9,048 matches
-
unității militare ș.a.m.d. Dacă succesul generează invidie, suferința naște solidarizare, mai ales la români, experți în ajutorul reciproc în caz de calamitate și campioni ai dezbinării nemiloase în caz de reușită. Marele avantaj al dușmanului comun. Pe noi, dictatura ne elibera de-o serie întreagă de obligații. Totul se cauționa automat, de la cele mai elementare amănunte (aduceai cadou la o aniversare - în loc de flori sau șampanie - o cutie de ness ori un pachet de cafea, țigări sau brânză, săpun sau
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
doua zi mergeam în două case de pe Julius Fucik să împrumutăm, de la Petrică Vasilescu, cartea lui Soljenițîn Lenin la Zürich, iar de la B. Elvin La vie est ailleurs a lui Kundera, biata Anke era la un pas de infarct. Ce dictatură ceaușistă!? Ce cortină de fier!? Care despotism, de vreme ce noi știam pe de rost ultimele Apostrofuri ale lui Pivot, traduceam Abaddón exterminatorul, jonglam cu Bachelard, Barthes, Greimas, Béguin, J.P. Richard, Charles Mauron și devoram nonșalant romanele lui John Le Carré?!? Mi-
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
cunosc cum trebuie nici la un deceniu de la trecerea sa în eternitate. Istoricul literar Emil Turdeanu, unul dintre cei mai străluciți discipoli ai lui Nicolae Cartojan, s-a stabilit la Paris, în anul 1948, după ce la noi se instaura o dictatură de sorginte asiatică, agresivă și intolerantă, unde gândirea liberă era interzisă. Specialist de anvergură europeană în domeniul vechii culturi și literaturi, cercetând cu probitate manuscrisele slave și grecești din marile biblioteci ale Europei, publicând un număr remarcabil de studii, articole
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
a decorat pe Laszlo Tokes în 2009 cu Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Cavaler, ”în semn de mare apreciere a curajului și demnității de care a dat dovadă, declanșând, prin exemplu personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste”, la revoluția română din 1989.
Traian Băsescu, ”șocat” de Laszlo Tokes by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35851_a_37176]
-
autorului, ci și de inerția infernală a tarelor comuniste, pătrunse adânc în evenimentele majore ale istoriei recente românești și în mentalul românilor după așa-zisa Revoluție. În cele mai multe articole, Culianu a denunțat agresiv neocomunismul instalat în țara natală după căderea dictaturii, înfierându- l concret cu nume și situații. E probabil că acest fapt i-a adus și abominabila executare din 21 mai 1991, în toaleta Universității din Chicago, după câteva anterioare amenințări. Imaginând un scenariu macabru inițiat de KGB pentru a
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
după câteva anterioare amenințări. Imaginând un scenariu macabru inițiat de KGB pentru a recicla politic țările estice, Culianu a afirmat în texte corozive precum Fantapolitica ori Cea mai proastă inteligență că România s-a aflat, în continuare, după ’89, sub dictatura mult mai subtilă a clicii iliesciene, ceea ce a dus la prelungirea eșecurilor politice, sociale și culturale ale concetățenilor săi. Supercomputerul rusesc al lui Andropov a inventat universuri posibile, alternative de schimbare în țările satelit, punând oameni ca Iliescu și Brucan
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
de altfel, la baza teoriilor religioase culianiene). Acestea au fost unele dintre cauzele principale ale involuției românești, caracterizată atunci, în anii ’90, în primul rând prin acțiunea de decapitare a elitei neînregimentate. Era inadmisibil ca oameni ce au făcut jocurile dictaturii (și Culianu îi numește fără menajamente și fără nuanțările necesare) să constituie încă puncte de reper ale inteligenței românești, în timp ce alții, verticali, valoroși și curajoși, să fie marginalizați (Regele a murit - atenție la urmaș). La fel, era inadmisibil ca românii
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
fără menajamente și fără nuanțările necesare) să constituie încă puncte de reper ale inteligenței românești, în timp ce alții, verticali, valoroși și curajoși, să fie marginalizați (Regele a murit - atenție la urmaș). La fel, era inadmisibil ca românii să aibă, după căderea dictaturii național-comuniste, același tip de mentalitate refractară la valorile autentice, în confruntarea liberă cu Occidentul (Patriot?). Într-un același joc de-a universurile posibile, atât de drag epistemologului Culianu, el visa ca soluție posibilă a schimbării stării de lucruri punerea în
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
O declarație asemănătoare făcea și Nichita Stănescu: limba română este patria mea, și pare destul de veche și de vehiculată printre poeți. La momentul când a spus-o poetul român era una și de natură politică, aceea de „rezistență” față de ideologia dictaturii comuniste. „Limba călăilor” este singura în care Rose Ausländer își află sălașul posibilei existențe: „ne îngropăm moartea de zi cu zi/ în cuvinte/ care vor fi învierea noastră.” Esențializând-o pentru nevoile existențiale, nu mai contează în limba cărui barbar
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
a scoate țara din izolare, după alegerea lui pentru al cincilea mandat consecutiv unei lovituri de stat. Cu toată prezența reprezentantului Organizației Internaționale a Francofoniei și a ambasadorului Franței la Brazzaville, discuțiile din Festival au fost animate și critice la adresa dictaturii. Totul a debutat cu o sfidare: o tânără scriitoare congoleză, Gilda Moutsara, s-a urcat pe scenă și, punând mâna pe microfon, sub nasul autorităților, a denunțat nepăsarea regimului față de poporul congolez, sărac într-o țară bogată, și lipsa de
Cultura în țara dictatorului () [Corola-journal/Journalistic/3822_a_5147]
-
față de regim, în speranța că o conciliere va fi favorabilă culturii. Recunoaștem în ambiguitatea cu pricina una similară din regimurile comuniste europene: ce e în folosul culturii și ce ține de interesul regimului? Cui servește până la urmă propaganda, culturii sau dictaturii?
Cultura în țara dictatorului () [Corola-journal/Journalistic/3822_a_5147]
-
a putut cunoaște "de visu" cum arăta în realitate utopia în care crezuse și, într-un fel, chiar o servise atâta amar de vreme, reușind să reflecteze asupra ei și să ajungă tardiv la concluzia că reprezenta cea mai sângeroasă dictatură. Dictatura, va spune el, a profitariatului, nu a proletariatului. Comuniștii au stilul lor "brigand", îi apar acum lipsiți de scrupule și omenie. Toți paukeriștii valahi erau fiii stalinismului satrapic, asiatiac"; "erau niște febrile păsări răpitoare". Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
putut cunoaște "de visu" cum arăta în realitate utopia în care crezuse și, într-un fel, chiar o servise atâta amar de vreme, reușind să reflecteze asupra ei și să ajungă tardiv la concluzia că reprezenta cea mai sângeroasă dictatură. Dictatura, va spune el, a profitariatului, nu a proletariatului. Comuniștii au stilul lor "brigand", îi apar acum lipsiți de scrupule și omenie. Toți paukeriștii valahi erau fiii stalinismului satrapic, asiatiac"; "erau niște febrile păsări răpitoare". Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
a ajuns să fie legea junglei, iar acest spațiu numit România se transformă pe zi ce trece într-o mare mahala, un teren de pradă și înfruntare între diferite grupări de tip mafiot...” Sau : „...s-a instalat o nouă formăde dictatură : a unor grupuri de interese care se numesc partide (...) lupta împotriva comunismului a devenit copyrightulunei secte, dar și un mod al acesteia de a intimida“. Sau : „... vom ajunge să trăim în interiorul altui coșmar, mai brutal decât cel pe care-l
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
sunt copiate, apoi, de oameni obișnuiți și circulă din mână în mână, constituind scrierile cu cel mai mare „tiraj” atins vreodată de literatura sa. Și, în al doilea rând, filmul este valoros prin mesajul indirect pe care-l conține: în dictatura comunistă, poezia conta enorm, luptele se duceau în jurul cuvintelor din literatura scriitorilor români, cuvintele lor aveau o forță atât de mare încât puteau să cutremure întreg sistemul. Ceea ce astăzi, vai, nu se mai întâmplă.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3389_a_4714]
-
în legile neiertătoare ale sorții. Jurnalul contelui de Roma cuprinde o perioadă foarte scurtă de evenimente, respectiv 28 august 1940-14 aprilie 1941. Este o perioadă de o puternică încărcătură a istoriei, care pentru România a însemnat pierderi teritoriale majore, instituirea dictaturii antonesciene, odată cu plecarea din țară a regelui Carol al doilea, înscăunarea lui Mihai I ca rege, rebeliunea legionară și înăbușirea acesteia de către armată, al cărei comandant era generalul dictator Ion Antonescu, apoi victimizarea evreilor români prin progromurile organizate de legionari
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
Mușina, Ion Mureșan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Dan Sociu, Stoian G. Bogdan, Robert Șerban. Aceștia acoperă patru decenii de poezie, cu poeme scrise, cum se precizează pe coperta a patra, atât în ultimii ani ai dictaturii comuniste, cât și în timpul „confuzei democrații” românești. Selecția poate fi acuzată, desigur, de subiectivitate, dar e de recunoscut imediat că alegerea s-a operat exclusiv pe raftul întâi al literaturii noastre și că avem de-a face cu nume care
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
de la Sibiu, cel mai olimpian. Cât de imperturbabilă este seninătatea dumneavoastră, după trecerea prin atâtea furtuni ale istoriei? Ați debutat înainte de război, ați făcut parte dintr-o grupare literară modernistă și, prin aceasta, insurgentă în climatul anilor de război și dictatură militară. V-ați ratat debutul editorial normal, în 1947, din cauza instalării regimului comunist, ați revenit târziu în lumea literară, în anii '60, ați fost un reper constant și puternic al opoziției culturale, ați trăit prăbușirea comunismului, ați fost parlamentar la
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
cred că am abuzat. Dar, fără îndoială că pe măsură ce la sfârșitul deceniului ne-am apropiat de anul 1989, fără ca să... mărturisesc... nimeni nu poate, cred, pretinde contrariul... Nimeni n-a presimțit ceea ce se va întâmpla, deși lumea era saturată de dictatură. Dar revoluția a fost o surpriză. E suficient să vă povestesc impresiile din dimineața acelei zile de 21 decembrie, nu-i așa... M.I.: Povestiți-le! Șt. A.D.: Da, vă povestesc. Întâi de toate, sunt în bucătărie - bucătăria dă spre bulevard
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
Iskra” leninistă. După Dictatul de la Viena, Anton Precup părăsește Gherla și este pentru un an, 1940-1941, profesor la Blaj, iar din toamna anului 1942 profesor de limba germană la București, unde trăiește anii grei ai războiului și ai începutului de dictatură comunistă. Se pensionează în 1948 și revine la Cluj, unde își continuă activitatea de cercetare științifică, își scrie memoriile, este cercetat, din când în când, de prieteni și admiratori, care se împărtășesc din crezul său patriotic și cultural. A trecut
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
de pe Globus - făpturi semi-umane ținute în rezervații, dar înzestrate cu o prodigioasă memorie supraindividuală, în care se găsește depozitată istoria tututor celor douăzeci și două de civilizații. Puterea este deținută de un consiliu al bătrânilor, ce exercită un soi de dictatură de catifea (inițial este exclusă orice brutalitate), nu mai puțin malefică însă decât orice alt regim dictatorial. Iar această maleficitate nu este rezultatul vreunei porniri native spre cruzime și violență, ci ia naștere din tocirea afectelor și din exacerbarea rațiunii
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
întemeiată pe ideea (extrem de actuală) că atingerea unui grad foarte înalt de progres într-un oarecare domeniu generează procese de involuție colaraterale care duc în cele din urmă la dezumanizare. Așa se întâmplă și în societatea globusiană: în finalul romanului dictatura își smulge masca de catifea: rămas de unul singur la conducerea planetei, care nu mai dispune de suficient spațiu pentru a asigura condiții de viață, bătrânul Aton ordonă, tot în numele rațiunii, exterminarea tuturor indivizilor inferiori. În ciuda acestor măsuri extreme, civilizația
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
și Mexic, a înfierat tarele regimului stalinist, trecându-le însă sub tăcere pe cele ale lui Lenin. A fost permanent convins - sau a susținut cu tărie acest lucru - că regimul instaurat de Lenin împreună cu el nu urmărise să devină o dictatură precum cea instaurată de Stalin, deși recunoscuse, după Revoluția din Octombrie, că puterea este amețitoare. Ca și Stalin, a interpretat și reinterpretat adeseori istoria, ștergând uneori și rescriind episoade, după cum considera necesar. Schimbările sale de atitudine nu au reușit însă
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
dezastru. Îndepărtat de la putere și alungat din țară, umilit de eșecul acțiunilor sale și părăsit de vechii susținători, Troțki nu s-a dezmințit, însă, de ideile sale marxiste, de noțiunea de revoluție permanentă și de dorința de instaurare a unei dictaturi a proletariatului. Când principalele state europene i-au refuzat dreptul de ședere, după cea de-a doua exilare a sa din Rusia, temându-se de ideile sale revoluționare - altminteri susținute cu măiestrie oratorică - și pretextând imposibilitatea de a-i asigura
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
sau anglo-saxonă, literatura română chiar? Și generația lui Coșovei&Cărtărescu l-a citit pe Ginsberg, dar l-a înțeles și preluat pe alte niveluri. Spre deosebire de nemți, românii cred că „La început a fost Cuvântul”. Lumi diferite, aceeași epocă. Pentru că era dictatură, se va răspunde, și pentru că viitoarea premiantă cu Nobel, Herta Müller (asta arată că modelul era de succes!) acolo s-a format, ca prietenă a Grupului de Acțiune. Poeții români, conduși sau nu de diferiți maeștri, își erau sieși suficienți
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]