18,606 matches
-
la Sărbătoarea Măgarului, Sărbătoarea Nebunilor, Comedia de Paști etc. Un sentiment similar se afla în motivul care îngăduia soldaților romani să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată de suflul ascuțit al ironiei. Așa cum în existență se află mult din ceea ce
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Matcovschi, profund decepționat de noul mers al literaturii și al valorizărilor. Pe de altă parte, am constatat o resemnare, dar și o privire senină, detașată, a seniorilor șaizeciști: Aureliu Busuioc, Serafim Saka, Vasile Vasilache, Vladimir Beșleagă, Nicolae Esinencu - asistând cu detașare la această dispută, care va duce, inevitabil, la o nouă așezare a valorilor într-o ierarhie ce se va afla întotdeauna în mișcare. E zadarnic să te opui schimbărilor din canon. Ele se vor întâmpla oricum, cu sau fără voia
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
de conștiință, și de omenie și tot" (p. 276 și 278). Iubitor de ceremonii și onoruri, Mihail Sadoveanu consemnează, în 16 februarie 1940, de la Academie, ,prima ședință în uniformă. Ședință solemnă, prezidată de Rege" (p. 278). Mai are însă suficientă detașare pentru a observa conformismele: , Se întrec oamenii în respect și stimă - ceea ce mă face să cred: 1) că n-am făcut rău nerăspunzând la feluritele atacuri de acum trei ani; 2) că încep a îmbătrâni" (p. 283). În 1940, Mihail
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
partea tare a ființei d-sale. C. }oiu urmează mai curînd o cale cerebrală decît una a sensibilității introspective, ochiul fiindu-i atras de jocul ideii incorporate în fenomenologia existenței în care se dorlotează prin mijlocirea simțurilor. De unde o anume detașare, o ,răceală" bună conducătoare de impresii brute, șocante pe care nu se simte îndemnat a le retușa în numele vreunui ideal sau al vreunei propensiuni caritabile. Acea înclinație comună tuturor inteligențelor care, conform aprecierii lui Camus, o reprezintă cinismul e o
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
reper sigur în această lume a imponderabilelor este poezia. Ea transformă înfrângerile vieții în clipe de visare, completează cu imaginație spațiile pe care viața le-a lăsat deschise, permite revanșa acolo unde amintirile dor. Scriind, poeta își contemplă viața cu detașare, așa cum ar privi o piesă de teatru ale cărei personaje îi sunt străine: Ea dă în clocot, El se înzăpezește,/ O iubire ar fi strălucit mocnit/ ca o amenințare tânjită,// Nu pot să scriu decât actul întâi neterminat,/ în care
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
de natură să altereze aspectul real al unei situații date sau să modifice profilul moral al unei personalități; tot astfel și în ce privește sentimentele de antipatie, aversiunile instinctive. între iubire și ură trebuie păstrat un echilibru, adoptată o neutralitate, afirmată o detașare, operat un recul. Nici complimentele, nici contrariul nu au ce căuta. Am enunțat aceste truisme pentru că sub raportul respectiv o lucrare atât de vastă și de pluritematică cum este cea a domnului Mihai Pelin dovedește în repetate rînduri că nu
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
ca vocabulă), după cum Ioanide e vag grec. Terminația vocativă în "e" din ambele cazuri creează impresia unei identități de structură fonetică. Moromete mi se pare, în anumite privințe, o replică la Ioanide. Seamănă atitudinea celor doi față de lume (abstragere și detașare), destinul lor social și familial (ca autorități în declin și puternice individualități deschise competiției și supuse contestării acerbe și intrigilor). Olimpianismul lor teatral, atât de evident peste diferența de medii, este subminat de ironia sorții, manifestată chiar în intimitatea misiunii
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
e un artist aristocrat, foarte productiv și eficient. E constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un fel de artist proletar, o decădere pe care și-o asumă sau o acceptă cu oarecare nepăsare. Moromete e un țăran aristocrat, prin detașare, ironie, respingerea cultului muncii, independență materială simulată, rentier al propriei modestii economice. Va fi constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un țăran proletarizat. Bătrânețea îl salvează de la situația umilitoare de a deveni un proletar propriu-zis (adică lucrător într-o
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
metodele unui studiu de naratologie, povestirile din volumul Trenul de noapte ar putea produce importante revelații. Ioan Groșan face parte, indiscutabil, din elita prozatorilor români. În scrisul său se regăsesc toate mărcile literaturii generației sale, dar și ceva în plus: detașarea ironică specifică unui scriitor inteligent, mereu lucid, care nu își pierde capul nici în fața sofisticatelor tehnici de asamblare a textului, nici în fața fascinantelor și adesea seducătoarelor căi ale epicului pur. În mod paradoxal, deși este un stilist de mare subtilitate
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
apropiat al lui Stoenescu încă din primii ani de copilărie, dar și dintr-o lume privilegiată social și la adăpost de orice problemă economică. în consecință, emulația intelectuală, nonșalanța și o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personațității sale artistice și morale. însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări și interesul imperativ pentru pictură care se manifestă cu o uimitoare precocitate
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu exclude ingrediente de sorginte soresciană, adică elegie, umor, tandrețe, și nici repertoriul postmodern de măști terifiante, eventual horror, interiorizat, în ciuda aparentei detașări. Frecvența oximoronică și gesticulația suprarealistă atestă o artă poetică antimelodramă, necalofilă și minimalistă, în siajul poeziei provocatoare a unor Soviany, Marian Drăghici, Mariana Marin, Paul Vinicius ș.a. Atunci când renunță la o prea strictă logică gramaticală, scutindu-și textele de prea
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
dă sens unor situații, unor replici, unor relații, care încarcă emoțional pe ici, pe colo. Și datorită actorilor Maria Ploae și Gheorghe Visu care joacă fără să apese pe pedale, cu farmec, cu umor, cu ironie și chiar autoironie, cu detașare, dînd măsura exactă întregii povești. Toate astea cumva și în prelungirea afectivă a lui 89.89..., spectacol în care sînt doi dintre protagoniști. Dacă acolo interpretările sînt sensibil egale, aici, distanța între Gheorghe Visu, Maria Ploae și restul distribuției este
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
lor tehnica cinematografică utilizată de narator la nivelul întregii narațiuni, așa cum face Dan Clarenfeld în acest amuzant fragment: ,Dan se așeză în fotoliu și remarcă, chiar în acel moment, că secretara își desfăcuse picioarele prea tare, fie dinadins, cu o detașare jucată, fie dintr-o nepăsare excentrică. Oricum, imaginea era atractivă și el începu să o studieze fără nici o reținere. Ba chiar se amuză închipuindu-și un mod de filmare ultra-voyerist, un travelling-înainte pentru a aduce punctul de împreunare a pulpelor
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
revolta, ,lucrată" pe versuri de Daumal, nici erosul, nici prietenia. De citit ce spune Michel Camus despre angajamentele politice ale prietenilor săi, la dreapta ori la stînga, pe care se simte dator să le respecte, tot așa cum ei îi respectă detașarea. Adică felul de a-și asuma poetic puterea. E un mod de-a răsturna vechea utopie, polis-ul fără poeți, pentru-a face loc uneia noi. Spune Basarab Nicolescu: În fața evidentei nebunii a omului în istorie și în fața pericolului actual
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
tradiție interbelică (,ancorele" Magdei Cârneci în poezia greacă modernă, sau în literatura franceză, cu rădăcini românești, a lui Celan sau Fundoianu-Fondane conturează un anume profil) și a gustului pentru călătorii, pentru experiențe, după atîta ,închidere". O plecăciune făcută, cu toată detașarea modernității (foarte) tîrzii, diferenței fondatoare. Ceva mai ,jovial" (epitet care-i este, de altfel, foarte drag...) scrie Horia Gârbea scurte portrete de poeți, prozatori, dramaturgi ,în ascensiune". Precumpănesc, parcă, primii, în contextele mai largi ale promoțiilor sau ale generațiilor, ale
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
vitalitate invidiabilă, tânără sufletește și optimistă, în ciuda celor 90 de ani pe care i-a împlinit la 30 septembrie 2005. De o rar întâlnită luciditate, doamna Elena-Georgeta Roth, medic de asemenea, evoca trecutul apropiat sau mai depărtat cu o anume detașare ironică și caracteriza plastic oameni și evenimente. Surpriza a fost să descoperim că doamna doctor Roth a fost prima soție a poetului și prozatorului Grigore Băjenaru (13 februarie 1907-5 februarie 1980), ,Gabi", principalul personaj feminin din Balsam de Canada, romanul
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
de ușor de înțeles. Opt ani comuni, plini, la ,Adevărul literar și artistic", cu solidaritatea intelectuală, prețuirea reciprocă și recunoștința datorată de tânărul cronicar înseamnă în fond, pentru acesta din urmă, o sporită dificultate. Căci critica impune, în primul rând, detașare: afecțiunea, iubirea, gratitudinea și alte sentimente frumoase, precum și contrariile lor de pe versantul negativ, disprețul, aversiunea, ura, nu au ce căuta aici. Citim și evaluăm cărți, nu oameni. Pe acest principiu disociativ se întemeiază critica de întâmpinare, și cine nu îl
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
versului. Inovațiile de versificație ale generației nu a însemnat renunțarea la orice formă poetică ; dimpotrivă, ele constituie restabilirea unei ordini noi. Versul liber sau cel eliberat, precum la Ileana Mălăncioiu ori Gabriela Melinescu, nu trebuie să fie înțeles ca o detașare de la forma poetică sau ca o desființare a ei. Inovațiile acestea au fost o mișcare împotriva unei forme moarte - sau, mai precis, a unei mortalități - și o pregătire pentru o formă nouă, pentru înnoirea celei vechi. Am putea spune că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiștilor potrivit căreia creația e nemijlocit informată de existențial, putînd fi socotită un puls "transcris" al acestuia la cotele unei înalte "mistuiri": "nu trăiesc cu detașarea condamnatului la moarte/ ci cu neliniștea condamnatului la viață/ nici nu beau să uit de moartea care îmi e camarad/ mă fascinează speranța/ mă întorc în mine în același timp cînd mă retrag în afară/ trenuri marfare transportă între mine
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
face peruci; la Sachsenhausen era de lucru nu glumă, povestesc de holocaust jucînd șotron, călărind o rață de lemn, învîrtind cheia în butoniera unei manșete - oricum nu înțelegi. sînt fel de fel de holocausturi pe lume - ce-mi place mie detașarea cu care vă exasperez". Putem stabili astfel textura antinomică a discursului, compoziția lui lejer întemeiată pe contraste. E deopotrivă un exercițiu liminar de sinceritate (autenticitate a subiectului liric) și un omagiu adus existenței ca o sumă de factori cărora imperfecțiunea
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
dar... Într-un astfel de lungmetraj, e esențial ca spectatorul să aibă un suport de identificare, tocmai din cauza celor două rețete pe care Spielberg le combină: thrillerul politic și filmul de acțiune. Ambele genuri îi furnizează spectatorului o marjă de detașare, tocmai pentru că accentul cade pe suspans și pe intriga polițistă. În cazul primei rețete, personajul standard e o marionetă însuflețită de un instinct epistemologic (vrea să afle cheia vreunui mister), iar pentru cea de-a doua, Făt-Frumosul standard. Or, imaginați
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
cu grijă și cu preocuparea atentă ca ele să nu se aglomereze. V-aș sugera să contemplați ritmul de ceasornic elvețian în care incidentele cu pricina sînt dispuse în film, aveți ce vedea... Citeam tot într-unul dintre predecesori că detașarea și confuzia rămîn din acest film, asta aducînd oarecum a critică. Deja am spus că această confuzie prinsă de Radu Muntean mi se pare extrem de relevantă. Detașare, însă nu găsesc... Poate doar în modul de filmare și în evitarea judecăților
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
dispuse în film, aveți ce vedea... Citeam tot într-unul dintre predecesori că detașarea și confuzia rămîn din acest film, asta aducînd oarecum a critică. Deja am spus că această confuzie prinsă de Radu Muntean mi se pare extrem de relevantă. Detașare, însă nu găsesc... Poate doar în modul de filmare și în evitarea judecăților de valoare. Dar există un paradox aici, un joc de perspective. Aș merge pînă la a spune că nu trebuie să te bagi cu camera în sufletul
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
este absența credinței, absența vieții spiritualeť". între viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
te bucuri de reușita ta interpretativă, transpusă lingvistic în mod inspirat și fericit, sau mai schimbi câte ceva pe ici pe colo, banale cuvinte de legătură ce uneori îngreunează ritmul textului, poate o mică expresie pe care după o vreme de detașare față de textul tradus, o găsești mai adecvată. Rezultă de aici că traducere nu este doar un simplu substantiv comun, ci un organism viu, un prieten. Doar traducătorul este cel care împrumută puțin din „trădare”, rezervându-și, pe de o parte
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]