2,821 matches
-
în Pont, in Despre preotie traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004 Dionisie Areopagitul, Scrieri, PSB, vol. 5, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,2003 Ioan Zăgrean, Isidor Todoran, Dogmatica manual pentru seminariile teologice, Arhidiecezana, Cluj 1997 Surse internet: http://orthphoto.net/ http://ro.orthodoxwiki.org/Nebun pentru Hristos http://www.crestinortodox.ro/comunitate/album file.php?user=windorin&album id=6&media id=542 REFLECȚIA DIDACTICĂ Chipul lui Dumnezeu rămâne începutul oricărui lucru bun
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau sentimente; deconstrucția codului lingvistic se realizează fie prin dezmembrarea enunțului în cuvinte, a cuvintelor în silabe, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
punct de vedere anistoric și universalist, clasicul promovează numai valori general valabile, pentru ilustrarea cărora creează personaje 29 exemplare și unilaterale (lipsite de complexitate, fără o individualitate proprie, simple purtătoare ale unor idei). Faptul că perspectiva lui este întotdeauna absolutistă, dogmatică, poate fi explicat în felul următor: călăuzit de lumina iradiată de lumea ideilor eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realitatea individuală și istorică. Să nu uităm că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea locală. Pentru ei nu mai există o conștiință în genere, ci doar una istorică. Din dorința de a elimina presupozițiile dogmatice, romanticii încep să se orienteze spre imanență. Însă imperativul unei absolute Voraussetzungs-losigkeit ("absența premiselor"), ca să ne exprimăm ca Spranger 40, se va radicaliza abia ulterior, în perioada pozitivismului, fiindcă romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond, ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are "doar sentimentul"199 sau "prezumția absolutului", în timp ce filozoful chiar vorbește despre absolut 200. Iar Comte vrea să ajungă la adevăr, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât "exactitatea goală" pe care o exersează intelectul 201. Subliniem însă că dincolo de elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu revine totuși la modelul tradițional al metafizicii transcendente, precritice. Dar chiar dacă demască falsele probleme ale filozofiei tradiționale și caută să înlăture definitiv iluziile acesteia, părintele pozitivismului nu poate rămâne străin de drama metafizicii în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
temporalitate. Individualitatea, unicitatea nu este de conținut, de valoare, ci de poziție în timp" (s.n.) cf. M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 348. 46 Apud A. Marga, op. cit., p. 61. 47 "Trăsătura caracteristică a secolului al XIX-lea este înlocuirea metodei dogmatice prin metoda istorică în toate studiile privitoare la spiritul uman [...]. Marele progres al criticii a fost înlocuirea categoriei de existență prin prin categoria de devenire, a concepției absolutului prin concepția relativului, a imobilității prin mobilitate [...]. Din punctul de vedere al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
epistemologie a științelor istorice. Historismus analizează faptele istorice mai curând în sincronia lor și are în vedere contextualizarea acestora. Întrucât caută să le prezinte pe cale genetică, pornind de la condițiile istorice date, istorismul refuză schemele prestabilite, fie ele de natură pur dogmatică, deduse din principii socotite universal valabile, fie de natură istoricistă, deduse din presupusele legi ale trecerii de la o formă istorică la alta, în sensul determinismului istoric despre care vorbește Karl Popper în Mizeria istoricismului 2. Prin urmare, Historizismus semnifică supralicitarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această dispută ca o replică vehementă pe care preromantismul, iar ulterior romantismul au dat-o clasicismului. În primul capitol (nota 21) am văzut totuși că încă din perioada iluminismului apar premise istoriste și se creează o breșă în carapacea universalismului dogmatic prin teoria dreptului natural și promovarea ideilor despre libertatea individuală, nu numai în plan social, ci și la nivelul conștiinței 4. Așa se face că însuși Schnädelbach vorbește despre "un iluminism istorist", opus "raționalismului anistoric". În acest context, el precizează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sociale și culturale cu particularități unice și irepetabile. Această "înțelegere modernă a istoriei" presupune abandonarea vechii idei că faptul istoric nu este altceva decât "ilustrarea unor determinații universale esențiale sau a unor legități precum <<eterna reîntoarcere>>, progresul, decăderea etc." Viziunea dogmatică a raționalismului tradițional este înlocuită cu un principiu romantic despre care am mai vorbit, cel "al individualității istorice și al evoluției individuale". Astfel conchide pe bună dreptate Schnädelbach -, până și istoria ca știință (Geschichtswissenschaft) își pierde statutul de "știință despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu înzestrările lui naturale, considerate până atunci anistorice și interculturale, [...] este interpretat din perspectivă istorică, fiind atras astfel în procesul istoric"16. Avem aici semnele desprinderii de o cauzalitate transcendentă, pur anistorică, de factură clasică, sau dacă vrem, părăsirea iluminismului dogmatic, raționalist, în favoarea premiselor create de "iluminismul istorist" (vezi II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
De aceea, conștiința istorică poate apărea și ca o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție și oboseală produsă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și numai aceasta era consecința previzibilă. "Conștiința istorică a caracterului finit al oricărui fenomen istoric, a oricărei stări umane sau sociale, a relativității oricărui fel de credință, este ultimul pas spre eliberarea omului", atunci când "spiritul se ridică deasupra păienjenișului gândirii dogmatice", afirmă filozoful german 106. Afirmațiile de mai sus nu trebuie să ne conducă însă nicidecum la ideea că autorul își abandonează constatările care-l împing spre concluzii relativiste. Conștiința istorică este doar punctul de plecare pentru o analiză lucidă a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
om>>, sub forma unui umanism cu fundamente și rezonanțe religioase" (Nietzsches Philosophie im Lichte unserer Erfahrung în Gesammelte Werke, vol 10, Berlin, Aufbau-Verlag, 1956, pp. 672-673). 5 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54. Aici, autorul face distincția între "iluminismul dogmatic și raționalist" și "iluminismul istorist". 6 Ibid., p. 53. Aici Schnädelbach citează o serie de orientări istoriste conservatoare, al căror tradiționalism le-a făcut să devină "principala formă de conștiință din Germania, mult după apariția istorismului": "Școala romantică" (începând cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității (Vielheit). El se află la originea filozofiei hiatusului repetabil, altfel spus la originea unei Weltanschauungsphilosophie. Acestei ipotetice unități i se opune o unitate prestabilită. Ea are la bază un model dogmatic, presupus ca fiind universal valabil, admis o dată pentru totdeauna și aprioric închis în sine. Acest model al unicei și (aparent) definitivei întemeieri e modelul unității (Einheit) și funcționează în cazul unor revoluții filozofice precum cea cartesiană sau kantiană. Un astfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
urmărește să-i redea filozofiei istoricitatea și să o conducă astfel pe drumul redescoperirii propriei și adevăratei ei identități. Iar dacă Dilthey vorbește despre găsirea "unui punct de vedere situat deasupra taberelor", aceasta nu înseamnă bineînțeles nici instituirea unui model dogmatic, nici a unui model raționalist, a unei supraconștiințe menite să guverneze din afară bunul mers al filozofiei. Ceea ce urmărește Dilthey este doar să ne pună la dispoziție un etalon relativ, stabilit a posteriori, în lipsa unui concept infailibil. Altminteri, "conceptele particulare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
toate binefacerile ce derivă din aceasta. În epoca pedagogiei informatizate, învățământul modern reclamă din partea cadrului didactic un dinamism sporit, o distributivitate extinsă față de problemele școlii și adaptare rapidă la noile solicitări educaționale, fără a le refuza dintr- un spirit dogmatic. În cele ce urmează, consider edificatoare pentru necesitatea formării resursei umane în educație realizarea unui chestionar bazat în cea mai mare parte pe tehnici cantitative care să evidențieze ideile prezentate în partea teoretică a acestei lucrări. Așadar, obiectivul cercetării este
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sus", "scutit" de a mai gândi noi forme de organizări sociale. Atât timp cât au stăpâni, oamenii nu vor învăța să gândească, fiind în situația minoră a câinilor pavlovieni. Gândirea e periculoasă! Ea poate trece dincolo de intelectualii-simboluri, de spiritul lor sacrosant și dogmatic, ceea ce-l pune pe respectivul gânditor într-o situație ingrată. Intelectualii moderni, îndeosebi cei români, au spiritul unor faraoni intangibili și nemuritori. Evident că acest "spirit" este mai mult ubuesc decât de normal cu socialul. Politicienii ne spun că "se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social. O lume postmodernă ar fi o lume cu alte principii/valori decât cele ale capitalismului modern de ieri și de azi, o lume dincolo de legile inegale ale profitului. Michel Foucault nu a avut vreo afinitate cu ideologiile unui umanism dogmatic. Ideologii ce sunt forjate din concepte precum modernismul și postmodernismul în fapt, simple expresii stilistice între gândirea sa, moderni și antimoderni. Referitor la gândirea sa, pot spune că este una a omului și a intelectualului contemporan asaltat de probleme, iar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceilalți. Rațiunea și nerațiunea se completează într-un spațiu social- politic maniheist, care se vrea controlat și dominat de către grupurile umane. Acestea "livrează" societății anumite idei și interese, anumite "norme" de comportament social. Simbolurile vieții intelectualiza(n)te sunt profund dogmatice... Poate că într-un viitor o nouă disciplină numită dogmatică intelectuală modernă se va studia în școli. Sexualitatea Sexualitatea a fost și a rămas o problemă istorică și social-politică modernă. Conceptul de "sexualitate" apare în epoca modernă. Foucault a încercat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vechile tabuuri cu altele noi, mult mai rafinate și sofisticate, tabuuri în manieră științifică sau dogme freudiene. Teoria (mai ales în socio-umane) este profund legată nu atât de real și, implicit, de necesar, cât de... dogmatică, iar Freud confirmă caracterul dogmatic al structurii teoriilor științifice. În materie de istorie, teoria are vreun sens numai dacă se ocupă de societate și politică, de relațiile dintre acestea, de toate formele lor de manifestare. Aceste forme se manifestă prin raporturi diferențiate de putere, prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și cele două instanțe complementare ale sexului-rege: 1) sexul ca reprezentare; 2) sexul ca practică. Precum religiile, sexualitatea occidentală e însoțită de imagini, ierarhii, ritualuri, jocuri de putere, raporturi hegemonice între parteneri etc. O întreagă mistică și mai multe forme dogmatice compun sexul occidentalizat. Dinamica sexualității, a oricărei posibile sexualități se află în "marea serie a opozițiilor binare (trup-suflet; carne-spirit, instinct-rațiune, pulsiune-conștiință)"73. Sexualitatea se produce între aceste opoziții, dar totodată este stilizată, disciplinată prin norme social-politice, prin valorile unei anumite
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
elocvent despre cum poate cunoașterea scurtcircuita capilare ale sistemului modern de putere. Totodată puterea acestui sistem-cameleonic, ce-și schimbă formele de manifestare, sistem-caracatiță, care își corupe potențialul uman, osificat doctrinar, maniheistic pentru că se erijează într-un "apărător al Binelui!" -, și dogmatic pentru că susținătorii lui reprimă ceea ce ei stigmatizează drept "rău"! -, poate compromite capilare ale contra- sistemului politic și modern de putere! Lupta cu un sistem modern ticăloșit, compus din politicieni, diplomați, lideri de opinie, vestiți intelectuali, trepăduși media etc., nu ne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și loviturile de grație și fără nicio ezitare împotriva tuturor celor care îți contestă existența într-un anumit domeniu și dreptul fundamental la cuvânt). Cunoașterea devine putere în luptele cu diversele "autorități" care-și arogă simbolistica într-un umanism modern dogmatic. Acest concept al cunoașterii-putere e unul dinamic. Puterea-cunoaștere e produsul sau rezultatul dintre diversele autorități și între instanțe; dintre diversele idei, principii, situații, care schimbă și restructurează subiectul cunoașterii. Totuși anumite reguli și menținerea spiritului de fair play care lipsește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din structura acestei societăți accentuează principiul diferenței din seria metaforelor ca mod de a produce cunoaștere. Într-un fel, individualizarea modernă se bazează pe ascultarea normelor, pe disciplină, fiind mai mult impersonală și funcțională, legată de o putere-cunoaștere; mai mult dogmatică și îndoctrinantă decât liberă și bazată pe fapte umane esențiale. Fidelitatea față de norme, disciplina față de o putere-cunoaștere asigură individului modern posibilitatea de a se individualiza în ochii celorlalți (opinia publică, sistemul media). O societate unde cultura scrisă își are efectele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]