2,494 matches
-
semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel moment, urâtul existenței, poeții aceștia se distanțează de lumea reflectată și o recompun spasmodic din memorie. La Geo Dumitrescu, poezia se constituie ca fals dialog, eul poetic suferă un proces de disociere, totul se conturează în jurul unui tu virtual, transformat într-un adevărat obiect al observației, al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
căutătorului de ideal este unul care se încheagă din ezitări, din încercări de a surprinde în cuvântul banal, uzat, sensul dorit și care se poate desprinde de învelișul acesta fonetic restrictiv. E un continuu dialog cu lumea de care se distanțează ironic, marcând relația de opoziție prin titluri sau prin incipitul textelor ("Dar eu spun mereu", " Dar nu e preamărit", "Uite, melcul tăcerii înaintează..." etc). Amalgamul apărut prin contopirea concretului cu abstractul nu devine doar modalitate de creație, ci mod de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lipsită de iluzii, a lumii). 3. Modalități de structurare a discursului liric De foarte multe ori modul în care se structurează discursul liric al acestor poeți pare a se apropia de principiile avangardiste care favorizau hazardul. Deși albatrosiștii s-au distanțat nu o dată de exercițiile avangardei, stilizează câteva dintre procedeele acesteia, dar jocul lor nu mai pare să fie gratuit. Astfel, uneori se anunță chiar prin indicii paratextuali tipul acesta de discurs ludic. La Tonegaru, hazardul anunțat ca temă de un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a unei conversații imaginare cu cititorul sau cu propria persoană, fie polemizarea indirectă cu diverse modalități de creație, cu tehnici aparținând unor curente literare. Astfel, chiar dacă Stelaru apelează de multe ori la recuzita romantică sau la cea simbolistă, el se distanțează polemic de acestea. Deschiderea poemului cu o negație este caracteristică pentru o astfel de frondă (oricât de dur ar părea termenul în cazul unora dintre poemele lui Stelaru unde opoziția față de lirica anterioară se exprimă voalat, el se potrivește bine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui noi accentuează și caracterul autoritar al discursului, e un nou cult cel pe care îl propune eul liric, cel al unui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tot ce avem cenușiu în noi". Se propune astfel o purificare spirituală, o desprindere de materialitate, dar aceasta se face prin renunțarea la prejudecăți, prin acceptarea realității așa cum este fără false iluzii, fără mistificări. De aceea, poezia propusă este inedită, distanțându-se de tot ce s-a scris până în acel moment: "eu vin în numele poeziei pe care n-a scris-o nimeni,/ pentru că fiecare s-a temut de el însuși,/ în numele meu vin (cel care n-a promis nimic, nimănui/ niciodată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
hora (...)/ trage brazda apăsat, băiete, că te privește din ceruri/ omenirea adică nimeni dar cu stele multe." (Metoda cârtiței 1, George Alboiu). Geo Dumitrescu adoptă un discurs personal, fără a fi confesiv. Eul poetic, deși prezent mereu în texte, se distanțează de propria existență proiectându-se într-o instanță ironică, oprind astfel orice tentativă de a recurge la un discurs sentimental. E o poezie a sincerității, dar nu una a zbaterilor în căutarea vreunui ideal himeric, ci una a acceptării tragice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceasta și de Macedonski, care îl avea în admirația sa. El citează pe Vigny (numele, nu versuri), pe Lenau, pe „modernii” Baudelaire, Poe, Verlaine, Laforgue, Rimbaud, Rollinat. Și asta deoarece gusturile se schimbaseră. Ajunsă la maturitate, generația lui Bacovia se distanțase de mitul lui Lamartine, un „autor nou” cînd studia el în liceu Meditațiile, dar care, între timp, fusese înlocuit de alți „autori noi”, extracurriculari. Ar mai fi de relevat și un alt aspect: un om de știință rămîne, în cele mai multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o epică reprimată. De aceea e mai densă decît vorbirea. Tăcerea e ca o stihie la pîndă. Pare amorțită, domesticită, dar, imprevizibilă în esență, s-ar putea dezlănțui oricînd. Tăcerea fascinează precum ochiul Gorgonei. Nu știi niciodată totuși care-i distanța rezonabilă față de ea, dacă s-o aprobi sau s-o sfidezi. E nevoie de curaj și pentru una și pentru alta, cu atît mai mult cînd vrei s-o înțelegi. Poți să i smulgi ceva semnificativ?, aceasta-i problema. Mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cădere. în „Infernul” lui Bacovia, sumă a decepțiilor, angoaselor, durerilor morale, coborîrea ar însemna scormonirea, avivarea lor. Poetul nu insistă în această direcție. Dimpotrivă (chiar citatul din ,,Panoramă’’, care i-a sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat, în mod reflex, a fugit din fața a ceea ce i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
instrument militar în atingerea acestor scopuri. În politică, aceste perspective sunt combinate în moduri diferite: în politicile economice ale unui stat poate prevala o altă abordare decât cea a chestiunilor militare, după cum, valorile, principiile împărtășite la nivel declarativ se pot distanța de paradigmele care explică deciziile politice la un moment dat. De aceea, un alt nivel al analizei este cel al gesturilor concrete de pe scena internațională, fiind de acord cu ideea că anumite declarații explicite și acțiuni ale națiunilor constituie semnale
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
ambele fără rezultate concrete. Actul de Impunere a Sancțiunilor, elaborat inițial de senatorul Alfonse D'Amato și semnat, în 1996, de președintele Bill Clinton, intenționa alinierea politicilor Europei față de Iran, la cele ale Statelor Unite, dar a avut un efect contrar, distanțând Europa de America, angrenându-le într-o dispută aprinsă, inutilă, în privința încercărilor Congresului de a aplica legi în afara granițelor Americii 219. Majoritatea țărilor europene contestau, însă, argumentele americanilor privind programele iraniene de producere a armelor nucleare și terorismul susținut de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Plasser și Ulram, 2000). Totuși, unii dintre aceștia l-au plasat în continuare în tabăra extremei drepte, pentru că a integrat în rândurile sale pe naziști și neonaziști (de ex. Bailer-Galanda și Neugebauer, 1996). De fapt, în vreme ce Haider încerca să se distanțeze public de național-socialism, cercul său de apropiați era format inițial, în mare parte, din naționaliști germani de dreapta, care îl susținuseră la președinția partidului (Morrow, 2000: 49). Însă, după cum susține Mouffe, deși nu "încape îndoială că un elemental al retoricii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și fluturele știu toate astea. Omul care îi străpunge cu acul nu, și nu va ști niciodată, pentru că nu le cunoaște limbajul" (266). Să țintuiești un fluture într-o ramă și să îl plasezi în spatele unui geam transparent omoară și distanțează obiectele, negând experiența observării lor în mișcare și luare la cunoștință a impresiilor pe care această observație le face cu privire la zborul fundamental pentru viață. Howells se ocupă de practica jurnalistică obiectivă și depersonalizată în două din romanele sale importante Hazardul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ziarului (153). Astfel ziarul servește drept surogat pentru viață. Dar după ce citește despre o grevă a vatmanilor, Hurstwood este determinat să răspundă unui anunț pentru spărgători de grevă. Experiența lui de până atunci legată de grevă a fost una obiectivă, distanțată de subiectivitatea lui, bazată doar pe o relatare din ziar. La locul de muncă, el descoperă totuși că "realitatea era ceva mai rea decât părerile pe care și le făcuse despre aceasta", păreri datorate, desigur, obiectivării experienței de către ziare (Dreiser
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fapte trebuie cercetate. Acest lucru necesită implicare din partea jurnalistului, iar Anderson se confruntă cu aceeași dilemă cu care se confrunta Basil March, jurnalistul din romanul lui William Dean Howell, A Hazard of New Fortunes. March inventează strategii pentru a se distanța de nevoile zilnice ale vieții... Această imagine îl împiedică pe March să termine descrierile pentru care adunase material în timpul călătoriei sale prin oraș" (Borus 180). La începutul primei sale descrieri, despre viața într-un oraș minier, Anderson se confruntă cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un sărac", spuse el făcându-mi din ochi. Apoi începu să vorbească despre om și oportunități: "Orice s-ar întâmpla, dacă un om e făcut dintr-un material bun, va supraviețui"" (229). În loc să încerce să înțeleagă subiectivitatea șomerilor, editorul se distanțează de ei și îi judecă după ceea ce crede că nu este el, și anume bruta de Celălalt. Divorțul subiectivității sale de lume se reflectă clar în următorul fragment: ""Eu sunt un individualist", spuse el, " Nu ar trebui să îl ascultați
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
perioadă, ce obiectiviza prin natura sa, nu a reușit să relateze și să interpreteze în mod adecvat transformările și crizele. Acest subiect a fost deseori abordat în acea perioadă de către practicanții jurnalismului literar, care încercau în mod frecvent să se distanțeze public de presa dominantă. Spre exemplu, când multe din povestirile sale din anii 1960 au fost adunate și publicate în volumul Fame and Obscurity (Faimă și obscuritate, n. trad.) în anul 1970, Talese, unul din primii scriitori recunoscuți ca noi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a fost necesar a fost continuarea jocului în care credeam. Escapismul propus de Thomson este diferit de cel practicat de personajul Hurstwood în romanul Sora Carrie a lui Theodore Dreiser. Hurstwood se lasă absorbit de o veste concretă, care îl distanțează de "obscenitățile" acelei lumi, deoarece devine un obiect oarecare. Fuga de realitate propusă de Thomson este diferită și de escapismul citirii romanelor de dragoste istorice de tipul Lorna Doone, care a ținut obscenitățile brutale ale lumii la o distanță sigură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Într-o perioadă sau alta la dispoziția turismului. Așa cum economia românească, nu se mai aseamănă cu cea de acum 30-20 sau chiar 15 ani, tot așa și turismul În Carpații Meridionali a căpătat noi dimensiuni și valențe, care Îl distanțează de pildă de cel de acum 50 sau 20 de ani; d) ritmurile de dezvoltare ale turismului În acest areal, au fost apropiate cu cele realizate În alte zone turistice ale țării Însă cu o oarecare nuanțare pozitivă; e) tipurile
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
2.4. Un alt factor specific de dezvoltare a turismului În Carpații Meridionali, Îl constituie apropierea acestora de marile centre urbane emițătoare de turiști. După cum bine știm, turismul oferă prilejul unei călătorii În spațiu, dar și În timp, de aceea distanța de la locul de reședință al turiștilor la cel de petrecere al sejurului, nu este de neglijat, ci dimpotrivă apreciat. În acest context putem afirma faptul că arealul Carpaților Meridionali este avantajat din acest punct de vedere, deoarece În apropierea lui
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
polimorfisme sunt în strâns asociere disequilibrium, adevăratul locus de susceptibilitate părând a fi polimorfismul de la nivelul regiunii 5’UTR care influențează activitatea transcripțională a promotorului genei UCP1. [Mori și col.. 2001] Genele UCP2 și UCP3 sunt localizate pe cromozomul 11q13 distanța dintre ele fiind de doar 7kb. În această regiune a cromozomului 11au fost de altfel identificați mai mulți markeri asociați cu obezitatea și T2DM la șoareci. Recent a fost descrisă asocierea unor polimorfisme ale genei UCP2 cu T2DM la o
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
cazuri sunt reprezentate de tipul 2 și ~ 2% de tipul 1 de diabet. Populația din regiunile tropicale (India, Pakistan, Thailanda, Brazilia, Nigeria, Tanzania) reprezintă peste 1/3 din populația globului. Fenotipurile diabetului din aceste țări au unele particularități care le distanțează de formele clinice întâlnite în populațiile de tip european, pe baza cărora s-au întocmit clasificările diabetului și s-a descris tipologia formelor standard ale bolii. Ele necesită o descriere, chiar succintă, din două motive: (a) migrația popoarelor îmbracă forme
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
atunci (și multă lume a luat de bună această imagine înșelătoare) un om interiorizat, singuratic, ușor distant. Un virtuoz al viorii și un om devorat de pasiunea pentru muzică, care face în mod conștient un pas înapoi pentru a se distanța de o lume dominată de zgomot și de o pestilențială incultură. L-am revăzut apoi, la fel de singuratic, îmbrăcat în piele, și încălecând, spre stupoarea mea, o motocicletă de mare putere, lider al unei comunități de aficionado ai motoarelor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
descriere și reprezentare 156. În Sentences on Conceptual Art (1969), Sol LeWitt trasează un cadru de familiarizare cu anumite caracteristici ale conceptualismului artistic din anii '60, care au influențat practica artistică și critică a celor ce au căutat să se distanțeze de consecințele repetitive ale prescripțiilor formaliste. Astfel, în primele patru propoziții se pune accentul pe privilegierea noilor experiențe în pofida repetiției facilitate de judecățile raționale. Următoarele trei propoziții pun problema artistului care nu trebuie să ezite în "executarea" operei de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]