai știu limpede hotarele sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
invitat aici sau nu - și ție nu‑ți pasă? Dar e ridicol! Trebuie să facem ceva, am zis eu, după care m‑am ridicat de pe scaun și m‑am Întrebat, ca Întotdeauna, dacă nu cumva mișcarea asta avea să producă desprinderea balconului și prăbușirea lui În abis. — Andy, stai liniștită. Omul, În mod clar, nu e un criminal. A răsfoit revista și a continuat: O fi el un punkist și‑un ciudat, dar nu e criminal. — Grozav, asta e chiar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de orientare democrat creștină (cooperativele albe); Liga Națională a Cooperativelor și Mutualităților constituită de către un comitet format din reprezentanți ai partidelor republican (de orientare liberală), socialist și comunist în 1945; Asociația Generală a Cooperativelor Italiene constituită în anul 1952 prin desprinderea din Liga națională a cooperativelor de inspirație republicană si social democrată. O realitate a mișcării cooperatiste postbelice este existența unor forme de cooperative nerecunoscute. Cu toată schimbarea climatului politic produsă după cel de-al doilea război mondial care a permis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
M-am întrebat de ce este un drum atât de greu între unde îmi doresc să fiu și unde sunt. Cum pot să mă desprind din încremenirea mea ca să ajung unde vreau să ajung? De ce nu am curajul să depășesc groaza desprinderii? Să fie de vină mintea mea mereu trează, care stă de veghe și care mușcă întruna, cu o furie insațiabilă, din mine? Să fie de vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de mult, în loc să se refugieze în muțenie și să aștepte, ca pe o izbăvire, plecarea din casa familiei Martin. Desprinderea de sine. O va face după-amiază. De ani de zile, în fiecare vineri după-amiază, Clara își vizita tatăl, de la 3 la 5. 6. Era o după-amiază destul de posomorâtă. Clara luă un taxi până la tatăl ei. Cu toate că îl vizita săptămânal, cartierul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu mu zică progresivă. Mai bine că se desprinsese de sinele său ado lescent, care plutea incert prin aer, ca un nor de zahăr pudră, neștiind să coboare pe pământ altfel decât într-o prăbușire lipsită de grație. Fusese o desprindere atât de dureroasă, încât refuzase să se mai gândească vreodată la ea. Și totul fusese declanșat de plecarea mamei ei! De atunci, de când ți-a citit caietul, parcă i-a luat cineva mințile, pur și simplu n-a mai fost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bostănărie!.. Potop de roadă! oftă el cu invidie. Numai că... era zgârcit! alese Nicanor o critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înguști de cobalt prinseră numai finalul cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind doar trei chestiuni, aparent disparate: Fiți bineveniți, în Cetatea noastră, o, voi, vestiți alintători de strune! Fie binecuvântată crearea de bunuri, care atestă desprinderea unor neamuri din cârdul celor sleiți de puteri, pentru a păși în alaiul vieții! Să iubim atât rapida săgeată, dar și pe statornicul arc, din care aceasta pornește!... A doua zi, nu mai devreme de orele prânzișorului, după o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
judecînd de data asta și după spusele doamnei care-i stăpînea acum casa și cu care am vorbit despre el, cîntărind nu numai Înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei fosta lui soție, dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al aventurii existențiale. Mă gîndii la Keti... Dar În după-amiaza aceea, cînd umbrele invadară Încăperea, Keti se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]