KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

lăsîndu-1 pe Mihai în urmă, ros de colțul gîndului că femeia aceasta, despre care se zice că este una din cele mai bune profesoare și nu pentru că este soția lui Butnaru -, are multă, foarte multă dreptate. Bună seara, Mihai! șoptește Doina, apropiindu-se, ieșită din întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de dimineață, de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi de noapte, atunci ai să mănînci aici, cu mine. Te rog! arată Doina spre bucătărie. Pînă acum ai fost doar invitatul lui tata. Al mamei în nici un caz rîde fata, aruncînd spre el o privire însoțită de o scuturătură a capului -, deși ai fi dorit-o... Răutatea ultimelor cuvinte îl înfioară neplăcut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pînă acum ai fost doar invitatul lui tata. Al mamei în nici un caz rîde fata, aruncînd spre el o privire însoțită de o scuturătură a capului -, deși ai fi dorit-o... Răutatea ultimelor cuvinte îl înfioară neplăcut pe Mihai. Ascultă, Doina, zice el grav, autoritar, oprindu-se lîngă colțul mesei de bucătărie, pe care stau două tacîmuri ce-nseamnă asta? Asta surîde fata, arătînd spre masă înseamnă că voi cina cu tine, deși cred că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre masă înseamnă că voi cina cu tine, deși cred că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te rog! Iartă-mă că nu-ți voi oferi de băut, dar vreau să fii lucid. Pari contrariat; de ce? Nu înțeleg ce caut aici. Doina tace și-și impune tăcerea pînă termină de așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia cameră la hotel. E totuși un tip tare, va urca rapid. Știe ce vrea de la viață și-și dirijează sentimentele dacă asta-i posibil cu adevărat." Din sufragerie se aude telefonul. Te rog să mă scuzi un minut! spune Doina ridicîndu-se. Alo, da se aude vocea ei. Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine. Mulțumesc! Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Te rog să mă scuzi un minut! spune Doina ridicîndu-se. Alo, da se aude vocea ei. Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine. Mulțumesc! Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la hotel. Vei avea surîde fata, nu fără o ușoară urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele-ți lucrări literare, Mihai! ridică Doina paharul, sorbind apoi. Ca să ai succes, n-o să trebuiască să fii nici prietenul lui Săteanu, și nici ginerele lui; trebuie talent, străduință... De la Ovidiu știm că talentul și spiritul scapă puterii Cezarului. Crezi că tata s-ar supăra foc dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fii nici prietenul lui Săteanu, și nici ginerele lui; trebuie talent, străduință... De la Ovidiu știm că talentul și spiritul scapă puterii Cezarului. Crezi că tata s-ar supăra foc dacă refuzi petrecerea de mîine seară? Unde vrei să ajungi, Doina? La a te convinge că mie și lui tăticu' puțin ne pasă dacă mîine va fi o petrecere aici, ori va fi mai pustiu ca acum! răspunde tăios fata, înfruntînd privirea lui Mihai. Dimineață am înțeles că-ți sînt datoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a părut. Ba deloc. Știu că voi, în sat, îl disprețuiți. Dar disprețul vostru, la un loc, indiferent de cauză, n-o să ajungă nici pînă la glezna prețuirii mele! Poate că, de prețuit, îl mai prețuiesc și alții se ambalează Doina, devenind pătimașă -, dar de iubit sînt sigură că-s singura! Am ținut să-ți spun asta. Bine, Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cauză, n-o să ajungă nici pînă la glezna prețuirii mele! Poate că, de prețuit, îl mai prețuiesc și alții se ambalează Doina, devenind pătimașă -, dar de iubit sînt sigură că-s singura! Am ținut să-ți spun asta. Bine, Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot neamul vostru... singurii care se băteau la horă cu alde Vlădeanu." De ce nu vrei să bei? Am și vin; chiar așa!, să-l aduc. Nu, te rog! Nu pot să beau, crede-mă. Spune-mi, Mihai, te rog, întreabă Doina cu o voce caldă, prietenoasă care sînt primele tale amintiri din viață? Primele amintiri... face Mihai un gest evaziv cred că-s..., dacă socotesc bine, de pe la doi-trei ani. Aveam o cămașă lungă, din cînepă, pînă la călcîie și fugeam, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu taci, te duc înapoi la copii!" îmi zicea mereu. Doina tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de acum mă trezeam și începeam să plîng. Eram terorizată de amenințarea asta: "Te duc înapoi la copii!" Într-un tratat de psihanaliză am văzut fotografia unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să vezi ce-ți fac!", și el se băga sub pat, printre lădița cu lemne pentru foc și coșul de nuiele plin cu cartofi. Mi-a fost vreodată teamă de mama? se întreabă acum, încă sub fiorul celor povestite de Doina. Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era, mai degrabă, sentimentul că voi fi pedepsit dacă fac ceva rău, iar cînd o făceam și mama voia să mă bată, mă ascundeam. În urma mea, mama își descărca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uneori, că babă frumoasă și copil cuminte se zice că nu-s, sentimentul groazei nu m-a stăpînit. Nici măcar atunci, după ce nenea Toader l-a bătut pe taică-su, iar părinții noștri ne atingeau pentru orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat? întreabă Mihai, observînd umbra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat? întreabă Mihai, observînd umbra unui gînd pe obrazul Doinei. Tata mi-a povestit o dată că..., așa, zicea cum îl luau la secerat... Dar numai o dată. Numai o dată?! saltă din sprîncene Mihai. Ferice de el că era lăsat să stea acasă, la umbră! Numai o dată mi-a povestit, cînd era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Tata reușea. O asculta cum face pitpalac și pornea tiptil, în contra vîntului, iar cînd o zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți, faceți-i curte ei, nu mie, care sînt mamă, soție fidelă etc." Te rog! rîde Doina după o pauză de cîteva secunde ce rost are să roșești?! Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun tatii ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Te rog, chiar nu vrei să guști din coniac? Nu, mulțumesc îngînă Mihai. Știu că acum, tu, fiind crescut în același mediu ca tata, mă dojenești pentru că vorbesc astfel despre mama mea, care m-a născut, m-a crescut... Zău, Doina, ce rost are?! Ba are, ai să vezi. Mă înscriu, la prima vedere, teoretic vorbind, în părerile lui Freud: fetele își iubesc tatăl și-și urăsc mamele, vrînd să li se substituie; băieții, invers. I-am citit cu atenție cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care o are mama, i-a folosit la ceva, spiritual vorbind. Absorbit de vorbele fetei, parcă să înlăture perplexitatea ce l-a cuprins, Mihai duce paharul cu coniac la gură și-l soarbe tot. Să-ți mai torn se oferă Doina, luînd sticla. O, nu, te rog! face Mihai un gest cu palma, refuzînd categoric. Înseamnă că vorbele mele te-au neliniștit într-atît... Vorbeam de complexul lui Oedip, care nu-i adevărat în cazul meu. Între mine și tata a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]