1,497 matches
-
acțiunilor care pot fi întreprinse astfel încât variabila efect să poată fi modificată în sensul dorit. Teoriile contextuale oferă explicarea unui fenomen așa cum există el într-o societate oarecare: egalitate/inegalitate, participare la conducere, calitate a vieții, nivel de alimentație, comportament deviant. Teoriile pragmatice analizează capacitatea diferitelor modalități de acțiune de a modifica această stare. Ce contribuție ar putea aduce educația, propaganda, eliminarea șomajului, promovarea egalității etc. la variația participării politice, a calității vieții, stilurilor de viață, motivației performanței în muncă? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei teorii abstracte a fenomenului efect. Aceasta este capabilă să orienteze analiza, oferind atât o preselecție a cauzelor concrete care ar putea acționa într-un context sau altul, cât și estimarea ipotetică a mărimii contribuției lor. Teoria abstractă a comportamentului deviant ne oferă o listă de cauze foarte generale. În cadrul unei teorii contextuale putem să formulăm o listă de condiții sociale particulare (sărăcia, șomajul, discriminarea socială, rasială sau religioasă, izolarea socială, dezagregarea formelor colective de control și integrare) despre care presupunem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îl selectează pentru satisfacerea cerințelor sale funcționale. Desigur,odată făcute, aceste alegeri afectează și starea sistemului, prin includerea în cadrul lui a unui element sau a altuia. Analizele actuale ale criminalității acordă oportunităților un rol determinant foarte important în geneza comportamentului deviant: victime potențiale, cultură criminală, vizibilitate socială redusă, ineficacitatea controlului social. Să ne oprim asupra câtorva teorii care acordă un loc special factorilor externi ce determină comportamentul sistemului la nivelul posibilului său acțional. Teoria societății tributale (Stahl, 1980). Societățile preindustriale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de către Sahlin, 1958). Teoria lui Luis Coser (1969) asupra cauzelor violenței ne oferă un alt caz foarte clar. Atunci când obiectivele individuale împărtășite de către colectivitate nu pot fi realizate prin mijloace legitime, dar există mijloace nelegitime accesibile, va rezulta un comportament deviant; când nu există însă nici asemenea mijloace nelegitime de realizare a obiectivelor, atunci reacția sistemului va fi violența. Cauza P se referă deci la totalitatea condițiilor care exclud atât mijloacele legitime, cât și pe cele nelegitime de realizare a obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o perioadă mare de timp, ale grupului Dan Banciu - Sorin M. Rădulescu asupra devianței, corupției, criminalității au adus În fața opiniei publice unele dimensiuni paradoxale ale fenomenelor care explică rezistența și amplitudinea acestora. Corupția, de pildă, este explicată atât ca fenomen deviant, cât și ca ,,un substitut funcțional al unei reforme care nu a fost dusă până la capăt”. Rezultatele investigațiilor au stat la baza reformei În justiție; c) ambivalența dezvoltării. Impactul sociologiei asupra sferei publice s-a resimțit și prin problematizarea dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se angaja În violența criminală reflectă În mare parte diferențe individuale În comportamentul antisocial. Teorii care susțin socializarea violentă tind să aibă o utilitate limitată, Întrucât infractorii violenți sunt generaliști (Felson, 1996). Ei au o amplă gamă de comportamente antisociale, deviante, comportament neonest, promiscuitate sexuală, alcoolism, dependență de jocuri, instabilitate În raport cu un loc de muncă etc. Noi forme de comportament agresiv: televiziunea ca factor informator Cercetătorii consideră astăzi că televiziunea poate modela forme noi de agresivitate. Prin televiziune sunt Învățate tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a consensului sau a ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută, conform lui Jean Remy, ca o tranzacție - aducând aminte de imaginea simmeliană a punții și a porții - Între sistemele de reguli și valori, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ed.), Obstacles to Change in Latin America. Oxford: Oxford University Press, 47-74. Dornbusch, R. și S. Edwards (eds.), (1991), The Macroeconomics of Populism in Latin America, Chicago: University of Chicago Press. Doorenspleet, R. și P. Kopecký, (2008), "Against the Odds: Deviant Cases of Democratization", în Democratization 15(4): 697-713. Doorenspleet, R. și C. Mudde, (2008), "Upping the Odds; Deviant Democracies and Theories of Democratization", în Democratization 15(4): 815-32. Drake, P., (1978), Socialism and populism in Chile, 1932-52, Urbana: University of
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1991), The Macroeconomics of Populism in Latin America, Chicago: University of Chicago Press. Doorenspleet, R. și P. Kopecký, (2008), "Against the Odds: Deviant Cases of Democratization", în Democratization 15(4): 697-713. Doorenspleet, R. și C. Mudde, (2008), "Upping the Odds; Deviant Democracies and Theories of Democratization", în Democratization 15(4): 815-32. Drake, P., (1978), Socialism and populism in Chile, 1932-52, Urbana: University of Illinois Press. ------ (2009), Between Tyranny and Anarchy. A History of Democracy in Latin America, 1800-2006, Stanford: Stanford University
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
diviziunii similare deja existente în interiorul dreptei, pare să transceadă limitele celor două emisfere politice tradiționale și să devină unul structural pentru dezbaterea publică din anii următori. Față de liniile argumentative expuse de Mudde și Rovira Kaltwasser în această lucrare, principala evoluție "deviantă" pare a fi cea produsă de efectele politice inegale și inedite ale crizei din 2008. Aceasta a lovit îndeosebi țările Europei Centrale și de Est, stimulându-i pe liderii executivelor din regiune să recurgă la metode autoritare în implementarea politicilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate vorbi despre integrare socială în cazul copiilor cu reputație proastă? Integrarea într-un grup face parte din procesul de dezvoltare normală a copilului. Doar că copii maltratați și expuși zilnic unor violențe domestice sunt mai degrabă atrași de către grupurile deviante. Copiii socializați cu strategii disciplinare inadecvate și expuși violențelor de orice natură ajung să creadă că agresivitatea este un comportament normal, acceptabil, inevitabil și chiar legitim. Neputând astfel să achiziționeze competențele sociale necesare interacțiunilor pozitive cu semenii, ei se integrează
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au aceleași înclinații, pe de altă parte, pentru că este singura alternativă disponibilă. Patterson, Littman și Bricker (1967 citat de Dishion et al., 1994) au folosit metafora "a face cumpărături" (shopping) pentru a descrie procesul care stă la baza formării grupurilor deviante. În viața de zi cu zi, individul face cumpărături, interacționând cu ceilalți și căutând persoanele care să-l aprecieze. Prin folosirea metaforei de "shopping", autorii vor să sublinieze gradualitatea procesului de căutare, dar și natura lui primejdioasă și neașteptată care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Feshbach, 1994). Victoria națiunilor ce se angajează în acte de violență majore legitimează acest gen de comportament, conferind valoare instrumentală violenței. În concluzie, chiar dacă explicația agresivității își află originea în frustrarea nevoilor fundamentale, procesele de dezangajare morală, de categorizare socială deviantă, de identificare a autorității, de afirmare a sinelui pot accelera evoluția unei societăți pe calea violenței și genocidului. Activități sportive violente sau sportivi violenți? A spune că simpla vizionare a unui concurs sportiv sau participarea la acesta crește (direct sau
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a informației sociale (Dodge, Bates și Petit, 1990, citat de Coie et al., 1997). Identificarea acestor scheme permite prezicerea comportamentelor agresiv la copii. Maltratarea de către părinți îi determină pe copii să abordeze și să rezolve problemele sociale într-o manieră deviantă, forțându-i practic să se abată de la normele sociale și să reproducă ulterior strategii comportamentale agresive. În acest mod se perpetuează ciclul vicios al violenței. În cazul maltratării psihologice, copilul este victima neglijenței părintești sau victima expunerii la anumite situații
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fiziologică la adolescenți este mai avansat. Adolescentul și-a dezvoltat deja o relație cu părinții și se poate apăra mai bine. Pentru copii mici, în schimb, traumatismul sexual provoacă o accelerare a maturizării, fapt ce poate favoriza dezvoltarea unei personalități deviante și învățarea unor comportamente sexuale de tipul dominant / dominat (Briere et al., 1990). * Factorii maltratării infantile Este vorba practic de aceeași factori enumerați în cazul violenței domestice: factorii psihologici, socioculturali și economici. Variabile proximale. Aceste variabile se referă la momentele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scăderea performanței școlare (Dishion, Patterson, Stoolmiller și Skinner, 1991 citat de Dishion et al., 1994). Copiii respinși de către colegi se vor asocia cu cei care le seamănă (copiii antisociali și respinși). Iar această asociere duce la formarea delicvenței. Fiecare copil deviant devine model pentru ceilalți și, interacționând, ei se susțin reciproc. Comportamentele antisociale devin și mai elaborate, iar tendința de a săvârși acte deviante crește. În această perspectivă, delicventul juvenil riscă să devină un adult delicvent. Explicațiile sunt valabile pentru ceea ce
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cei care le seamănă (copiii antisociali și respinși). Iar această asociere duce la formarea delicvenței. Fiecare copil deviant devine model pentru ceilalți și, interacționând, ei se susțin reciproc. Comportamentele antisociale devin și mai elaborate, iar tendința de a săvârși acte deviante crește. În această perspectivă, delicventul juvenil riscă să devină un adult delicvent. Explicațiile sunt valabile pentru ceea ce Patterson numește delicvență precoce, distingând-o de delicvența tardivă. Patterson și colegii săi (Patterson, 1986; Patterson, Debaryshe și Ramsey, 1989 citat de Dishion
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
longitudinal al agresivității. Acest tip de delicvență apare în timpul interacțiunilor cu semenii și nu este consecința practicilor disciplinare inadecvate folosite de către părinți. Prin urmare, delicvența tardivă nu influențează formarea abilităților sociale și foarte rar determină asocierea unei rețele de semeni devianți. Astfel copilul sau adolescentul are mai mari șanse de a se sustrage ciclului de comportamente antisociale (Patterson, Capaldi și Bank, 1991 citat de Dishion et al., 1994). Delicvența precoce are consecințe mult mai grave asupra dezvoltării comportamentelor antisociale. Patterson subliniază
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dacă copilul constată că agresorul a scăpat fără a fi pedepsit. Mai multe cercetări demonstrează că pedepsirea severă a unei abateri nu diminuează atracția copiilor pentru săvârșirea repetată a acesteia. O pedeapsă mai ușoară, instituită doar pentru a înceta comportamentul deviant, îl poate determina pe copil să-și explice acțiunile și, în consecință, să-i scadă interesul pentru actul interzis. Olweus (1991 citat de Endersen et al., 2001) a afirmat că o intervenție adecvată a profesorilor poate reduce cu până la 50
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unor împrejurări față de care se simt neputincioși. Familiile aflate în dificultate economică și socială nu pot avea grijă în mod adecvat de copiii lor. Iar acești copii sunt adesea marginalizați în plan social și afectiv, de către colegi în special, grupările deviante fiind cele care le oferă alternativa reintegrării. Normele sociale pot facilita învățarea și permanența agresivității, conferindu-i legitimitate. Modelele sociale agresive și idolii violenți contribuie în mod considerabil la acest proces. Și chiar dacă comportamentele agresive sunt declarate din punct de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1993, pp. 109-116; J.B. Russell, 1987, vol. XV, p. 416; A. Saunders, 1995, pp. 49-53). La nivelul societății, vrăjitoria servește la: a) exercitarea controlului social: mulți cercetători au observat că acuzațiile de vrăjitorie vizează persoane cu statut marginal sau comportament deviant În raport cu normele societății respective. Astfel, teama de o posibilă acuzație de vrăjitorie ar contribui la Întărirea conformității și, implicit, a normelor de comportament; b) refacerea echilibrului social: deseori, acuzațiile de vrăjitorie vizează persoane din afara comunității. Prin acest mecanism se produce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și sub denumiri precum rough music, Katzenmusik, Haberfeldtreiben, shivaree, staghunt. Formele sale de manifestare Îl plasează mai aproape de familia sărbătorii și a carnavalurilor. Funcțiile sociale Îl așază În vecinătatea riturilor politice, mai precis a celor de sancționare a unor comportamentele deviante, adoptate fie de anumiți membri ai comunității, fie de reprezentanți ai autorității politice, economice sau religioase: Dacă luăm În considerare evantaiul formelor În care apare un charivari, observăm că la una dintre extreme avem celebrarea colectivă, veselă și fără miză
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de obicei organizați Într-o ceată, al cărei statut aparte și al cărei drept de a Încălca anumite norme sunt recunoscute de comunitate și nesancționate; b) ceata acționează În spațiul public, fie În fața casei unde s-a petrecut actul considerat deviant, fie În zone consacrate (piața, zidurile cetății, câmpurile din afara localității). Deseori, victima este scoasă din casă și plimbată cu forța, În circumstanțe care sugerează declasarea socială (dezbrăcată, călare cu spatele Înainte pe un măgar), prin localitatea respectivă; c) manifestările grupului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt excesiv de zgomotoase, limbajul este agresiv și licențios, iar acțiunile sunt violente - atât În plan simbolic, cât și În plan real. Toate acestea servesc la aruncarea unui aer derizoriu asupra persoanelor vizate; d) scopul Întregului ritual este sancționarea unui comportament deviant printr-o sumă de comportamente deviante, dar simbolic marcate ca atare, limitate În timp și social acceptate pentru funcția lor „homeopatică”; e) ritualul Încetează atunci când cel contestat acceptă să-și asume public vinovăția și să se „răscumpere”, plătind bani, băutură
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și licențios, iar acțiunile sunt violente - atât În plan simbolic, cât și În plan real. Toate acestea servesc la aruncarea unui aer derizoriu asupra persoanelor vizate; d) scopul Întregului ritual este sancționarea unui comportament deviant printr-o sumă de comportamente deviante, dar simbolic marcate ca atare, limitate În timp și social acceptate pentru funcția lor „homeopatică”; e) ritualul Încetează atunci când cel contestat acceptă să-și asume public vinovăția și să se „răscumpere”, plătind bani, băutură, alimente sau alte forme de compensare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]