1,556 matches
-
că mă apucasem să-i povestesc negrului despre Cristina. Oare ce-mi venise, de unde până unde să m-apuc eu de confesiuni? Și, hai, faptul că-i vorbisem de Cristina era cât de cât de Înțeles. Dar de ce și despre Diafana? Clar simptom de impotență, mărturisirea asta a admirației! Nu-mi venea să cred! Ce fusesem În stare să fac! M-am ambalat atât de jalnic, chiar Înainte de a priza cocaina. Mi-era și ciudă că nu mi-am folosit avântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
imaginea acestei nunți cu adevărat regale. Păcat numai, că vederea personajelor reale a desacralizat ceea ce aveam noi în închipuire, de pe când ne spunea bunicul povestea împăratului Roșu. Pe atunci vedeam cu ochii închipuirii, prinți cu bucle de aur și prințese diafane în rochii vaporoase, care de abia atingeau pământul, în trăsuri de aur, înconjurați de rude și sfetnici gravi și înțelepți, popor civilizat, sătul și cu cartea de muncă la zi, cu flori în mână și bucurie în priviri. Dar totul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
poveste, nu primește nimic". Din start, sunt scoase din povestea mea, cohortele de blonde contemporane, blonde natur, sau contrafăcute, care nu întind mâna, ci se întind ele cât sunt de lungi, doar când sunt suficient de goale, clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă filosofie, care nu necesită o poveste, ci altceva, care nu constituie obiectul scrierii noastre de azi. De asemenea, voi trece repede și peste amărâții, sau amărâtele care sună la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi (smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă, Dorador. Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul de tămâie, mirtul, aloea, nardul: Pletele tămâi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul volumului din referirea la elemente ale corporalității, sâni palpitând ca mareele, gură, ochi, plete, coapse, trupul întreg, învins de valul sângelui, cu toate că Dorador este cea fără-de-chip, sugerând caracterul proteic al iubirii, în stare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu abdică în niciuna dintre numeroasele sale cărți de poezie și de proză, prin urmare, nici în Arta Grădinarului (Editura Junimea, Iași, 2011), volum de versuri care se impune atenției cititorului încă de la primele cuvinte, țesând în jurul acestuia nevăzute pânze diafane și copleșitoare, cu ingrediente din contiguitatea sacrului (ceara, mierea, ambra, moscul etc.). Cartea este unitară, prin tematică și prin stil, iar fiecare poem, asemenea alveolelor în care își depun mierea albinele, condensează o imagistică densă, în construcția căreia poetul apelează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tot mai mult mi-e dor și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în nevoia de reintegrare în natură, poposind în alt regn (să mi steie trupul între vii - cais), sinele își creează un univers din date inconsistente, diafane, eterice, colindate de aripa sacrului: ninsori nesfârșite - ale iernilor sau ale petalelor -, lumină blândă coborând peste suflet, coșuri pline cu dragoste, purtate de copii încoronați cu spice, cai gonind pe lună etc., iar anotimpuri încărcate de roade sau de promisiuni
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea lui spre serafic, diafan și traduce, în mod firesc, configurația eului acestuia, aparent antinomică, fiindcă îmbină organic, clasicismul - grandios, grav - cu exuberanța romantică, osmoza aceasta subliniind, de fapt, aspirația poetului spre echilibru, armonie. Dar, dacă, structural, artistul e concomitent clasic și romantic, poezia sa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiecare lucru. În fiecare atom chiar. Vocea Aurorei tremură puțin. Își trece o mână prin păr și își strâmbă gura de la dreapta la stânga. Mda... Deodată gândul i se preciză și își dădu seama că nu era altceva decât nasul sculptorului, diafan, plutind ca un delfin spre suprafața conștiinței. El suferă din cauză că l-am trădat, se gândi ea, la fel cum suferă acest copil din cauza jumătății de față care l-a trădat. Regele se va plictisi de mine curând, sau s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau aproape diafană a culorii, contribuie la crearea unei atmosfere pline de o misterioasă poezie. Valul magic, așezat cu grijă asupra lumii, imprimă picturii o transparență destul de rar întâlnită în arta naivă. Apropo! De ce este Gheorghe Boancă un artist naiv? În primul rând
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ale amfiteatrului văzu un bărbat care își acoperea capul cu gluga mantiei. Înspăimântat, îl recunoscu pe Ausper, care ridica mâinile spre el, arătându-i cerul. Dintre norii adunați la orizont se ivea, abia vizibil pe cerul după-amiezii de octombrie, discul diafan al lunii în descreștere. 38 — Luna... Luna ne-a ajutat să învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când spre el, cercetând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și ele, mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ajuns de-a bușilea la numărul trei fără s-o observ, nutream curioase mustrări de conștiință. Acum nu le mai nutresc, sînt liniștit ca un trandafir mort, de decembrie, 1991. „A nins cu liniște În sufletele noastre” este un articol diafan, cu ninsoare și suflete. Locul precipitațiilor sub formă de ninsoare: parlamentul României. Motivul fulguielii: „au Învins unioniștii: FSN-ul. A fost o victorie Împotriva celor care lucrează de zor la scenariul dezbinării noastre, În care se vrea un episod și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, de nervi, aruncă-n Est-Vest o bombă lacrimogenă: „Adrian Păunescu evreu”. După care pune un straniu semn de Întrebare. Spun „straniu”, deoarece, cu excepția lui Neacșu personal, a bardului Vadim, trimisul special al lui Dumnezeu direct pe pămîntul nostru, a diafanei doamne Băcescu și a Încă vreo trei, patru oameni adevărați, de la o vreme am impresia că toți sîntem evrei. Alt dr., Viorel Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd că „fundamentalismul islamic e un izvor al dreptății”. Cum avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atâta ploaie, ploaie sunt și eu” Norii ocean de apă Se scurg ploi peste pământ... pământ-lut ce creează ființa, sub mâinile divine: ”El”. Mă-nalț din seva pământului și cat spre văzduh și fruntea-mi primește botezul de limpede și diafan nor. Foc îmi cutreieră scoarța de lut și jar îmi aprinde inima ce se pornește năvalnic și bate a viață. Apa m-a creat, apa m-a lăsat, apa m-a mângâiat și mi-a șoptit începutul de Om. Curg
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
atrage-încetul cu încetul Epigramistul tare-n patru rânduri... Manechin (unei domnișoare moderne) Cu piciorușe fine Și lungi de șapte coți, Arată foarte bine... Numai că nu la toți. Soției, după 20 de ani Când m-ameți, într-o rotire, Parfumul diafanei rochii, Ne-am înțeles dintr-o privire... Și toată viața ne-am scos ochii. G.L.U.P.I. Întors din deplasare La nevăstica-i voluptoasă, Când vine mai devreme-acasă, Constată soțul fistichiu, Că totuși este...prea târziu. După stațiunea balneară C-o
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
poetul-ochi. E pictorul-ochi. Albumul ăsta nu-i decît o biografie a trupului. Mi-e neplăcut să recunosc, dar a trupului meu. A făcut colecția trupurilor mele: de la nimfetă pînă la explozia hormonală. Pînă la excedentul hormonal de la sfîrșit. Un paradis diafan, degenerat în clocot vital. ("Iar te lași dusă de prețiozități, Iordana. Atenuează, nu-ți șade bine postura de prețioasă ridicolă"). Dar cum să atenuez ce-am simțit cînd am văzut pictura-sex? Nuditatea brutală? A fost ca un viol. S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unul În altul fără să mai privim, așteptând ca ugerul negru al apelor să se reverse peste capetele noastre. Atunci mi-am dat seama că visez. (luni) Trebuie să separi impurul cotidian de abstracțiunile ce se ridică dintre interstițiile literelor diafane, ce ți se lipesc de ochi, de privire, de trup ca să te apere de corpurile vii, languroase ale obiectelor pornite să te acopere cu formele lor materiale. O lectură este o abandonare a realului, o trădare a vieții. (azi) A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mary Pickford, Lillian Gish, care dezarmează cu puritatea lor, cu ochii lor imenși și încrezători. Cu toate acestea, treptat-treptat stereotipul binar începe să se destrame. Polii senzual și spiritual ai femeii, odinioară diametral opuși, încep să se contopească. Idealului îngerului diafan, aureolat de spiritualitate care domina în perioada Belle Époque îi succede modelul "puștoaicei erotice", deopotrivă inocentă și seducătoare. Imediat după război, realizatorul de filme Cecil B. De Mille lansează la Hollywood tipul fetei atrăgătoare și nostime, care triumfă în comediile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
exercită grupul asupra adolescentelor este ilustrată foarte bine și de comedia: Les Parisiennes (Pariziencele) de Jacques Poitrenaud, Michel Boisrond, Claude Barma și Marc Allégret. Una dintre eroinele acestui film făcut din sketch-uri, Sophie, de 18 ani, interpretată de blonda și diafana Catherine Deneuve, n-a flirtat niciodată. E prea romantică și prea visătoare pentru așa ceva. Însă colegele ei de clasă nu privesc la fel lucrurile, mai ales o anume Théodora, care o numește "mironosiță" și "prefăcută". Bruneta aceasta cu forme voluptuoase
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
materială. Religiile recunosc aspirația la fericire, nevoia de ocrotire resimțite de oameni încă din copilărie. După ce au zugrăvit în cele mai întunecate culori forțele care le amenință, ele propun o soluție. Ele arată cum și de ce va veni o lume diafană și sigură: un trup ferit de boli, o societate fără clase și fără conflicte, o comunitate a iubirii universale, o democrație fără domn și fără stăpîn ș.a.m.d. Este vorba deci de religii ale speranței. Ele le garantează oamenilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de față, a principiului masculin căruia îi stimulează spiritul creator: „Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere.” Încadrându-se în aceeași sferă de semnificații, sărutul din Umbra mea simbolizează refacerea cuplului primordial la un nivel al diafanului. El înseamnă creație, prezidând ascensiunea spre lună. În călătoria sa, eroul din Umbra mea este însoțit de un înger blând, pe nume Onde. Numele personajului are sonorități acvatice care sugerează împlinirea erotică. Onde este și ea un înger care are
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nume Onde. Numele personajului are sonorități acvatice care sugerează împlinirea erotică. Onde este și ea un înger care are înfățișarea eternă a femeii eminesciene. În Geniu pustiu, la fel ca în Sărmanul Dionis, femeia este mai mult un simbol al diafanului. Poesis și Sofia sunt „îngeri lunatici”, „îngeri trandafirii”, sunt niște Ofelii eminesciene, simboluri ale durerii. Pentru Ioan, femeia este „prototipul îngerilor din senin”. Sofia este „o natură dulce și înțeleaptă care face pe Ioan să aibă priviri adânci și mari
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]