6,786 matches
-
cap și pe umeri, i se scurgea pe corp și, curată, dispărea gâlgâind în țeava de scurgere. Ieși de sub duș, se șterse cu prosopul marcat cu emblema poliției, luă hainele pe care le lăsase agățate în cuier și trecu în dormitor. Îmbrăcă lenjerie de corp curată, ultima pe care o mai avea, costumul însă avea să fie același, pentru o misiune de doar cinci zile nu se presupunea că era nevoie de mai mult. Se uită la ceas, era aproape ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-ați dus să cinați, La ce vă referiți, domnule comisar, întrebă inspectorul, Că am presimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se gândească la răspuns. Comisarul rosti precaut, Domnule ministru. Impulsurile electrice purtară cele două cuvinte de-a lungul liniei, dar din cealaltă parte nu veni vreun semn de viață. Albatrosul închisese. Comisarul puse receptorul în furcă și ieși din dormitor. Se duse la bucătărie, bău un pahar de apă, nu era prima oară că își dădea seama că vorbitul cu ministrul de interne îi provoca o sete aproape supărătoare, era ca și cum, pe parcursul întregii durate a conversației, ar fi ars pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
conversație, să se ducă de la un ziar la altul ca să povestească aceeași istorie și, datorită repetiției, să i se tocească veridicitatea, Ce s-a făcut, s-a făcut, gândi el, nu folosește la nimic să mă tot gândesc. Intră în dormitor și văzu lucind lumina intermitentă a robotului telefonic. Cineva telefonase și lăsase mesaj. Apăsă pe buton, mai întâi se auzi vocea telefonistei, apoi cea a directorului poliției, Vă rog să rețineți că mâine, la ora nouă, repet, la ora nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să se schimbe niciodată câtuși de puțin. Pentru el avea să rămână femeia cea mai frumoasă de pe lume. Era un har binecuvântat în viața lor ordonată. N-aveau decât atelierul, un dormitor și o bucătărioară. Dna Stroeve ținea singură toată gospodăria și în timp ce Dirk picta tablouri proaste, ea se ducea la piață, gătea dejunul, cosea și trebăluia cât era ziua de lungă ca o furnică harnică. Iar seara se așeza în atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a soției fusese una dintre calitățile care-l încântaseră atât de mult. Viața lui de acasă îi dăduse o pasiune tandră pentru ordine. Când văzuse dorința ei instinctivă de a pune fiecare lucru la locul lui, asta îi încălzise inima. Dormitorul arăta exact așa cum îl lăsase ea: cele două perii erau pe măsuța de toaletă de-o parte și de alta a pieptenelui. Cineva netezise patul în care-și petrecuse ea ultima noapte în atelier și pe pernă era cămașa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei atât de metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându-i numele: — Blanche! Blanche! Gândul la suferința ei era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în atelier. Era întuneric, căci trăseseră perdelele peste fereastra mare, dar el le dădu la o parte. Îi țâșni din piept un suspin când dintr-o privire cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oprise În dreptul ușii. - A fugit după ce și-a asasinat stăpânul. Toată compania de cartier e pe urmele lui. N-o să ne scape multă vreme, răspunse șeful gărzilor, umflându-se În pene. Am controlat deja, dar nu lipsește nimic. Sus, În dormitor, e o casetă de fier, plină cu florini. Nu a fost mâna unui hoț aceea l-a omorât, ci mâna răzbunătoare a servitorului. Dante făcu o grimasă dezamăgită. Dacă străjerii puseseră mâna pe acel nevinovat, nimic nu-l mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e șemineul, a cărui coloană urcă alb, trece prin holul de la etaj și iese spre horn, coșul ăsta trage, bine gândit, fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga șemineului e bucătăria, rafturi, frigider, aragaz, aparatură, în tot livingul, pe jos, e gresie maro, femeia trece pe lângă biroul Maestrului, așezat sub scara închisă la culoare, apoi, intră direct spre baie. Oglinda. Ochii ei de aur. Își șterge fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așteptam asta, mi-a cântat atunci, pentru prima dată, De-aș fi vântul cu miresme parfumate, m-a cucerit mereu și mereu cu vocea lui, dar atunci, că eram o fetiță și îl ascultam topită... M-a dus direct în dormitor, iar eu, fată mare fiind, m-am dezbrăcat singură și l-am așteptat ca pe un eliberator, sigur nu știa că sunt virgină și ce trofeu îi ofer. Marea dezvirginare a avut loc. Puică Tină, vorba doinei ăleia: „Între Olt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o balerină în noaptea aia, să se mai distreze și el, spre sfârșit de amor adorm amândoi, obosiți, și uite, când e să fie ghinion, e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Tu ar trebui să fii a treia mea nevastă, că eu cred în căsătorie, de aia mă însor mereu. Uite cum facem. Hai să urgentăm treaba și să le forțăm mâna, să se însoare amândoi. Când pleci, du-te în dormitor și lasă-ți sub perna ei chiloțeii. O să se supere, o să facă scandal, dar termin cu ea mai repede, înțelegi? 1990 va fi anul tău, iubito! Ghidușie! VI. CHILOȚII DE SUB PERNĂ — El m-a învățat, Frumoasă Neli, să-mi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vile, cu livinguri, gresie, că în România totul e gresie, au placat până și fațadele blocurilor cu gresie, parcă-s niște WC-uri publice, și-au pus, prin apartamentele de la blocurile astea comuniste gresie... de la intrare până-n baie, și-n dormitor tot gresie, uite că iarna ăștia mor de frig, aici nu suntem în Grecia sau în Italia, în căldurile alea de-acolo, păi, țăranii noștri știau ei ce știau de puneau dușumele, că lemnul e sfânt. Nu-ți place o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să fie, n-ai să mă mai vezi la curul tău niciodată!!! (același gen de muzică) A început să doarmă în altă cameră... Într-un an, am terminat casa, ne-am mutat la vilă și el dormea singur, ba în dormitorul pentru oaspeți, ba în biroul lui... Și-n realitate, avea el un stil de-a face dragoste!!!!!!!!!!!!(cu of), Doamne, cum mă privea în ochi, cât de atent era, odată i-am și strigat: tu mă omori! Să știi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știam, n-o vedeam, acuma să fac eu o casă, știu tot, v-am mai spus, am stat atât de mult printre ei, că începusem să vorbesc precum muncitorii ăia. Încet, în doi ani, am făcut tot, am mobilat, sus - dormitoarele, fiecare cu baia lui, jos, livingul, bucătăria și o baie, în spate de tot, biroul lui, când a venit maică-sa odată pe la noi, în timpul construcției, l-a întrebat: mamă, dar tu nu faci pereții la parterul ăsta?, păi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cât, nu am nici o idee ce trebuie făcut la un parter, ei, când o să ai, schimbăm, mai îndreptăm una-alta, îți trebuie cam o mie de euro!... în bucătărie ai aragaz, frigider, în sufragerie ai canapea, rafturi, cărți, în dormitor, patul, un birou cu un computer, să-mi scrii din când în când, glumește bărbatul, e cablat la Internet, nu-ți face probleme, o să te coste puțin întreținerea și telefoanele, lumina, plătești tot, vezi tu, se așază pe patul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
A avut orgasm de mai multe ori, după primul număr, m-am dus la baie că îmi era greață și ți-am trimis un SMS celebru („Sunt în ea, dar mă gândesc la tine, scapă-mă!!!”), m-am întors în dormitor și-am mai futut-o de câteva ori. Părea normală. Doar că eu am să înnebunesc. Vezi că fără tine nu pot... Ție îți spun tot, sper că nu-ți face rău. Să lăsăm, mă bucur că ți-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am coborât și eu, m-am uitat întâi spre locul lui, nu mai era bărbatul meu acolo, în pat, doar cearșaful sub el se răsucise ca o funie și rămăsese acolo ca o dovadă grea, am coborât ușor scara din dormitor spre living să văd ce face și, în mirosul ăla al ei pe care îl știu atât de bine, că-mi mirosea tot livingul a parfumul ei ciudat, acolo, jos, bărbatul meu, transpirat, stătea în fața unui fotoliu gol și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a intrat?, băieții tăi au băgat-o, altfel... bătea ea la porți degeaba. Trădător nenorocit! — Așa i-ați zis? — Ei, asta-i, cum să nu-i spun așa, nu mă știi...? A venit cu chiu, cu vai înapoi, sus, în dormitor, trăgând picior după picior, a adormit și iar a tot vorbit în somn, la fel zicea: trezește-mă, trezește-mă!!!, plec, vreau să plec!!!... Dar nu mi-a fost frică niciodată că pleacă, e prea laș, cine i-ar ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
șterge la fel de apăsat, să se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de jos, credeam că lemnul e negru din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
avut grijă de el, caută cu privirile un prosop, pe cuier sunt trei, unul galben, altul alb și celălalt colorat exotic, flori mari, multe culori, amestecuri. Alege pe cel colorat și se șterge repede. Iese gol din baie, trece spre dormitor, Tina e tot în pat, o mie și una de întrebări se rotesc prin căpșorul ei, dacă eu aș fi avut o casă a mea și aș fi vândut-o, dacă eram eu atunci o femeie bogată, oare el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră din nou în dormitor și se uită la Tina. Stătea întinsă pe pat, așezată pe spate, își îndoise picioarele desfăcute, ridicase genunchii ca un model care pozează unui pictor atent, nu avea nimic indecent, unghiul din care el o privea nu-i dădea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cu asta, am avut-o, n-a mai putut suporta. De fapt, de atunci, de la jumătatea lui august, uite că e o lună și ceva, aproape două luni, și eu n-am mai văzut-o. Loredana vorbește greu, obosită... În dormitor, Tina transpiră iar. Acuma, de supărare. M-a lăsat singură. La Știri, se anunță că mâine va fi soare și vreme frumoasă. Soare!, iată ceva care vine prea târziu, pentru mine vine prea târziu, ca o dragoste târzie pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]