3,056 matches
-
de care am vorbit deja. Pentru el, cosmosul nu se află sub stăpânirea diavolului, ci a lui Dumnezeu, cel ce rânduiește împărații și supraveghează îndeaproape acțiunile lor. Răul se strecoară totuși furiș în trama divină și, dacă nu o poate destrăma complet, poate cel puțin să‑i încurce ițele. El își atribuie titlul de „stăpân al lumii” în fiecare dintre cele trei momente menționate. La rândul său, Anticristul, „purtând în sine toată puterea diavolului (omnem suscipiens diaboli uirtutem), va veni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiranic din țările de la miazănoapte; 3) Apariția unor cataclisme cosmice; 4) Venirea profetului eshatologic; 5) Venirea Anticristului (regele din Siria); 6) Înfrângerea Anticristului de către ultimul împărat, Cristos; 7) Venirea lui Cristos. Așadar, într‑o primă fază, Imperiul Roman se va destrăma în zece părți trecute sub autoritatea a zece regi, incompetenți, desigur, de vreme ce orbem terrae non ad regendum, sed ad consumendum partiantur (7, 16). Misiunea lor nu va fi de a administra, ci de a favoriza declanșarea catastrofei finale. Această confederație
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cf. P. Brown, op. cit., p. 308. . Cf., de asemenea, S. Lancel, Actes de la Conférence de Carthage en 411, Paris, 1972‑75, SCh 194, 195, 224. . Atitudinea lui Augustin se schimbă de la o epocă la alta. Optimismul său din 404 se destramă puțin câte puțin, lăsând locul unui pesimism monoton și deziluzionat, după 411. Intoleranța sa față de donatiști atinge punctul maxim în tratatul Contra Gaudentium (421‑422). . Com. Mt. ser. 33. Cf. capitolul despre Origen al prezentei lucrări. Origen avea de înfruntat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o mențiune specială merită strania istorisire Ochi de urs, unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină primează asupra formelor. Culorile preferate - vânătul, argintiul - destramă conturul lucrurilor și le dă o înfățișare ireală, fantomatică. Fiindcă autorul e conștient că retragerea în sălbăticia naturală nu poate fi o soluție istoric durabilă, ci doar schița unor reflexe defensive, de prelungire agonică a vieții, peste peisagistica sadoveniană plutește
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Întrețin această prietenie, de ceea ce cere și de ceea ce oferă fiecare În cadrul prieteniei cu celălalt. Din acest motiv, o prietenie adevărată este sinceră și dezinteresată, durabilă, adâncindu-se și consolidându-se În timp. O prietenie superficială, falsă, de circumstanță, se destramă rapid. Ea nu poate dura pentru că, de fapt, nu a fost o prietenie. În afară de prietenie și camaraderie, trebuie avută În vedere, În cazul formelor de cuplu, și asocierea. Asocierea este o relație reciproc consimțită, circumstanțială, care se bazează pe interese
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Totul va degenera În tensiuni, conflicte, acțiuni de violență reciprocă. Separarea sau dizolvarea cuplului este diferită motivațional În cazul prieteniei sau al iubirii. O prietenie se dizolvă din motive de neîncredere, de nesinceritate. Sentimentele morale sunt violate. O iubire se destramă din motive de infidelitate. Sentimentele erotice sunt violate printr-un act de impurificare formală sau simbolică, prin intrarea unei alte persoane În cuplul respectiv, al cărui echilibru va fi tulburat. În ambele situații, prietenie sau iubire, Între parteneri vor apărea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trădarea sunt mai dăunătoare decât atacurile externe asupra cetății, Întrucât ele vin din interiorul acesteia, ca expresie a unei anormalități de fond, structurale. Toate momentele de criză socială sunt marcate În plan sufletesc și moral de minciună și trădare, care destramă coeziunea cetății, putând influența destinul acesteia. Destinul omului și al cetății Destinul omului și al cetății sunt intim legate Între ele. Cetatea este replica simbolică a ființei umane, imaginea acesteia Într-o formă reprezentativă, de duratăi. Cetatea durează, există prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate schimba lumea aceasta. Din acest motiv, el caută să se proiecteze ca existență eternă În transmundanitatea de dincolo de aceasta lume. Această proiecție este asigurată de perspectiva valorilor morale care au o existență supratemporală și transtemporală. Ceea ce este sufletesc se destramă, dar ceea ce este moral și spiritual vor dăinui permanent. Aceasta este și concluzia existenței, a Încheierii vieții și a trecerii Într-o altă lume, pe care Faust o simte, pe care o descoperă dincolo de moarte, ca pe o salvare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
regăsește mama adevărată după ani de „mister”) este Inimă fierbinte (1980), orientată tematic, de asemenea, spre viața din școală. Dincolo de nori (1981) e, de asemenea, o comedie lirică, totul petrecându-se într-o stațiune montană, în Bucegi. Un cuplu se destramă, pentru ca meteorologul Petre să își găsească, chiar în noaptea de revelion, o nouă pereche, refăcând într-o altă dimensiune cuplul mitic Adam și Eva. Rămas-bun, tinerețe! (1983) (unde „Tinerețea” este și organul de presă al Uniunii Tineretului Comunist), o dramă
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
mai târziu și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale. Într-o zi caniculară de vară o țărancă aude mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la câmp (vocea lucidității) destramă această vrajă plină de teamă. Este, în fine, a treia categorie (Întâlnirea din Pământuri, O adunare liniștită) unde P. înregistrează subtilitățile sufletului rural. Adolescentul Dugu o vede goală pe Drina și se îndrăgostește fulgerător de ea. Pentru a o cuceri
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și / deși fără margini, e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană naște zeul ei, orice suferință este sacralizată. Dar suferința de a scrie (Poezia
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca dimensiuni, T. comentează convingător viața și opera compozitorului, utilizând o variată gamă de mijloace analitice și de contextualizare. Deși accentele proletcultiste ale
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
a culturii. Simpla idee a existenței unui grup care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric - încurajat la un moment dat de Miron Radu Paraschivescu - avea să își mențină coerența până prin 1971, destrămându-se lent. În ianuarie-martie 1968 Ț. se afla la Paris (recomandat de Zaharia Stancu pentru o bursă sau un stagiu de documentare). După „primăvara de la Praga”, pronunțându-se, de pe poziții tot mai radicale, pentru liberalizare estetică și culturală, dar și
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
trec în plan secund, din narațiune distingându-se figura aproape legendară a unui vornic capabil de mari sacrificii. În Poteci fără întoarcere destinul personajului central este trasat de ereditate. Fiu al unui haiduc, argat la curtea boierului care i-a destrămat familia, acesta devine conștient de influența nefastă a stăpânului asupra existenței sale, ceea ce îl face să se revolte și să lupte pentru restabilirea dreptății. După 1989 V. își schimbă registrul, trecând la reconstituiri documentare. Memorii din perioada propriei detenții alcătuiesc
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
o asemenea revelație cu vibrări elegiace i-l oferă, bunăoară, neînsemnata floare de păpădie: „Risipite-n ierburi / flori de păpădie / despre voi un cântec / nimenea nu scrie [...]. Prea vă treceți iute / triste flori de scamă / oamenii vă calcă / vântul vă destramă. / Nimenea pe lume / nu vă ia în seamă”. Cel mai frecvent, lirica lui U. se constituie în notații fulgurante, rezultat al renunțării la anecdotic, dar și la compunerea amplă, cu substrat „filosofic”. Atâta câtă există, această filosofie a miracolului se
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
refugiului, cafeneaua literară (se reține un portret amplu și deliberat „sentimental” al lui D. Stelaru), „risipirea generației” după 1944 și „pierderea iluziilor”, instaurarea dogmatismului stalinist și „contribuțiile proletcultiste ale generației”, în fine, cauzele care au făcut ca generația să se destrame, dar și cele care au dus la supraviețuirea spiritului ei ca „stare de suflet” - toate acestea completează portretul generației cu cel mai dramatic destin. Lucrarea se bazează pe documente, completate și susținute de interviuri, evocări, mărturisiri, rememorări ale altor scriitori
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
pe parcurs, aceasta își schimbă sensul. De exemplu adolescenților le place să păstreze în secret anumite lucruri față de noi, adulții, pentru că le este mai greu să vorbească despre problemele lor, în familie. A vorbi despre ele ar însemna să le destrame farmecul sau să le reducă la o dimensiune care nu este cea adevărată, cea care le înfrumusețează realitatea și o transformă în poezie. Știința și tehnica au făcut salturi gigantice în ultimele decenii iar ceea ce a determinat și schimbarea modului
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
În Renaștere asistăm la o bruscă schimbare a atitudinii față de nebun și nebunie. D. Erasmus din Rotherdam publică un opuscul, devenit celebru, Elogiul nebuniei, în care, pentru prima dată, Nebunia se prezintă ca personaj public în fața societății. Vechile tipare se destramă. Apare un nou model: „nebunul ca bufon”. Nebunia capătă o semnificație hilară, fiind plasată în registrul comicului. Ea nu mai este sursă de teamă, ci devine „personaj de comedie”, menținându-și prin aceasta funcțiile sale culturale în societatea vremii. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Kirke. În plus, este o simplă muritoare. Și totuși, Ulise o preferă. De ce oare? Cum se știe, ea a reușit să reziste ademenirilor și asalturilor pețitorilor invocând neterminarea giulgiului lui Laerte, tatăl regelui Ulise. Ziua îl țese, iar noaptea îl destramă, îl desface. „A desface”, în grecește, se spune analyein (analuvein) - de la care vine actualul „a analiza”, cu sensul de „a elibera pe cineva de legături”26; în Odiseea se folosește des expresia ana-lyo istón (ana-luw ístón), cu sensul de „a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îl desface. „A desface”, în grecește, se spune analyein (analuvein) - de la care vine actualul „a analiza”, cu sensul de „a elibera pe cineva de legături”26; în Odiseea se folosește des expresia ana-lyo istón (ana-luw ístón), cu sensul de „a destrăma o țesătură, a distruge un destin, a desțese o tramă”. Printr-o consecință tainică, această expresie este cuprinsă în chiar numele Penelopei - și Ulise știe acest lucru. De aceea el nu trebuie să o uite și trebuie să se întoarcă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a cadrelor universitare „s-au adaptat” situației, făcând concesii, adormindu-și propria conștiință și spunând că totuși actualul regim, pretinzând că promovează interesele muncitorimii, țărănimii, ale păturilor nevoiașe, are merite care trebuie recunoscute. Treptat însă, această iluzie avea să se destrame, dezvăluind o dictatură ce privilegia o minoritate - și încă una fără merite de nici un fel. Ultimul val de concedieri a avut loc în 1958. Chiar și atunci, subiectivismul epurărilor era foarte mare. De pildă, din biblioteca unei universități a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
țară, ca soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid traversează limitele inutil trasate într-un mediu hidrofil, destrămând unitatea metafizică - sistemică și cosmotică - a voinței auctoriale tradiționale și multiplicând blocul discursului literar în centre de coagulare proteice, polimorfe și autonome. „Mulți vor fi observat disproporția care stă la baza romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de aur sunt tulburate însă de ecourile traumatizante ale unei istorii convulsive, care induc neliniște și angoasă - trăiri ce formează substanța versurilor din Ovăzul sălbatic: „Cine-mi va răspunde? / Și de unde? Iată zilele curg, / ca apele curg, / ca norii se destramă timpul meu, / și cerul parcă pregătește / definitivul meu amurg.” Celălalt filon al inspirației poetice al lui M. este ludic și ironic: intelectual de mare cultură, scriitorul ilustrează și orientarea modernistă care își propune deliricizarea poeziei prin prozaism și discursivitate și
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
sacru. Aici personajele sunt concepute ca niște structuri psihologice în permanentă schimbare, de unde și senzația de inconsistență, „obsesia vidului”. Magda afirmă direct: „ceea ce se schimbă nu există”, Georges Fotiade crede inițial că efectiv există, dar când atinge ceva totul se destramă și „golul își arată fața”, astfel încât personajul se imaginează permanent pe buza prăpastiei, iar lui Leon Bulgăreanu schimbarea îi provoacă o stare de neliniște și teamă. Romanul a fost numit de critică un „simpozion pe tema morții” sau „un tratat
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]