9,387 matches
-
asta? Ți-am spus, mă grăbesc. Nu pot să cred! Ai uitat ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la parter, geamurile și ușile cedară și întregul puhoi dădu năvală afară. Luați de val, Luana și Ștefan se treziră împinși în stradă. El o scăpă din mână. Mică, înconjurată de gloata uriașă de băieți, Luana dispăruse. O strigă cu disperare. Ghidată de glasul lui, fata își făcu loc printre trupuri și-l prinse de braț. O porniră în marș pe străzi. Localnicii, ieșiți la ferestre, îi priveau uluiți. Nimănui nu-i venea să creadă că se întâmplă ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan îi prinse cu putere capul în mâini, își înfipse privirea neagră în adâncul ochilor ei și fata văzu că uitătura galeșă, de copil, dispăruse. Spuse doar: Nu-mi face asta! Ieși pe ușă, lăsând-o pradă celei mai cumplite disperări. De la balcon, îl văzu cum se alătură celorlalți, fără să se uite în urmă. Ea avu norocul ca bărbatul ei să se întoarcă. L-a strâns în brațe, i-a așternut masa și patul și s-a bucurat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înșelătoare a paltoanelor uzate. Vara îi topea soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din vânzările zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul disperării. Mai așteaptă puțin, îi spunea. Îți promit că voi găsi ceva pentru tine. Luana se ruga de el să-i caute un post de secretară la o firmă serioasă, era convinsă că e făcută pentru o astfel de meserie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce aproape. Se trezi, peste noapte, lipsit de îndrăzneală și inițiativă în fața unei femei superbe și independente, pe care o dorea cu disperare. O striga pe nume și totuși cea de lângă el nu mai era Luana, fetița pe care o luase de nevastă. Se întâmplă, într-una din zile, ca ea să-l reîntâlnească pe Victor Darie și s-o cunoască pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ta? Nevasta mea e în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat. Se uita la ea râzând ironic, cu superioritate, de parcă i-ar fi cunoscut povestea. Acum spune tu unde ți-e bărbatul. Sub privirile tuturor ea căută, cu disperare, un răspuns. În final, renunță să-și mai bată capul și spuse într-o doară: E acasă. Dă cu var. Facem curățenie. Rosti Seneg încremeni. Îți bați joc de mine! Nu. Ăsta e adevărul. Nu-i venea să-și creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să se uite în oglindă. Își strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât să se prăbușească și să moară, să scape de rușinea de-a ieși de-acolo, de-a se întoarce la viață. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o vadă neîmplinită, cufundată în singurătate și suferință iar necunoașterea motivului care o făcuse să divorțeze o dezarma complet. Fata, închisă în camera ei, dormea ziua întreagă iar noaptea țintuia tavanul cu o privire goală și rătăcită. Încerca, cu disperare, să-l uite pe Ștefan, să depășească momentele încărcate de mustrările conștiinței. Chinuindu-se să se detașeze de ea însăși, se întreba, uluită, cum de fusese în stare o femeie cu educație sănătoasă, crescută în spiritul credinței, să dea dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se întâlnească. Radu o conduse acasă, incapabil să scoată un cuvânt. Într-o tăcere plină de nerostite înțelesuri, Luana gândi fără oprire, cu o disperare smintită: Îl invit sus. Dacă nu-l sărut în noaptea asta, mor." S-au despărțit cuminte și ea s-a trezit a nimănui în casa goală și rece, obsedată și pustiită de o singură dorință: "Îl vreau!" O dată cu plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât, nevasta unuia dintre ei primi un telefon acasă și numele aceleiași doamne o făcu pe aceasta să sune la fabrică și să se intereseze despre ce era vorba. Reacția dementă a lui Noia o aduse pe Luana în pragul disperării. Încercă să-l convingă de nevinovăția ei și de absurdul situației. O cunoștea foarte bine ca nici măcar să nu aducă în discuție astfel de știri tendențioase. Radu turba de furie, privind-o cu niște ochi pe care ea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alertă poliția, Laur Midea fu atenționat să înceteze iar Radu îl amenință, cu vehemență, că la o viitoare întâlnire îl va zdrobi. Laur se opri. Preț de câteva zile el stătu cuminte, aruncând-o pe Luana în cea mai neagră disperare. Dacă renunța? Jocul ei, transformat în răzbunare, rămânea neîmplinit. Cei doi își vor vedea de viața lor împreună și ea nu putea concepe asta. Îl urmări pe Radu cu ochi înveninați, zilnic, la orice întâlnire cu el. Voia să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mai fac ce vrea ea. Nu accept să se mai joace cu mine. Sanda simți pentru el o adâncă compasiune, atâta milă cât și pentru trupul subțire născut din ființa ei care zăcea inert, aruncându-i într-o neagră disperare. Îl privi cu ochi pierduți și el, impresionat de durerea acestei mame nefericite, îi promise cu o fermitate care, în acel moment, părea o adevărată nebunie: Am s-o aduc înapoi. După trei zile, timp în care îi vorbise încontinuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea lăsa așa. Aveau nevoie de o încurajare și ea spuse: Luana e sâmbure de viață. E născută să trăiască, într-o viață de om, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care o întâlnea doar în romanele siropoase. Era un fapt căruia nu i se putea împotrivi. Numai că, atunci când își imagina clipa în care trebuia să hotărască și să întindă degetul doar spre unul, o încerca un sentiment copleșitor de disperare. Ca și cum, între doi copii gemeni pe unul era obligată să-l păstreze și pe celălalt să-l lepede. Acesta era momentul atacurilor lui Dede Voicu. Avea un renume bine înrădăcinat că nu dă doi bani pe inteligența femeilor și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mi-am dat seama de toate astea. La tinerețe, și-a Înălțat el o sprânceană și s-a Întors spre Margaret, nu le vezi. Dar acum, În lunga toamnă a vieții, pot să apreciez toată fericirea, ba chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi exemplifica spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor pul i se cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu-i drept, nu-i uman, să bolborosim egal în același cazan de smoală. Tot ce spuneți ar fi veridic, ar fi perfect adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezența ochelarilor mari. Își aminti de-o carte citită mai de mult, nici nu mai reținea numele autorului era vorba de o femeie cu un defect la un picior care ațâțase un bărbat, pe urmă fugise din calea lui mimând disperarea, fugise, urcase un deal, cu agilitate, cu prețul unor eforturi nespuse, bărbatul o urmărea, îi auzea respirația din urmă. În momentul în care a ajuns-o și a întins-o pe iarbă lângă el, în acel moment omul uitase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu. Pe urmă îl cuprinse cu brațele, se încolăci în jurul lui. Ea nu credea, nu credea în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea decât în momentul acela când o iubea, cu un fel de disperare, de violență, atunci știa că și-a lepădat odată cu hainele și masca, regia, programarea, plictisul, disprețul, dorința de mărire, totul, știa că a rămas un simplu bărbat, fără nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curg și fac buzele moi și mari și multe în aerul furat în grabă și contra timpului, ajungi din ce în ce mai adânc, mai adânc, în carne, în tine, în mine, în altceva, ahh, nu mă mai pot opri din sărut și din disperarea asta a noastră care ne vrem acum, amândoi, în același timp, ahh?! te-am tras de păr? iartă-mă... nu ne mai putem opri din sărut, din foame, din carne și de ce așa?! De ce așa?! De ce nu se pune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Te referi la cronicile literare? Adrian a sustinut dintotdeauna că nu citește cronicile. — O minciună sfruntată. Pe care i-am încurajat-o. Dar nu-i vorba doar de cronici. Cea mai mica ofensa, reală sau imaginara, îl aruncă în brațele disperării. Gândul că Din adâncuri nu i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
au venit zile mici și posomorâte...sărmana ar fi vrut ,,să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoși care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămână cu puiul schilod care se agăța de ea cu disperare”. O asemenea soluție însă nu era posibilă și totuși o hotărâre trebuia luată. Într-o zi, suflarea dușmănoasă a crivățului a decis-o: ,,Decât să-i moară toți puii, mai bine numai unul...” și a zburat cu puii zdraveni. Opera
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre Kafka, toate romanele sale (Procesul, Castelul, Jurnal intimă exprimă disperarea omului în fața absurdului existenței. Aceștia sunt autorii mei preferați și-i consider doi dintre titanii literaturii universale, pentru că ei reușesc mereu să mă facă să cunosc și să înțeleg universuri pe care, altfel, nu le-aș fi putut niciodată cunoaște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poteca șerpuitoare acoperită de zăpadă. Merg și mă gândesc cu groază la drumul ăsta lung. Cum să-l scurtez? Să fug. Fug și cad. M-am împiedicat sau ceva mă sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]