2,212 matches
-
semnul imaginației, pentru că e de preferat să stabilim acum ce sens al cuvântului folosim în teoria de față și nu încadrarea acestei noțiuni. Putem înțelege prin arhetip cel mult schema (abstractă, și nu icoana divinului − fără să diferențiem aici între divinul precreștin și cel creștin), care a primit diverse interpretări și adaosuri în mitologii, religii și credințe particulare. "Matrice ale ideii"14, "categorii ale gândirii", "metafore axiomatice" (Durand 52-53), la acest nivel, non-narativ, așadar în care nu este necesar să plasăm
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau de utilitate publică. Filosofia puterii precreștine a întâlnit decisiv noua teologie, care nu avea cum să asimilize complet planul greco-roman al civilizării lumii și religia militară, dar politeistă, a legiunilor romane. Noua spiritualitate, bazată pe ideea de întrupare a divinului - imaginea filială - avea să rezolve cu o altă argumentare, nu fără rezistență, crizele religioase și politice pe care imperiul lui Constantin I le moștenea. Creștinismul apare ca o soluție spiritual-religioasă de gestionare a puterii și a forțelor sociale, de unificare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a infirmat vreodată canonul iconografic ortodox, ci, dimpotrivă, l-a îmbogățit cu teme și soluții plastice și iconografice, în respect deplin față de prescriptul erminiilor). Nedepășindu-se un cadru de gândire inspirat de oikonomia bizantină, în special în ce privește raportul dintre imaginea divinului și diseminarea sa prin icoană (Mondzain 189-275), nu a fost pusă în pericol nici relația dintre puterea autocratului și proiectul de organizare a teritoriilor sale, după aceeași doctrină politico-teologică de sorginte bizantină. Din punct de vedere politic, nici Țara Românească
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a "locuinței", pentru că stă în relație cu rolul femeii și cu imaginarul configurat în jurul ei, este încadrată și controlată atent de dogmă. În chip necesar, trupul ca lăcaș al sufletului trebuie să se purifice, pentru a permite contopirea umanului cu divinul, a materiei cu spiritul. Regăsim acest precept major în Învățăturile lui Neagoe, în scrierea Sicriul de Aur al lui Ion Zoba din Vinț, în Viața lumii a lui Miron Costin și în Divanul lui Cantemir: Precum doao răsădituri trupului și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Paradisul pierdut, întâia "casă" descrisă de Biblie, la intrarea, ca pedeapsă, într-un habitat terestru (atât de fragil în raport cu natura, cu alteritatea dușmană și cu voința divină). Această alungare din perimetrul edenic în cel terestru, aflat doar parțial sub semnul divinului, va fi dublată și de ruperea relației cu Tatăl. Din această cauză, bărbatul medieval va reproșa femeii drama pe care este condamnat să o trăiască până la momentul Judecății. În încercarea de a accede din nou în spațiul-matrice, avatarii cuplului adamic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
basileic și realitățile locale". Mesina (coord.), Discursul identitar la români 125-50. 20 Oikonomia: concept discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX); el adună semnificații multiple, reieșite din întâlnirea doctrinei Întrupării (imaginea naturală a divinului) și a icoanei (imaginea artificială) cu planul politic creștin de gestionare a bunurilor terestre de către instituția imperială și ecclesie. Conceptul este fundamental pentru constituirea viziunii asupra imaginarului medieval ortodox, "citit" în capitolul de față mai ales prin/în scrierile românești
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întotdeauna greșit că noțiunea de rațiune are sens unic. De fapt, oricât de riguros ar fi în ambiția sa, acest concept e la fel de mobil ca și altele. Rațiunea are un chip uman, dar ea știe să se întoarcă și către divin. Încă de la Plotin 8, care primul a știut s-o concilieze cu climatul etern, a învățat să se abată de la principiul ei cel mai scump, contradicția, integrându-l pe cel mai ciudat, pe acela pe de-a-ntregul magic, al participării
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Ajunge să știi și să nu ascunzi nimic. În muzeele italiene poți vedea uneori mici ecrane pictate, pe care preoții le țineau în dreptul feței celor osândiți la moarte, pentru a le ascunde eșafodul. Saltul, sub toate formele sale, cufundarea în divin sau în etern, în iluziile cotidianului sau ale ideii, iată tot atâtea ecrane care ascund absurdul. Dar există funcționari fără ecran, și despre aceștia vreau să vorbesc. Am ales cazul extrem. La acea limită, absurdul le dă puteri regești. E
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o nuanță pe care Kafka își riscă întreaga operă. Totuși, căutarea eternului rămâne aici meticuloasă. Și aceste automate inspirate - personajele lui Kafka - întruchipează însăși imaginea a ceea ce am fi, lipsiți de divertismentele noastre și lăsați pe de-a-ntregul pradă umilirilor divinului. În Castelul supunerea față de cotidian devine o etică. Marea speranță a lui K... este aceea de a fi adoptat de către cei de la castel. Neizbutind singur, se străduiește să merite acea grație devenind un locuitor al satului și pierzând calitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
muzicii, în vol. De la Apollo la Faust, antologie, cuvânt înainte si note introductive de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, București, 1978. O'Pray Michael, Film, Form and Phantasy, Palgrave Macmillan, New York, 2004. Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, traducere de Ioan Milea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005. Pareyson, Luigi, Estetica. Teoria formativității, traducere și prefață de Marian Papahagi, Editura Univers, București, 1977. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, prefață Andrei Marga, selecția textelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
La o scară mai redusă, atentatele de pe 11 septembrie 2001 din Statele Unite par În acest sens să anunțe sfârșitul neutralității politice. Pentru că a contestat În fața tribunalului referința religioasă din cadrul jurământului civil (The Pledge of Allegiance), jurământ care cuprinde referirea la divin abia din epoca lui McCarthy, un cetățean californian, Michael Newdow, medic la un modest spital de urgență din Sacramento, se vede nevoit să trăiască acum sub protecția permanentă a poliției. Lucrurile se desfășoară ca și cum atenuarea spiritului laic În reflecția politică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naturism, analizele lui Durkheim cu privire la totemism pun În evidență un proces de idealizare și de transfigurare: „O societate”, citim În Formele elementare ale vieții religioase, „are tot ce-i trebuie pentru a trezi În suflete, prin Însăși existența sa, senzația divinului, căci ea este pentru membrii săi ceea ce un zeu este pentru credincioși”, momentele de efervescență sau de comuniune intensă reactivând sentimentul de apartenență la grup. Cât despre Max Weber, acesta adoptă un demers istoric și comparativ totodată. Trebuie doar să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a intereselor personale și a motivațiilor oamenilor în propriile scopuri. Deși recunoaștea că istoria nu pare să aleagă între pioși sau netrebnici, a nega providența sacră sau profană în istorie, spune Bossuet, înseamnă a nega ordinea, moralitatea, a nega însuși divinul 79. Prima parte a Discursului face o recapitulare succintă a celor douăsprezece epoci și a celor șase vârste ale lumii, fără a separa evenimentele profane de cele sacre. A doua parte explică istoria religiei focalizată pe destinul poporului evreu, în timp ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Primului Război Mondial a pus capăt unei tradiții milenare, care coboară în adâncurile istoriei. Am în vedere înainte de toate tradiția romană. Divinizarea a atins o culme în vremea lui Cezar. La moartea sa, senatul l-a așezat între divinități, sub numele de divin Julius. Treizeci și opt de împărați și membri ai familiilor lor imperiale au făcut obiectul unei consecratio imperatoris. Cei mai celebri din această serie au fost Augustus, Claudius, Titus, Marc Aurelius, Traian și Caracalla. Legitimitatea carismatică Puține cuvinte din științele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
consider un prea iscusit „decriptor” de vise, am reușit, de-a lungul anilor și al sutelor de astfel de „Împachetări diafane”, să extrag unele avize absolut profetice, printre altele, nu mai puțin exotice și interesante - simbolice. Or, dacă Macbeth al divinului nostru coleg Shakespeare are dreptate și „viața noastră este un vis, povestit cu zgomot și furie, fără nici un Înțeles”, atunci, măcar de dragul curiozității, să zicem, s-o tratăm ca atare. Or, visul, visurile, În molozurile lor informe, colorate, absurde, baroce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cât și al celei europene. (Numele unor teoreticieni sau prozatori americani de ultimă oră nu sunt Întotdeauna convingătoare În ochii noștri, formați ca și marii noștri antecesori dintre războaie la școala marilor umaniști vest-europeni, francezi sau nemți, italieni - ca și divinul G. Călinescu - sau englezi.Ă Am prevăzut, Înainte de a cădea zidul Berlinului, acest război literar, dar, dacă este cu adevărat un „război Între generații” și dacă noi, șaizeciștii, să spunem, suntem atacați, foarte bine, dar... am vrea să știm cine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se află „dincolo de Bine și de Rău”, Omul ce, Împins dincolo de porțile cerești de spada În flăcări a arhanghelului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
românesc și universal constă nu în faptul că a reușit să realizeze o extraordinară sinteză între epopee (de ce nu tragedie?, n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația "divinului critic" e formală și minoră. Interesantă și orișicum ciudată ne apare acum terminologia polemică (poate filosofică) a lui Caragiale: moftangii, spanac, categorie a "strănutului" (?), o acustică a zgomotului, marea trăncăneala, langa-danga, sucituri, s-ar zice că totul este privit prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul, specializări în varii domenii, preocupări care aduc laude personalității umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul, specializări în varii domenii, preocupări care aduc laude personalității umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se dezvoltă artele. Adevărul este pus în slujba națiunilor. Există o preocupare permanentă pentru emanciparea mulțimilor prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un numitor comun: sacrul. Înfierbântat de succesele sale științifice, omul modern se simte tot mai strâmtorat de Ideea că divinul stăpânește lumea și-atunci, prin nihilismul lui Nietzsche, se proclamă moartea lui Dumnezeu. "Grație lui am putut ieși din metafizică, din istorie, din teologie. Istoria nu mai poate garanta obiectivitatea, nefiind altceva decât un simulacru despre evenimente, care ne rămân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cuvîntul "temporal" (de la tempus, temporis) are în Evul Mediu o conotație religioasă, și se referă la tot ce ține de lu-mea materială sau de Universul vizibil, în opoziție cu "spiritualul" domeniul prin excelență al Bisericii romane a cărui sferă era divinul. 3 În realitate, avarii și bulgarii nu au ocupat niciodată o regiune numită "cîmpia Dunării": dacă primii s-au stabilit, în secolul al VI-lea (568), în Panonia, înlocuindu-i aici pe longobarzi și gepizi (după ce, în prealabil, pustiiseră Dobrogea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sine însuși. Dar acest dincolo al timpului este conceput nu doar ca veșnicie; de fapt, pentru a fi astfel conceput, trebuie să intervină o instanță care, ființial, are un rang ontologic superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și aici cu condiția intervenției unei "instanțe" care susține, de fapt, tot ceea ce poate avea relevanță pentru timp: Dasein-ul; temporalitatea este, pentru acesta, însăși constituția sa ființială fundamentală. Prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]