2,306 matches
-
reverență profesională, Comanda, per favore! 13 iulie, de două zile lângă Ancona în casa tatălui lui Andrea, de pe terasa unde stăm acum se vede marea până departe albastră, mă așteptasem să găsesc un om încrâncenat într-o permanentă luptă cu divinul, un înger căzut, dar Aldo, tatăl lui Andrea, e doar un bărbat bine, fascinant, cu mare succes probabil la femei și nimic din negura pe care eu îmi imaginasem că cineva cu experiențele lui ar fi trebuit s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai obsedează apoi, vreau să-i vorbesc despre toate obsesiile mele lui Radu, și el caută dovezi despre existența lui Dumnezeu ca și mine, mă obsedează o întrebare pe care mi-o pun adeseori, cum m-aș comporta eu în fața divinului, manifestat și nu revelat, cum m-aș comporta în fața cuiva care se pretinde a fi fiul lui Dumnezeu, l-aș recunoaște?! e o chestiune foarte serioasă, Radu, nu trebuie să ne mulțumim cu ideea că Iisus s-a născut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
există cadou mai atrăgĂtor decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al Întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe Întreaga supra- față. În grația divină nu pot exista inegalități și contradicții, ca În sufletul omului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar străvechea-i fericire și-o primi-va"." Acestfel sînt cuvintele Ahaniei și-ale lui Enion. Los aude și plînge. 580 [Însă Rahab săpat-a un Mormînt în Stîncă Veșniciei, Și în Mormînt punînd trupul pe care-l luase De la divinul Miel, plînse peste Mormînt, pînză Religiei Țesîndu-și în jurul Mormîntului vremi după vremi lîngă Poartă Ierusalimului. Însă pe cînd teșea ea, iată! străfundul Mormîntului 585 Se rupse și-o ușa se deschise printr-al Mormîntului străfund Spre Veșnicie. Și cum teșea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
to Swedenborg's Wisdom of Angels concerning Divine Love and Divine Wisdom", c. 1789; BCW: 91). 143 Vala, I, 6-8. 144 Ibid., IX, 828-830. 145 Los spune că toți trăiesc din faptul că privesc Chipul Divin, adică pe Iisus Hristos: "Divinul Chip pe care toți îl privesc / Și trăiesc prin această" (Vala, I, 282-283). 146 Jakob Böhme, Aurora sau răsăritul care se întrezărește, 1993, p. 72. 147 Ibid., p. 102. Paracelsus susține o doctrină similară. 148 Ibid., p. 105. 149 Ibid.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiul lui Dumnezeu, Mântu‑ itorul”. Imaginea nu se află în opoziție cu ceea ce reprezintă; după cuvântul sfântului Paul ea oferă chipul lui Cristos, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația. Limbajul imaginii arată distanța care există între divin și chipul său: distanța care unește în însăși ireductibilitatea ei, constituie fundamentul icoanei. Ca atare, distanța care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dubla semnificație de motivație și temă figurativă. Imaginea este limbajul credinței pentru a exprima
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
l iubește nespus de mult pe om așa cum este el. Dumnezeu este asemenea omului în manifestările sale externe, pentru că el este încoronarea operelor creatoare ale divinității. Imaginea ca limbaj al bibliei trebuie privită ca o deschidere spre lumea nevăzută a divinului, dar simțită și trăită prin credință. Dumnezeu se revelea‑ ză dar ne și vorbește prin imagini pentru a transmite mesajele sale spre binele creaturilor sale. Rolul imaginilor este de a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
revelea‑ ză dar ne și vorbește prin imagini pentru a transmite mesajele sale spre binele creaturilor sale. Rolul imaginilor este de a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei! Pentru noi întreba‑ rea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
se vadă dat fiind că ele sunt deja vizibile, dar ele indică, dincolo de vizibil, invizibilul ireductibil pe care tinde să‑1 producă făcând ca invizibilul să înainteze spre vizibil chiar în măsura în care e invizibil 84. Cum să autentificăm și să identificăm divinul? Am văzut că icoana nu este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să‑l reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul icoanei constatăm că dacă in‑ vizibilul se lasă văzut, limbajul icoanei arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere dar și imagine, și deschide semnificatul esențial: aici trecutul cultural nu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
forme obținute prin contemplație sau inspirație din lumea semnificațiilor, formelor, ideilor invizibile 5. Geniul este ființa înzestrată cu organ contemplativ sau (ceea ce s‑ar putea să fie același lucru) subiectul unei inspirații care are o înțelegere superioară a naturii, a divinului și a vieții spre deosebire de înțelegerea comună afectată de imperfecțiune și obscuritate. Noi sesizăm prin mijlocirea operei lui ceea ce el vede direct. Astfel, potrivit unei expresii folosite de Schopenhauer, el ne îm‑ prumută ochii lui pentru a privi lumea. Dacă încercăm
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ceea ce i se înfățișează în cele 49 de “zile” sunt iluzii karmice, întâi spirituale, apoi din ce în ce mai despiritualizate, din care el recunoaște pe cea proprie karmei sale, obținând ieșirea din starea intermediară, mai bună (spirituală) sau mai rea). Orice urmă de divin dispare, fiind înlocuit cu groaza, lumina crepusculară, vântul și ploaia karmice ce determină sufletul să-și caute un refugiu, de fapt matricea viitoarei renașteri terestre. În această stare intervine momentul deciziei, ilustrat în Bardo-Thödol prin scena judecății, în care sufletul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
din regnul animal inferior și al doilea salt calitativ, devine acum, în regnul animal superior, corp cauzal propriu-zis al unei viitoare individualități și citate de și .</footnote>. Contrar părerii quasiunanime conform căreia corpul cauzal este o “scânteie” desprinsă din sfera divinului care printr’un lung șir de reîncarnări se purifică (quid prodest?) de mediul terestru în care a ajuns, tinzând astfel spre sfera divinului , noi considerăm că, corpul cauzal este rezultatul evoluției terestre și nu urmărește purificarea în sine ci, prin
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
citate de și .</footnote>. Contrar părerii quasiunanime conform căreia corpul cauzal este o “scânteie” desprinsă din sfera divinului care printr’un lung șir de reîncarnări se purifică (quid prodest?) de mediul terestru în care a ajuns, tinzând astfel spre sfera divinului , noi considerăm că, corpul cauzal este rezultatul evoluției terestre și nu urmărește purificarea în sine ci, prin reîncarnări succesive, în regnuri tot mai spiritualizate, transportă spre divin informația pe care o capătă prin transformarea materiei planelor prin care trece. Și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
quid prodest?) de mediul terestru în care a ajuns, tinzând astfel spre sfera divinului , noi considerăm că, corpul cauzal este rezultatul evoluției terestre și nu urmărește purificarea în sine ci, prin reîncarnări succesive, în regnuri tot mai spiritualizate, transportă spre divin informația pe care o capătă prin transformarea materiei planelor prin care trece. Și astfel, fiecare corp cauzal format acum prin saltul calitativ din regnul precedent − fenomen care, referindu-se la individ, are loc în orice moment, netrebuind confundat cu filogenia
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
din urmă, negrul, aceasta este, ca și la egipteni , culoarea potențialității, conferindu-i mai mult un caracter potențial decât manifestat și, ca urmare, o poziție superioară în panteonul hindus. În perioada de după Bhagavad-gita, Krishna este considerat identic cu Brahman . </footnote>: Divinul fiind situat la infinit, nu are unde evolua și bate pasul pe loc, dacă putem vorbi de așa ceva în legătură cu infinitul, care nu e câtuși de puțin un punct, fie el terminus. Dar, dacă Divinul ar fi fost conceptualizat ca finit
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
este considerat identic cu Brahman . </footnote>: Divinul fiind situat la infinit, nu are unde evolua și bate pasul pe loc, dacă putem vorbi de așa ceva în legătură cu infinitul, care nu e câtuși de puțin un punct, fie el terminus. Dar, dacă Divinul ar fi fost conceptualizat ca finit (lucru ce se poate numai dacă admitem originea lui în lumea fenomenală), locul de la infinit ar fi devenit virtual, veșnic vacant, iar Divinitatea ar fi acționat, cu folos evolutiv, nelimitat în timp; de fapt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a avea grijă de cele pământești și de a le guverna (a le transforma, n.n.) (Asclepios) ”. Că sufletul, în sensul său de corp cauzal, provine prin evoluție dintr’un pseudocorp cauzal apărut în regnul mineral (iar nu desprins din sfera divinului), așa cum susținem noi, este arătat și în textele hermeneutice precum Kore Kosmou: sub influența Divinității (sensul evoluției Universului, n.n.), din amestecul de ingrediente, materiale dar și spirituale (coexistența celor două segmente, material și spiritual, ale Universului) “începu să clocotească o
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
4-a, iar pe generalul Ioan Spirea șef de stat-major. Adela Avramescu, soția generalului Avramescu, primise o scrisoare în care acesta îi scria că aveau să se întâlnească la Sibiu. Numai că, în ziua următoare, familia a fost dusă la Divin (Cehoslovacia), unde se afla comandamentul Armatei a 40-a sovietice, fiind arestați atât ei, cât și însoțitorii lor. Autorităților române nu li s-a dat nici o explicație privind motivele reținerii celor doi generali. Generalul Avramescu era acuzat de complicitate la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
peisajul magnific stă sub amenințarea firii dezlănțuite (Pe câmpia noastră). Elegiacul și metafizicul se conjugă, însă fără mare adâncime, după prototipul poetic blagian asaltat de mister (Ectenie, Semne). Renașterea, „învierea” mult așteptată („Doamne, fă un semn ca de-nceput”), proximitatea divinului, către care se deschide, în primăvară, frumusețea terestră, amintesc de imagistica gândiristă (Peisaj cu îngeri, Troița). Altă dată, sunt preluate personaje cunoscute din basm (Poveste) ori se construiește o „artă poetică” din universul familiar, folcloric. SCRIERI: Ion Axente Sever și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
pământ; -doi - masculin/feminin, elementul apă, lună; -trei - la nivelul plexului solar reglează sistemul digestiv; -patru - centru între cele șapte niveluri, locul inimii; -cinci - la nivelul faringelui, un triunghi strălucitor; -șase - faimosul „al treilea” ochi, implică intuiție, inteligență, înțelegere cu divinul; -șapte - deasupra simbolurilor, aureola, lotusul. Omul a observat că trupul se schimbă de-a lungul propriei vieți și a dorit mereu o tinerețe fără bătrânețe, urmează de aici mai ales pentru sportivi, elogiul basmelor cu Feți Frumoși (unii au ființă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
competiția conține în început, mijloc și un sfârșit miezul central al tainei victoriei. Răspunsul sportiv ar fi acceptarea asemănării sportivului prin sacrificiu cu ființele supranaturale, nemuritoare. Făt-Frumos, sportivul trăiește prin victorie etern, ca o umbră, ca un suflet, înrudit cu divinul, ca un fel de daimon. Ansamblul de concepte și noțiuni cu caracter general, care își dovedesc validitatea sau aplicabilitatea în oricare dintre domeniile umane concrete constituie reperele unei teorii generale a societății sportive. Registrul economic și social primește o mască
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui numite religii transmundane (überweltliche Religionen); și toate celelalte, adică cele care-și găsesc divinul în conținuturi ale lumii, ar trebui numite religii intramundane (innerweltliche Religionen)" (p. 87). Desigur că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la rândul ei sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
71) conchide: Limbajele omului virtualizează timpul real, lucrurile materiale, evenimentele actuale și situațiile în desfășurare. Din dezintegrarea prezentului absolut se ivește, ca două fețe ale aceleiași creații, timpul și contra-timpul, fața și reversul existenței. Adăugând lumii o dimensiune nouă, eternul, divinul, idealul au o istorie. Standardizarea unor structuri (materiale, sociale, ideale) induce și ea noi aspecte ale virtualizării. Omologiile structurale fac din fiecare componentă o piesă a ansamblului ce poate fi construit. Standardizarea aduce după sine o compatibilizare a sistemelor economice
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
un fapt singular în complicatul mecanism de geneză a lumii 159. Lucian Blaga explicitează în chiar ultima secțiune din lucrarea sa cosmologică cele două paradoxuri sau antinomii ce saturează miezul teoriei sale. Primul dintre acestea privește acțiunea principiului divin: totul divin are puterea de a se reproduce integral la infinit, însă se reproduce doar diferențiat. Paradoxul este doar aparent, pentru că această etică paradoxală are o fundamentare clară și serioasă. De aceea, el se dizolvă logic, este perfect inteligibil. Celălalt paradox este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]