1,915 matches
-
a luat-o pe un drum greșit, așa că, spre surpriza lui, s-a trezit la o cu totul altă destinație: Mulțumirea Visătoare. Ceea ce vă asigur că a stârnit o avalanșă de confuzie și consternare în flancuri. O mulțime de gânduri dezamăgite au rămas în formație, în uniformele lor prostești, uitându-se fiecare după propriul aghiotant, în speranța că acesta îi va lămuri, cât de cât, ce s-a întâmplat. „Băieți, ce dracu’ se-ntâmplă aici?“, „Cine conduce?“, „Ne-am rătăcit“, „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pierduse singura femeie pe care o iubise vreodată. Și pe care o putea iubi vreodată. Această imagine mentală era atât de reală încât, atunci când s-a făcut ora unsprezece și jumătate, iar James a apărut la poartă, am fost foarte dezamăgită să descopăr că soțul meu mergea cât se poate de drept. Omul preistoric probabil că fusese la fel de neîncrezător atunci când unul dintre confrații lui a sărit jos dintr-un copac și-a început să se fâțâie de colo-colo în două picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
geană noaptea, așa-i? Să fii o victimă nu e o treabă prea plăcută, dar, fir-ar al naibii!, măcar nu te mai lasă cu nedumeriri. Măcar știi că tu ești cel care are dreptate. Și presupun că eram și dezamăgită. Foarte dezamăgită. Cândva, îl iubisem pe James. Nu știam dacă îl mai iubeam sau nu. Iar dacă îl mai iubeam, nu-l mai iubeam la fel. Dar o împăcare ar fi fost mai bună decât nici o împăcare, dacă înțelegeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa-i? Să fii o victimă nu e o treabă prea plăcută, dar, fir-ar al naibii!, măcar nu te mai lasă cu nedumeriri. Măcar știi că tu ești cel care are dreptate. Și presupun că eram și dezamăgită. Foarte dezamăgită. Cândva, îl iubisem pe James. Nu știam dacă îl mai iubeam sau nu. Iar dacă îl mai iubeam, nu-l mai iubeam la fel. Dar o împăcare ar fi fost mai bună decât nici o împăcare, dacă înțelegeți ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut. De fiecare dată când mă gândeam la Adam, nu mai aveam senzația că cineva îmi împlântase un cuțit în burtă și-l și învârtea de zor. Un soi de pace coborâse peste mine. Nu era nevoie să mă simt dezamăgită, să cred că fusesem mințită, umilită sau prostită. Fusese o plăcere să-l cunosc pe Adam, așa puțin cât durase. Poate că era mai bine așa. Știți cum e. Uneori întâlnești un om minunat, dar durează foarte puțin. Îl cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Simmons din celălalt film și ți-l redă integral ca să poți asculta cvartetul nr. 7 În fa major, op. 59, nr. 1, al lui Beethoven. Care nu-i trecut pe generic, În schimb e trecută Madonna. „Bărbat 40 de ani, dezamăgit, nefumător, sobru, caut tînără femeie Între 25/35 de ani, cu pieptul mare.” Citesc În U.S. News că MTV a procedat foarte bine cînd a interzis videoclipul Justify My Love. Autorul articolului Începe științific, cu cîinii lui Pavlov, ne spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face lui Mihai Marinescu să-și pune ordine în viață - și abia atunci a fost atinsă problema asta ce îi rodea pe cei de la prezidiu, în clipa aceea am înțeles Îsau înțelesesem cu câteva clipe mai înainte) că sunt foarte dezamăgiți că nu merg lucrurile în sensul dorit, voiau încă un țap ispășitor și se părea că nu-l vor obține. Poate, oare, cineva - întreba Anton Ionescu - să-și cunoască într-atât de bine viața, încât să-și pună ordine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că umbra pământului a început să înghită delicata albăstreală a cerului și această trecere de la albastru la negru este foarte lentă și frumoasă. Apoi mă trezesc și nu tremur, nu transpir, nu-l strig pe tata, în schimb regăsesc, aproape dezamăgit, chiar cu părere de rău, realitatea dormitorului meu întunecat și noaptea neparticipativă de afară. Mă întorc și stau treaz câteva minute, apoi mă prăbușesc din nou, de data asta într-un somn limpede, fără vise. Două zile mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cămășii și se aplecă pentru a cerceta dovada crucială pe care o căuta de aproape treizeci de ani. Mi-e rușine să recunosc că am simțit un dram de satisfacție meschină când am văzut cum se întunecă brusc la față, dezamăgit. — O, făcu el. — V-am spus. Însemnarea lui Lawrence conținea doar trei cuvinte, scrise cu majuscule. Ele erau biscuit, brânză și țelină. Ibricul începu să fluiere. Findlay opri gazul și umplu ceainicul, apoi se aplecă din nou asupra mesei. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a povestit totul, nu? — Da, mi-a povestit. — Deci știi că tatăl tău a fost ucis de Lawrence chiar în această casă? În noaptea când Morty își aniversa ziua de naștere? Michael dădu din cap. — Recunosc că am fost foarte dezamăgită, spuse Tabitha. Am crezut că domnul Farrington nu va avea nici o dificultate în a-l lichida pe fratele meu. Dar e clar că asemenea lucruri nu trebuie luate ca sigure. Eram foarte deprimată când a venit să mă vadă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui? Tot personalul știe de mica mea pasiune și asta era o revistă colorată cu un articol lung și frumos, despre Mark 1 Hurricane. Dar trebuie să spun că nu era foarte bine documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi una ca asta, singurul său avantaj față de Spitfire, care este, după cum știi. grosimea aripilor.Chiar am scris o reclamație editorului, dar n-a fost publicată niciodată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
visasem că lăsase mesajul respectiv, nu? Eram prea tânără ca să am deja Alzheimer, nu? — Ceea ce am spus a fost că nu am primit două exemplare, așa cum cerusem. Pachetul a conținut unul singur, și sunt sigură că Îți poți Închipui ce dezamăgite sunt fetele. Ele și-au dorit să aibă fiecare exemplarul propriu, așa cum Îți cerusem. Vreau să-mi explici de ce ordinele mele nu au fost executate Întocmai. Nu era posibil. Așa ceva nu era posibil. Mă aflam acum cu siguranță Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
au oră de muzică imediat după pauza de prânz, așa că am o oră și jumătate liberă, ceea ce e plăcut. Pe urmă mai am de făcut cu ei niște exerciții de fonetică! a zis el cu o voce care părea cam dezamăgită. Deși Încep să cred că nu vor Învăța niciodată să citească ceva. — Ei bine, a mai fost careva Înjunghiat azi? — Nu. — Atunci, ce altceva ți-ai mai putea dori? Ai avut parte de o zi relativ nedureroasă, neînsângerată. Bucură-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mai spăla și rufele. Nu era căsătorită, nici logodită - ceea ce lui Helen i se părea ciudat, pentru o fată atît de frumoasă. Nu-i spusese niciodată c-ar fi pierdut un iubit În război, dar avea ceva, un aer dezamăgit, se gîndi Helen, cenușiu. Un strat de suferință ca o peliculă fină de cenușă, dincolo de suprafață. Dar pentru ea, fratele ei, Duncan, era marele mister. Era legat de ceva bizar, de un scandal - Helen nu-și putea da seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai departe, la căruciorul din margine. — Asta-i tot, zise el. Doamna Alexander trecu mai departe. BÎntuise prin jur mai tot timpul și avea aerul ușor dezamăgit al unui părinte care Își vede copilul făcînd varză rolul din piesa școlară. — Dar, zise ea satisfăcută, este un proces destul de simplu. Fiecare dintre micile noastre felinare trebuie să fie asamblat manual... Nu cred c-ai putea să ne spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la marginea a două posturi. Stau acolo certîndu-se care trebuie să o patruleze. Credeți că avem nevoie de pompieri? CÎteva extinctoare ar fi suficiente, dacă am avea scări și frînghii. — Să dau fuga pînă la telefon? Kay se uită Împrejur, dezamăgită. — Da, zise ea. Da, cred c-ar trebui. Omul o luă din loc. Kay se Întoarse spre fată. — Ar trebui să te Întorci la adăpost. Fata era Îmbrăcată Într-un palton de urson și cu o glugă de zînă. Clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu mîna și acolo, În mijlocul străzii Wigmore, Începu să plîngă. Urmă un moment de tăcere. — Uf, zise Betty. Regret, Jean. Se pare că petrecerea o să trebuie să aibă loc fără noi. — Ei, tipii ăștia au ghinion. Vor fi teribil de dezamăgiți. — Priviți și din punctul ăsta de vedere: o să vă rămînă vouă mai mult. — Asta-i o idee, cred, zise Jean. O prinse ușor pe Viv de braț. Fruntea sus, Viv. Probabil că-i un ticălos, dacă te face să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay, și portocala păreau departe de acest loc. Erau de cealaltă parte a acestui peisaj nebunesc, imposibil. Traversară drumul. — Unde ne aflăm? — Asta trebuie să fie Eastcheap. SÎntem pe-aproape. Aproape de ce? — De o altă biserică, cred. N-o să fi dezamăgită? — Mă gîndesc cît avem de mers să ne Întoarceam acasă. O să ne alegem cu beregatele tăiate. — Doamne, cît de agitată ești! exclamă Julia. O făcu pe Helen să meargă puțin mai departe, apoi o trase spre o deschidere Îngustă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Lisabona (2000). Partidele politice care nu așteptau decît activarea politicilor locurilor de muncă la nivel european sînt, fără îndoială, mulțumite, ca, de pildă, British Labour Party. În schimb, partidele membre ale PSE care proiectau relansarea economiei europene sînt, probabil, dezamăgite. În concluzie, legitimarea politicii UE de către europartide cunoaște o anumită amploare, dar și limite. În fine, s-a afirmat că un alt element de luat în considerare ar fi discursul partidelor europene 720. Această analiză a lui John Gaffney se
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
o nouă abordare. —E implicată și Adriana A? —Mda. E o pacoste. Pot să-mi văd de treabă acum? Zach s-a întors la computerul lui, iar eu m-am întors în dormitor și m-am prăbușit în pat. Eram dezamăgită. Zăceam acolo și mă uitam pe fereastră. Dintr-odată, priveliștea mi s-a părut al naibii de sumbră. Era deprimantă. Aveam senzația că am aterizat brusc într-un film de Paul Thomas Anderson. Ν După două seri, când am sunat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt dezamăgită. Aseară m-ai lăsat baltă. Și chiar eram. Vreau să spun, făcusem un efort uriaș să arăt ca Ali MacGraw în punctul culminant al carierei sale, iar el a ratat momentul. — Nu cred că ar trebui să ne mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să te întreb dacă nu ți-ar plăcea să comandăm ceva și la desert. - Ce jenant! - Știu că ești supărată și nu aștept nimic din partea ta. Ai tot dreptul să fii nemulțumită, continuă el. Drăguț, nimic de zis, dar eram dezamăgită. Mă bazasem în seara asta pe-un Proust foarte stimulator - după multe insistențe din partea lui, bineînțeles. I-am răspuns că o să mănânc desert; de vreme ce era singurul tiramisu de care urma să beneficiez, m-am gândit că n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și era îmbrăcată ca o patinatoare. Nici nu-i de mirare c-a avut un atac de panică. Nu puteam să spun nimic, Jazz fusese atât de drăguță și mi-a împrumutat-o, dar și-a dat seama că-s dezamăgită. A încercat să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
toate cele. Pe cine vrei să păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă. —Ei, nu! Ai luat o bijuterie de familie? — Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic, am scos cutiuța emailată și am pus-o pe masa din bucătărie. Am deschis căpăcelul și i-am arătat lui Julie inscripția. —Dumnezeule, ce frumoasă e! Cred c-ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebuie să recunosc... că a fost foarte drăguț din partea ta că ai avut grijă de mine pe aeroportul din Nisa. Îmi pare rău că am fost nerecunoscătoare. Cum aș fi putut să rezist? oftă Charlie. Ești exasperantă. Ah, am șoptit dezamăgită. Poate, la urma urmei, nu eram Julia Roberts, ci doar moi... Nu mai fi atât de distrusă! Ești adorabilă chiar și când mă scoți din minți. Te scot din minți? Da, dar nu ca celelalte fete din New York. Ești nostimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]