6,859 matches
-
său Pepi. Nu exisă informații directe despre existența lor în Imperiul Vechi. Dar vizirul pare a se adresa unui învățăcel instituționalizat, poate chiar fiul său. În acest fel s-ar putea explica mulțimea „Caselor Vieții” în Imperiul Nou, începând cu dinastiile XIX-XX. Este probabil ca, anterior, ele să fi fost integrate templelor, ulterior fiind situate în apropierea (dar în afara) acestora. Este cazul școlii de scribi de la Teba, situată lângă templul lui Ramses al II-lea. La fel, școala din Karnak se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
campanie și organizarea expedițiilor militare. Alte întrebări privesc construcțiile, mai ales transportul obeliscurilor pentru temple și monumentele funerare. Se poate presupune că faraonii aveau acces, ca și preoții, la învățături oculte înalte, așa cum a fost cazul cu faraonul Snefru din Dinastia a III-a, care și-a scris propria prorocire. Învățătura egipteană beneficia de un sistem educațional structurat ierarhic. El permitea obținerea unor „grade didactice” asimilabile unor niveluri ale ierarhiei administrative de ale recunoașterii publice. Prin străduințe și perfecționare continuă, scribul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de nomă imperială. Cei mai competenți și mai fideli scribi purtători de baston puteau accede la un titlu și mai înalt: „căpetenie a secretului”. Faraonul avea astfel de căpetenii care erau „secretarii” săi și care alcătuiau Sfatul Regal. Începând cu Dinastia a III-a, s-a creat o noblețe administrativă conferită de faraon conform ierarhiei menționate. Ea nu era ereditară, ci se câștiga prin fidelitate față de faraon. Noile funcții nobiliare erau marcate prin distincții onorifice precum: „rudă a regelui”, „îndrăgit de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ereditară, ci se câștiga prin fidelitate față de faraon. Noile funcții nobiliare erau marcate prin distincții onorifice precum: „rudă a regelui”, „îndrăgit de rege”, „prieten al regelui”. Aceste titluri, recompensate prin retribuții în natură și întinderi de teren, au ajuns în timpul Dinastiei a III-a să eclipseze titlurile nobiliare ereditare- cu excepția celui de faraon. S-a înființat și titlul-funcție hatia, care desemna un „principe-cancelar” ales de faraon dintre cei zece scribi, secretari ai Sfatului Regal. Ulterior, s-au constituit structuri administrativ-nobiliare similare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nobiliare ereditare- cu excepția celui de faraon. S-a înființat și titlul-funcție hatia, care desemna un „principe-cancelar” ales de faraon dintre cei zece scribi, secretari ai Sfatului Regal. Ulterior, s-au constituit structuri administrativ-nobiliare similare la nivelul fiecărei nome imperiale. În Dinastia a IV-a a apărut titlul de vizir. De exemplu, vestitul Imhotep nu a fost vizirul faraonului Djoser, cum se crede, întrucât funcția nu exista; era însă mare preot la Heliopolis, care însemna „Cel mai mare dintre văzători”, titlu care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a celor două încăperi pecetluite” etc. Era așadar un prim-ministru absolut care nu se supunea decât faraonului, pe care îl înlocuia integral, întrucât acesta se poziționa suprauman, ca divinitate. Primul vizir pare să fi fost numit Kheops, faraon din Dinastia a IV-a. Desigur, datorită puterii acestui șef absolut al executivului, alesul nu putea fi decât un scrib excepțional cultivat, plecat dintr-o „Casă a Vieții”, poate chiar cea din Heliopolis 11. Nu cunoaștem exact dacă acest fabulos „curriculum al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iar „drama” Surpriza, inclusă în 1903 în repertoriul Teatrului Național din București, va intra în atenția Comitetului de lectură abia în 1930. Devenit un moralist serios și oficial, în 1921 ținea la Ploiești „conferințe populare”, publicate în broșuri: Dragoste de dinastie, Stăruința ordonată, Respectul de religie. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, a avut unele atribuții în structura administrativă a acesteia. Viața sa zbuciumată cunoaște apogeul nefericirii în 1931, când P. orbește. Proza umoristică publicată la început este și singura parte
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
hărți în chip de pătrat, dar iezuiții o înfățișează mai bine, ca o lună nu tocmai plină”), din unele sinteze locale de istorie („pentru o mai bună înțelegere a vechimii împărăției lor, vom scrie pe scurt din condica lor letopisețul dinastiei împăraților chinezi”), consultate, probabil, cu ajutorul unor traducători. Relația cu cartea lui Martini există, dar M. l-a citit pe iezuitul italian în selecția făcută de J. Nieuhoff, autor care și-a adunat știrile din tot ce însemna atunci sinologia europeană
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
RL, 1985, 40; Irina Grigorescu, „Ieșirea din contur”, LCF, 1985, 37; Cândroveanu, Lit. rom., 181-184; Gabriela Omăt, Pluralul într-o stinsă șoaptă, RL, 1990, 38; Dumitru Micu, Profil de poetă, „Viitorul”, 1990, 38; Grigurcu, Poezie, II, 233-235; Marcel Duță, O dinastie de scriitori - Ion, Dinu și Monica Pillat, „Paradox”, 1991, 2; Cosma, Romanul, II, 195-196; Barbu Cioculescu, Mitologie cotidiană, RL, 1999, 15; Liviu Grăsoiu, Un rol printre miliardele de roluri, VR, 1999, 8-9; Dan Stanca, Cultura ca sentiment profund, RMB, 2001
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
scriitori legați nu neapărat prin vârstă, ci prin diferite grade ale relațiilor normale dintre semeni - de la prietenia directă și o anume înțelegere comună a literaturii, până la, pur și simplu, afinitatea spirituală”. Într-un editorial cu titlul reluat ulterior ca generic, Dinastia Caragiale, sunt avansate alte considerații care încearcă o definire a n.: „Căutăm similitudini între coordonatele noastre interioare și direcțiile de structură ale timpului și locului în care trăim, adică vrem să aflăm ce anume ni se potrivește și poate fi
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
conștiinței naționale prin cultură, contrapunând soluții pragmatice efectelor politicii de deznaționalizare: concentrarea forțelor intelectuale asupra edificării instituțiilor culturale și educaționale, necesare emancipării populației românești. O. r. preferă tactica pașilor mărunți, cu rezultate pe termen lung, și își declară loialitatea față de dinastia de Habsburg-Lotharingia. În articolul-program, Desfășurăm steagul, este exprimată dorința de a se întreține spiritul românesc în ciuda tuturor greutăților întâmpinate: „Nu avem universitate românească, nici prilej să ne stâmpărăm setea la izvoarele culturii românești. Nădăjduim că învățații noștri de pretutindeni vor
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
genesthai, și care Înseamnă „a veni la viață”), cu o simbolistică bogată și o inepuizabilă putere evocatoare, devenit concept analitic o dată cu nașterea științelor sociale, În secolul al XIX-lea. În istoria vechii Chine, se regăsesc 40 de secole divizate În dinastii și generații, iar unul dintre caracterele care desemnează timpul (che) desemnează și generația. La fel, În vechea Indie, timpul circular are ca simbol al vârstelor lumii viața omului. Mai mult, și semantica arată solidaritatea Între timp și generație, pentru că yuga
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spune o tradiție - fiu nelegitim al lui Basarab cel Tânăr (Țepeluș), făcut cu Neaga, probabil o soră a lui Pârvu Craiovescu, alte izvoare contemporane prezentându-l și ca fiu bun al lui Pârvu Craiovescu. Căsătorit cu Despina Milița, urmașă a dinastiei sârbești Brancovici, fusese mare postelnic din 1501 până în 1509 și mare comis în 1510 și 1511, iar domnia lui a însemnat culmea puterii politice a influentei familii oltene. Adept al dominației autoritare, a avut de înfruntat opoziții interne, pe care
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în versiunea Anei-Maria Brezuleanu) sau Al. Zinoviev (Comunismul ca realitate). Cu poezii sunt prezenți Ion Mustață, Victoria Ana Tăușan, Monica Pillat, Lia Miclescu și, sub titlul Recuperări, Pan M. Vizirescu și Dimitrie Cuclin. În numărul 4 un interesant grupaj, O dinastie de scriitori, îi prezintă pe Ion, Dinu și Monica Pillat, precum și patru scrisori inedite ale lui Dinu Pillat către soția sa. Revista mai cuprinde rubrici dedicate teatrului, muzicii, filmului, recenzii de cărți, evocări ale unor scriitori, dintre care, sub semnătura
PARADOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288687_a_290016]
-
P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și îndemnul de a pune capăt unei rânduieli politice „învechite” este exprimat conform rețetarului ideologic: „Să sfărâmi lumea veche în care-ai suferit” (Cântec pentru liniștit copilul). Primul roman publicat de P.
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
devenit un simbol al bogăției din pricina pietrelor prețioase adunate acolo de către sultanii Deccanului. Editor american din New London îConnecticut); a publicat numeroase manuale și almanahuri. în treacăt îfr.). în engleză, to rattle, a face zgomot, a hurui. Arsaces Ă. întemeietorul dinastiei Arsacizilor, care s-a revoltat împotriva Seleucizilor îsec. III î.e.n.), fondînd așa-numitul imperiu al parților. Aici însă, e vorba doar de o analogie. Sat egiptean lîngă care s-au păstrat ruinele unui templu antic. Johannes Leo î1494-1552), călător maur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
destul de întins, publicat, în noiembrie 1945, în The Atlantic Monthly, în care despică în patru firul implicărilor și dezimplicărilor sale în industria filmului. Deși amestecă reproșul blând cu elogiul, articolul a fost rău primit: de la actori la regizori și producători, dinastia de la poalele dealurilor pleșuve dintre Laurel Canyon și Griffith Park a sărit la beregata ex-scenaristului. Confruntarea a durat multă vreme - așa cum o dovedesc scrisorile lui Chandler, în care săgețile spre Cetatea Filmului țintesc inima fenomenului: Personal, cred că Hollywoodul e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe idolii aflați într-o „permanentă stare de mahmureală” și având „mentalitatea unui sugrumător de pui”. Confruntați cu astfel de scene, individului normal nu-i rămâne decât să fugă încotro vede cu ochii. „Artă învinsă”, creația de scenarii se opune „dinastiei reci” a investitorilor, pentru care factorul economic este decisiv. O forță capabilă să distrugă orice, de la cariera vedetelor, a regizorilor sau producătorilor până la ultima fărâmă de prestigiu. Un singur lucru nu poate distruge Hollywoodul: talentul. Afirmația e paradoxală, dar perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai sinistre restaurante din lume (Chandler, 1977, p. 122). La modul idealist - și în calitate de răsfățat, nu de victimă -, Chandler crede că șansele de a crea o artă mare n-au dispărut cu totul în lumea filmului. Speranța lui e că „dinastia rece” nu va trăi la nesfârșit. Că teroriștii posesori de scaune pe care au scris propriul nume vor ajunge la concluzia că scenariile sunt scrise de „scriitori mândri și independenți” și că amatorismul reprezintă modalitatea cea mai sigură de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stații seismologice, care să depisteze anticipat, din vreme, locul, forța și timpul catastrofei, pentru avertizarea populației în vederea luării măsurilor necesare de protecție. Primul detector de cutremure a fost inventat în China de către Chang Heng, în anul 132 era noastră, în timpul dinastiei Han. Acest instrument, numit seismoscop, era construit din bronz, arăta ca o sticlă mare de vin, înaltă de 2,5 metri. La partea exterioară erau plasați simetric 8 dragoni, fiecare având în gură câte o bilă de metal. Pe un
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
au aderat la ideea „armoniei sociale” și a „solidarității naționale”, opuse de către F.R.N. nesfârșitelor dispute politice, dar și orientărilor extremiste, antisemite. Principiul autorității regale a fost și el îmbrățișat, întărind astfel o veche tradiție a mișcării feministe, care vedea în dinastie un puternic factor de echilibru social. Promovarea ideii de selectare a „elitelor” prin muncă, în locul practicii distructive politicianiste, a câștigat organizațiile de femei, care au considerat-o drept acceptarea de către F.R.N. a unuia dintre principalele lor obiective. Ele au salutat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna (un text de peste 4 000 de versuri), care repetă, ca țesătură a intrigii, o scriere vestică de oarecare notorietate, Belthandros și Chryzanta. Vremurile împăraților din dinastiile Laskaris și Paleolog adăpostesc niște epistolografi frenetici. Cărturarii scriu prietenilor, își scriu unii altora, adresează epistole împăraților. Între cei mai celebri autori de scrisori trebuie așezat Theodor Metochitul, autor de scrieri filosofice, istorice și literare, profesor al lui Nicephoros Grigoras
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a autoarei, se petrece în Egiptul antic, în secolul al XIV-lea î. Hr., pe timpul celei de a XVIII-a dinastii, când a avut loc reforma religioasă a lui Ahnaton, supranumit și „faraonul eretic”. Lucrarea, vădind o impresionantă documentare în domeniul egiptologiei, dezvăluie identitatea reală a reginei Nefertiti, cunoscută până acum doar datorită frumuseții ei, dar care în realitate a fost
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
moderat, atitudinea conservatoare, vag conciliantă, a unui oficial dispus doar la reforme, în spiritul mai vechii generații iluministe. Omul, prin excelență, al Regulamentului Organic și devotatul domnitorului Mihail Sturdza, el face față mai multor schimbări de regim, de la fanarioți la dinastia regală. Ca structură și formație intelectuală, apare depășit la momentul 1848, deși, prin vastul său program de reforme cultural-patriotice, pregătise atmosfera favorabilă mișcării revoluționare și formării generației pașoptiste. Aceasta, deși îndatorată înfăptuirilor lui, nu ezită să-l critice. A. însuși
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina, Griti. Atinși de demonism, eroi aventuroși și războinici bântuie prin Moldova până își vor împlini destinul: Svidrighelo sau Mazepa (subiect celebru prin Byron). Eroinele, Elena Moldovei (comparată
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]