9,274 matches
-
constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în descifrarea viselor de noapte, să nu te îmbolnăvești, că așa visai eu într-o noapte, se făcea că-mi dădea vecinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
are voință în el, dar dacă nu-l duce capul eu ce să-i fac? Învață ce învață și odată spune, văleu, mă doare capul de mor și i se face pielea ca de găină. E cam slab la minte, domnișoară, n-are ținere de minte, i-am dat și buline, de-alea mici și amărui, ca fierea, da geaba! Ce să-i fac? Spuneți-mi? Dacă n-o să fie să termine și el un liceu, n-o fi, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe acolo, nici măcar la vreo ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării. Se zvonea că are neînțelegeri cu nevastă-sa, cineva lansase ideea că era pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare era atât de artificioasă încât o cutremură. Îi plăcea să se dea un mare cuceritor, postura îi convenea de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gesturilor sale. Restul venea de la sine. Dar era atâta ordinar în tot ce i se întâmplase pe plan amoros, nu reușise niciodată să se salte, să scape de izul îndoielnic ce-și pusese amprenta pe propria lui existență. Ascultă-mă, domnișoară, omul acesta, Alexe e dotat cu atâta fantezie când este vorba să desființeze pe cineva! Și-a făcut un mod de viață din a demitiza, nu suportă, nu vrea să știe că cineva este mai sus decât altul, este suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi foarte convingător. Aproape ți-ar fi aproape imposibil să presupui că joacă teatru. Motiv real, nu nici vorbă, drăguță. Brațul i se agită în aer alungând ipoteza. Motivul nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea cu insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul se mai schimbă, murmură Carmina fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
repetiții. 2. Extrageți forme incorecte sub aspect morfologic. 3. Îndreptați greșelile de ortografie. 4. Depistați erori în construcția propozițiilor, lipsa de acord între subiect și predicat. 5. Încercați să reformulați corect măcar două fraze și observați în ce constau greșelile domnișoarei Coca. 16.2 FELICITAREA Felicitarea este tot o compoziție cu caracter epistolar. Ca și în cazul scrisorii, tehnica elaborării unei astfel de compoziții se însușește de către elevi începând din clasa a IV-a. Felicitarea se transmite cu ocazia unor evenimente
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Coada ca o furculiță, Albișoară sub bărbiță Iarna, ea pleacă din țară Primăvara vine iară, Lângă noi stă fără frică Și o cheamă ...rândunică!” Adina Ciomaga, clasa a III-a C Primăvara Pe meleagurile țării noastre a sosit o stimată domnișoară: primăvara încărcată cu o rochie de flori și de verdeață. Soarele de pe cere râde blând și discută parcă cu pământul trezit la viață. Ziua s-a încălzit simțitor și lumina de afară ne inundă parcă sufletele. Cerul e senin ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa Îmbrăcat cum era, dacă n-ar fi auzit vocea doamnei Ster În telefonul de serviciu care spânzura deasupra patului său de pe vremea când mansarda era locuită de șoferul domnului director al Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o liniștească, Îi spuse că el făcuse la timp toate bolile copilăriei, printre care cu siguranță și diabetul. Ca să nu mai vorbim de oreion, periculos mai cu seamă pentru bărbați, Întrucât poate primejdui activitatea glandelor seminale și a testicolelor, dacă domnișoara știe cumva ce sunt coaiele. Ignoranța ca dovadă a buneicuviințe și a unei creșteri alese, de care nimeni nu se Îndoia În cazul domnișoarei Koblicska, crescută la Ursuline, fu spulberată brutal printr-o neașteptată mișcare de Încuviințare grav-senină a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
periculos mai cu seamă pentru bărbați, Întrucât poate primejdui activitatea glandelor seminale și a testicolelor, dacă domnișoara știe cumva ce sunt coaiele. Ignoranța ca dovadă a buneicuviințe și a unei creșteri alese, de care nimeni nu se Îndoia În cazul domnișoarei Koblicska, crescută la Ursuline, fu spulberată brutal printr-o neașteptată mișcare de Încuviințare grav-senină a capului ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești! Alo, Canada? Ai chematul, dragă! Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba. Durerea din ceafă era tot ascuțită, iar chipul era tot acolo, pe umerii săi. Se privi din nou: purta Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din grădină ori de câte ori era cazul. Se achita cu cinste de aceste Îndatoriri care Îi Înlesneau traiul Într-un oraș de care auzise orice om mai răsărit și cu ceva ținere de minte, și În care locuia, două străzi mai Încolo, domnișoara Marta Koblicska, cu ochii ei albaștri și limpezi pe orice vreme și rotunzi ca floarea-soarelui. Camera lui nu era prea mare dar era luminoasă, cu covor moale pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ocupa un apartament de două camere, transformat bineînțeles și adaptat noii sale destinații, la parterul unui bloc de patru nivele, construit prin anii '60, pe o latură a Pieții Recunoștinței. Pereți transparenți, uși automate, aer condiționat, gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]