3,344 matches
-
pentru că nu este ușor să recunoști, adesea În pofida propriilor interese, că se poate să aibă celălalt dreptate. Dialogul intercultural este expresia recunoașterii că nu există un adevăr unic sau, mai exact, că adevărul se naște din confruntarea unor păreri divergente și că armonia unității se naște din pluralitatea formelor de manifestare ale umanității din noi. Alternativă nu există decât În monologul cultural al unor manifestări etnice intolerante, chiar fanatice, sursă de degradare a omenescului din noi și din lume. Dialogul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
demonstrează că umanitatea Își adâncește divergențele dintre culturile sale distincte - atunci pare evident că omenirea se găsește În fața unei dramatice alternative: fie să facă recurs la toleranță, ca unică posibilitate de armonizare a unor opțiuni filosofice, morale și acționale altfel divergente și, nu rareori, contradictorii, pentru a spera Într-un viitor comun, În diversitate de exprimări individuale și de grup; fie să accentueze fisurile culturale și religioase, făcând apel la intoleranță, „reactivând fundamentalismul pe Însăși culmile dezvoltării moderne”106, cu consecințele
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
fi de înțeles ca Maica Domnului, căutându-și înlăcrimată fiul prin lume, să-i dea un nume superlativ, tainic, doar de ea cunoscut; dar nu putem avea certitudinea interpretării. Iată câteva date din care se conturează o "mariologie" țărănească fundamental divergentă față de doctrina mariologică ortodoxă. Fecioara Maria a poporului este născută, ca și Hristos mai târziu, tot printr-o imaculată concepțiune, căci Ana, mama ei, era soția lui Ioachim numai de iure, nu și de facto: "Dumnezeu, cu a cărui știre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
istorice din areal românesc. Fără discuție, genul artistic pe care-l avem în vedere este printre primele astfel închegate din istoria prozei artistice românești. Motivația ține de raportul direct pe care această proză îl are cu datele istoriei. Relația, adesea divergentă, dintre artist și istoric (analistul sistematic al realităților socio-umane concrete / denotative / științifice etc.) își găsește aici terenul unui dialog polemic extrem de vechi. Este posibil ca începutul unei astfel de dispute, atestat în civilizațiile europene, să îi aparțină lui Tucidide. Atenianul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
face pe locuitorii din Montaillou receptivi la dogme. Pentru a-și asigura mîntuirea sufletului în lumea de apoi unii dintre ei rămîn fideli credințelor romane (...). Alții le consideră nepotrivite și se îndreaptă, pentru un timp, spre catarism. Orientările sunt, deci, divergente. Numai grija supremă e aceeași 83." Condamnarea eternă a sufletului individual, iată spaima imensă a lumii creștine. Doctrina creștină enunță un posibil înspăi-mîntător și propune fiecăruia o cale de urmat pentru a încerca să îl facă imposibil. Lumea creștină inventează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai scăzut pentru a stimula cererea și a reduce oferta. Invers, dacă cererea este superioară ofertei, el strigă un preț mai ridicat pentru a stimula oferta și a reduce cererea. El procedează astfel atît timp cît oferta și cererea sînt divergente. O caracteristică esențială a acestui proces condiționează realizarea unui echilibru: nici o tranzacție nu are loc în timpul tatonării, la prețuri intermediare care nu sînt prețuri de echilibru. Schimburile nu se realizează decît după tatonare, o dată ce prețul de echilibru a fost fixat
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
monede depinde de variația ratei inflației, de cea a ratelor dobînzilor și de rezultatele comerțului exterior (în principal, soldul balanței comerciale și al balanței de plăți externe). Cu cît ratele inflației sînt mai diferite, cu cît ratele dobînzilor sînt mai divergente și dezechilibrele comerciale mai persistente, cu atît ele vor afecta mai mult ratele de schimb. O tentativă de gestiune concertată a sistemului monetar internațional întreprinde, după crearea sa, Grupul celor 7 țări cele mai bogate (SUA, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se exprimă una din cele mai mari civilizații și care a servit în egală măsură drept instrument colonizator nu ar avea cum să rămînă un idiom național pur. Strălucirea universală a fran cezei se manifestă, în esență, în două direcții divergente, două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către cei care o suportă, respectiv limba "evazată", cea care, dimpotrivă, permite unui prea-plin sufocat din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin. A fost și cazul, emblematic, al lui Panait Istrati, pe care francezii l-au primit cu căldură, în vreme ce pozițiile adoptate de criticii români dinainte și de după război s-au vădit extrem de divergente, în funcție de orizontul de așteptare socio-cultural. Pe fond, atacurile împotriva textelor istratiene se sprijineau pe ideea mistificării realităților româ nești pe care le-ar fi săvîrșit acest scriitor într-o altă limbă decît a sa, motiv pentru care, după unii comentatori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Este toc mai ceea ce regăsim în cele două romane ale lui Marius Daniel Popescu (Simfonia lupului și Culorile rîndunicii), limbajele ce alcătu iesc heteroglosia sa conținînd voci din trecut și din prezent, ca și voci din medii culturale diferite, chiar divergente. Un scriitor își poate oricînd apropria un gen literar al lumii la care aderă, cum a fost cazul, spre exemplu, al Elenei Văcărescu / Hélène Vacaresco și a poeziei sale cu adînci influențe parnasiene, sau al lui Cioran, în adoptarea formelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o pluralitate de teorii extrem de diferite (dacă nu divergente sau chiar opuse), astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a lui. Apariția unei varietăți de "postmodernisme" face să treacă în practică, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care sunt confruntați cu necesitatea revizuirii răspunsului la întrebarea: "ce este sau ce se mai înțelege prin istorie?" (de altfel, una dintre diferențele clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este chiar interpretarea divergentă în ceea ce privește istoria). Pentru John H. Arnold 11, orice încercare de a descrie modalitățile prin care istoria "răspunde" postmodernismului se lovește de multiplicitatea "istoriilor" ("histories") care se impun a fi discutate, pentru că "nefericitul termen postmodernism" strânge laolaltă teorii critice disparate, ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezent pornind de la discursul arhitectural, dar observațiile sale pot fi extrapolate întregului discurs postmodern. El găsește în această relaționare sursa parodiei, nostalgiei, pastișei și a ceea ce numește "alegoria enigmatică", prin intermediul cărora pluralismul interpretării justifică o multitudine de lecturi ale semnificațiilor divergente. Deși accentuează faptul că ironia și ambiguitatea au fost concepte-cheie în literatura modernă, iar ideea dublului sens și a coincidentia oppositorum coboară către Heraclit și Nicolaus Cusanus, aceste metode au fost preluate și dezvoltate de către postmoderni (în special în termenii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
orice încercare viitoare de trasare a contururilor sale. Concluzii Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Demersul pe care l-am susținut până acum a încercat să cartografieze imaginea unei discursivități postmoderne complexe, diseminate într-o multitudine de discursuri, de cele mai multe ori divergente, și să surprindă mutațiile importante ce se pot semnala în sfera limbajului și a practicilor discursive. Rizomatica înfățișare a scriiturii postmoderne, precum și cerințele proprii analizei de față au impus introducerea unor jaloane obligatorii, efectuarea unor decupaje teoretico-metodologice și o anumită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
secole, "o multitudine de bariere, în fața fiecăreia aflîndu-se oameni a căror meserie era controlul pașapoartelor și vămuirea mărfurilor; toate numai de natură a împiedica orice comunicare fraternă"3. Marele merit al proiectului construcției europene era acela de a concilia aspirațiile divergente. Pe de o parte, el satisfăcea națiunile favorabile liberului schimb, lăsîndu-le să întrevadă fluiditatea comerțului; și pe de altă parte, entuziasma pe cei care visau la crearea unei federații politice, lă-sîndu-i să creadă că, așa cum statul a contribuit la formarea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
prinse într-un sistem instituțional care le limitează autonomia. Acest sentiment devine o experiență concretă mai ales cînd Comisia își exercită funcția de control, cînd Curtea de Justiție condamnă un stat membru sau atunci cînd Parlamentul și Consiliul exprimă păreri divergente asupra unui proiect de directivă. Popoarele noastre, formate în interiorul unor state moniste, se vor obișnui cu dificultate cu acest sistem de subsidiaritate și de pluralism instituțional. Cetățeanul european va trebui să se obișnuiască să trăiască într-un spațiu public care
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
înțeles. Experiența ne arată că o polarizare ideologică este posibilă numai în absența unei scheme de guvernare majoritară. În "democrațiile de concordanță", în Elveția, Belgia sau Austria de dinaintea lui Haider, coalițiile nu împiedică marile partide să facă publice pozițiile lor divergente. 3. Riscul pe care îl prezintă politizarea Uniunii pe linii ideologice este acela de a închide deliberarea politică în cîmpul partizan. În aceste condiții, ea ar fi privată de potențialul de idei și de valori pe care le reprezintă partidele
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
distrugă pe om, să-i semnaleze micimea și nimicnicia. Spaima ține de o antropologie victimară: în afara ei, e greu de înțeles și infinit mai dificil de trăit sau experimentat. Spaima generează cultură în două direcții, radical îndepărtate una de cealaltă, divergente, opozitive. Prima dintre ele vizează regresia, recuperarea "barbarului" sau fascinația pentru irațional și distrugere de sine, care apare în textele de psihanaliză. Individuația este, ca definiție și expectanță, anti-terifiantă prin excelență, însă, în termenii mai vechi ai lui Schopenhauer, ea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
redutabil, de stereotipizant, debordând în "dreptul" artistului de a fi genial, adică altfel decât omul de rând, de a fi barbar, asocial, automutilant (ca Van Gogh) sau nevrotic și suicidar: de a strânge mănunchi, din mai multe direcții, toate firele divergente ale anormalului și terifiantului european, devenite măsură a genialității în romantism, orgoliu și sfidare mai târziu etc. Artistul ca administrator al spaimei? Poate nicăieri nu se vede mai bine această (i)responsabilitate creatoare decât în lugubrul pariu intelectual sublim, dealtminteri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dificila dragoste pentru cunoaștere, apoi și prin grupurile mai largi de adepți și devotați condiției lor de ființe inteligente. Au rămas și anumite constante ale apărării stau-quo-ului, necesare în Războiul Rece cu Estul. În prim-plan acționa un neoliberalism convergent/divergent conservatorismului omenesc nativ, sprijinit de un cult pentru tradițiile greco-romane și medievale extinse pe calea imperiilor până în Extremul Orient. Timp de circa patru secole de întuneric produs de "barbarii năvălitori" -, (scolastica medievalilor, dominantă în primele trei secole din al doilea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este divergența și convergența gândirii în rezolvarea problemelor tip puzzles (alte detalii în capitolul al IV-lea). Tensiunea dintre "știința normală" și "știința extraordinară", dintre tradiția generatoare de consens și anomaliile generatoare de revoluții științifice tot de aici pleacă. Gândirea divergentă se manifestă ca libertate de a porni în orice direcție, respingând soluțiile vechi și născocind direcții noi; flexibilitate și lipsă de prejudecăți și altele. (23, pp. 268-269) Gândirea convergentă este o gândire bazată pe consens stabil, dobândit prin învățământul științific
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
susținută de medicul militar Șt. Odobleja (1902-1978) aparține tot ciberneticii. El prefera pentru explicarea creației reguli ca echivalența, compensația, reacția, alternanța, antrenamentul, reversibilitatea și consonanța. Psihologii consideră că, pentru înțelegerea creativității, avem nevoie și de noțiuni ca inteligență fluidă, gândire divergentă, gândire direcționată creatoare, gândire laterală, bisociație și altele. Ei insistă și asupra unor condiții ca detașarea emoțională și cognitivă, empatia, adică fuziunea emoțională până la identificarea cu procesul sau fenomenul cercetat; menținerea unei tensiuni emoționale, exprimarea liberă a impulsurilor imaginative. Un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exprimate, la noi, nu la posturile RTV, limitate și ele în timp, ci în termenii foarte atent controlați din comentariile la "documente"sau în monografii, rezumate ori expuneri de concepții și metode ale unor "școli" și "curente filosofice occidentale", opuse, divergente sau germinate uneori de "marxismul recitit și reinterpretat". Atunci cam aceasta era metodologia de "învățare și gândire": marxismul este filosofia/doctrina dată, situată pe cel mai înalt piedestal teoretic, fiindcă se pretindea că slujește clasa cea mai progresistă (!), purtătoarea celei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se oglindesc una pe cealaltă în originea fenomenului, astfel încât acesta din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate drept exemple ale rolului pe care îl joacă conceptul de „origine“ în înțelegerea fenomenului. Două consecințe mai pot fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în adevăratul sens al cuvântului, la Teheran s-a constituit un nucleu de cercetători ale căror preocupări asupra Orientului Mijlociu urmăresc elementele concrete ale situației geopolitice din aria Golfului Persic: securitatea regională în contextul litigiilor teritorial-maritime din apele Golfului, raporturile divergente sau de parteneriat dintre statele arabe din regiune, interesele marilor puteri în zonă. Unul dintre exponenții ceimaireprezentativi ai gândirii geopolitice iraniene contemporane este cercetătorul Pirouz Mojtahed Zadeh, profesor de geografie politică la Universitatea “Tarabait Modarres” din Teheran, ale cărui lucrări
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]