13,766 matches
-
și khazarii) dezvoltă civilizații de un mare rafinament, ilustrate prin orașe, palate, întărituri, fortărețe, opere de artă, arme, bijuterii, ceremonii ritualice și birocrații. Toate sunt organizate în jurul însușirii surplusului prin forță. în China - de pe acum, zona cea mai populată, mai dinamică și cu cea mai intensă activitate comercială - apare metalurgia; tot de atunci datează și primele carapace de broască-țestoasă ornate manual, sursă a scrierii chinezești. Tot aici se dezvoltă o filosofie a Istoriei dominată de yin și yang, influențată de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a marca ritmul timpului urban, după ce au bătut în mănăstiri vreme de șase secole pentru a chema la rugăciune, în turnurile orașelor își fac apariția clopotele: timpul aparține noilor stăpâni. La sfârșitul secolului al XII-lea, Bruges este cel mai dinamic dintre aceste mici porturi. Deocamdată, nu-i decât un mare burg înzestrat cu o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg deja - pe mare și pe uscat - în Scoția, în Anglia, în Germania, în Polonia, în Franța, în Spania, iar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în Europa, popoarele înfometate dau semne de exasperare. Războiul amenință tot continentul. Armatorii și apoi cei mai buni oameni de finanțe olandezi părăsesc Țările de Jos și se îndreaptă spre Londra, ajunsă între timp un oraș mai sigur și mai dinamic. Ca întotdeauna, o criză financiară ratifică declinul unei „inimi”. în 1788, băncile din Țările de Jos dau faliment: în ajunul Revoluției franceze, „inima” capitalismului traversează definitiv Marea Nordului pentru a se instala la Londra, unde democrația și piața avansează în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
O dată în plus, piața va juca împotriva „inimii”; o nouă tehnologie va înlocui serviciile cu alte produse industriale: după automobil, echipamente casnice și obiecte nomade, vor apărea alte obiecte de importanță majoră, lansate pe piață de o altă „inimă”, mai dinamică din punct de vedere ideologic, militar și cultural, cristalizată în jurul unui alt proiect. înainte însă ca toate acestea să se întâmple, vor avea loc nenumărate evenimente, cea mai mare parte dintre ele neieșind totuși din albia străveche a Istoriei. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
forme de alienare. „Inima” acestei a zecea forme va trebui să fie, încă o dată, o regiune vastă, în jurul unui mare port - sau aeroport -, care să domine rețelele comerciale ale planetei. în această nouă „inimă”, un climat relațional deosebit de liberal și dinamic va trebui să permită unei clase creative să pună în aplicare, în beneficiul ei, idei, tehnici și valori capabile să aducă o soluție provocărilor cu care se va confrunta Ordinea economică îadică reducerea, de această dată, a costurilor pentru sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
un nou oraș american va trebui să devină cea de-a zecea „inimă”, aceasta va fi, fără îndoială, tot un oraș situat pe coasta Californiei, care va rămâne, cu siguranță, pentru încă cel puțin 50 de ani, statul cel mai dinamic, pe țărmul celui mai frecventat ocean al planetei. Nici un alt stat american nu va fi în situația să rivalizeze cu California: statul New York va fi în continuare prea slăbit din punct de vedere industrial, în vreme ce Texasul, izolat, va fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a doua „inimă” californiană îașa cum au existat două „inimi” succesive pe coasta de est, Boston și New York) va fi situată probabil mai la sud, spre frontiera mexicană, deci în vecinătatea unei alte țări mari, a unuia dintre cele mai dinamice porturi la Oceanul Pacific îSan Diego), nu departe de centrele industriilor de apărare, spațiale, de telecomunicații și microelectronică, de cele mai importante centre ale biotehnologiilor și nanotehnologiilor îLa Jolla), de unele dintre cele mai bune universități din lume îStanford și Berkeley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să nu fie nevoiți să trăiască într-un același loc pentru a conduce lumea; noua industrie va fi amplasată într-o mie de locuri simultan; forma economică va funcționa fără „inimă”. în noile condiții, capitalismul va fi mai viu, mai dinamic, mai promițător și mai dominator ca oricând. Cei care se vor fi grăbit să-i anunțe funeraliile vor rămâne încă o dată dezamăgiți. 4. Primul val al viitorului: hiperimperiultc "4. Primul val al viitorului \: hiperimperiul" în Statele Unite, ca și în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vorbeau cu glasuri asurzitoare despre amicii lor din echipa de fotbal, până când ea aproape că-și auzise cunoscuții șoptind: — Trebuie că Phyllis Styles este Într-o situație disperată dacă se lasă văzută cu filfizonii ăia doi! Iată cum fusese Burne: dinamic, plin de umor, dar foarte serios În esență. Din rădăcina aceea izvorâse energia pe care Încerca acum s-o canalizeze Înspre progres... Au trecut săptămânile, a venit și luna martie, dar picioarele de lut așteptate de Amory nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pruncii tăi. Cam În felul ăsta - s-a gândit Amory - mi s-ar adresa Dumnezeu. Amory a simțit un val brusc de bucurie și după aceea, ca o față dintr-un film de cinema, aureola din jurul patului a pălit. Umbra dinamică de la fereastră (era cel mai bun nume pe care i-l putea da) a stat locului o fracțiune de secundă și pe urmă parcă a umflat-o briza și a purtat-o rapid afară din Încăpere. Și-a Încleștat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului și inventarea de către el a unei plăceri demne de acest nume, pozitivă, cinetică, dinamică și solară. Cât despre trupul aristipian, un concept mult prea vag, nu știm cu ce seamănă: oare este făcut numai din materie? Este animat de un principiu spiritual: un suflet imaterial sau material? Coruptibil sau incoruptibil? Dezinteresul mărturisit al filosofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fără să se întineze... Adevărata plăcere constă în a-ți râde de plăcere - altfel spus: plăcerea filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde: nu, nu a trăi, ci a trăi rău. Iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atâta timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe tine însuți mergând către înțelepciune cu ajutorul unor exerciții spirituale exigente, iată tot atâtea exemple care ne permit să apreciem în ce măsură hedonismul presupune un mecanism mai fin, mai conceptual, mai imaginativ, mai puțin sumar decât cred detractorii lui. -12- Cinetică, dinamică, catastematică? în mod obișnuit, istoria filosofiei reține faptul că Epicur opta pentru o plăcere imobilă, statică, în repaus, pe când Aristip din Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fin, mai conceptual, mai imaginativ, mai puțin sumar decât cred detractorii lui. -12- Cinetică, dinamică, catastematică? în mod obișnuit, istoria filosofiei reține faptul că Epicur opta pentru o plăcere imobilă, statică, în repaus, pe când Aristip din Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea negației - în termeni tehnici: aponia; de cealaltă parte, Aristip și plăcerea permanentă stipulată de el, fără limite, activă, voluntară. O plăcere definită negativ în Grădină: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. în realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea dezbaterii. Dar a-l considera pe Aristip apărător doar al unei plăceri active, dinamice, ține de o neînțelegere asociată în mod obișnuit cu proasta reputație a hedonistului parfumat. Dacă vom sta cu nasul numai în textele lui Diogene Laerțiu și ale lui Cicero privitoare la această opoziție devenită clasică dintre plăcerile catastematice, în repaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii tolerenți... -, nu pot decât să celebreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofia, filosofia servește banchetul. Cele două își dau sens în mod reciproc. Nu mâncăm numai pentru a ne hrăni și a ne satisface o nevoie naturală și necesară: mesele sunt și ocazia unui exercițiu filosofic. Comunitatea se exercită în mod dinamic. Unele texte ale lui Philodemos precizează că o ierarhie recunoscută în sânul grupului le permite unora să-i ghideze pe alții: cei mai avizați, mai avansați, mai deprinși cu preceptele filosofice epicuriene îi îndrumă pe cei nou promovați în comunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tot aici. Caracteristica unui Hérédia sau Leconte de Lisle este concepția unei anumite Grecii (Grecia emisă de singuratecul și ciudatul Louis Ménard, profesor de greacă): academică, decorativă... Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierând dinamic ființele și ridicând extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă frază și a doua? E căutarea unei Grecii mai directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe verticala veșniciei. Între timp, la Mănăstirea Săpânța Peri au fost ridicate altarul de vară, clădirea stăreției, corpul de chilii, a fost introdus curentul electric, s-a amenajat drumul. La data 14 septembrie anul 2005, Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul - harnicul, dinamicul și vrednicul Episcop -Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, împreună cu părintele Grigore Luțai și peste 50 de preoți, stareți și starețe din eparhie, au oficiat Sfânta Liturghie în altarul de vară, instalând-o totodată ca stareță pe monahia Agnia Ciuban
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
ideea de eternitate a cosmosului și despre călătoria efemeră a omului pe pământ, concepția lui Mircea Eliade despre timp, în capitolul „Durata profană și timpul sacru” din eseul „Sacrul și Profanul” accentuează asupra dihotomiei dintre „timpul profan”- văzut ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge și „timpul sacru” - reversibil, static, ciclic și cosmic. Omul este muritor și, oricât s-ar considera de avansat și de stăpân temporar al universului, trebuie să-și recunoască limitele, însă el se poate consola cu ideea
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
de faptul că puterea zeului va înfrânge sfioșenia sau repulsia Maiei. În pornografia contemporană expunerea părților intime și a coitului, mai ales în filmele „pentru adulți”, este socotită un afrodiziac pentru spectator. Artele plastice și fotografia nu au, desigur, aceeași „dinamică”, preferându-se captarea tensiunii erotice, a expunerii „controlate”, dar lansând, astfel, punți în fantasmatic. Totul este gândit, de la postură la recuzită și scenografie, la lumini și indicații regizorale, dar nu sexul explicit îl interesează cu adevărat pe artist, ci momentele
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]