1,848 matches
-
din Încurcătură. Ideea era, În mod cert, absurdă. Nu și-o putea explica decât ca pe o substituție: Administrația, confruntată cu probleme pe care nu le putea rezolva, decisese să se gândească la altceva. În cele din urmă, avocatul Își drese glasul și Îi propuse un studiu, rostind o sumă substanțială ce reprezenta bugetul de cercetare pe o perioadă de doi ani. Întrezărind o șansă de a-și cumpăra astfel o casă, Norman acceptă. — Mă bucur că ați acceptat, pentru că problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de vicisitudinile lui e de a ucide pe V. Personajul care imploră milă în timp ce piatra se topește în jurul lui și preoții fug speriați. O mica mișcare a lui V. îl face pe Doctor să-și ridice privirea din text. Își drege glasul și spune: „-Cu visul tău încerci variante. Nu trăiești în afara istoriei. Ai putea, cu un ochi încălzind amintirile și altul sondînd speranțe pentru viitor, să nu cauți decît să-ți ucizi timpul ca și cum acesta n-ar fi decît un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Pur și simplu nu puteam să-l înțeleg pe James. Oare nu era chiar deloc curios în privința lui Kate? Nu pricepeam chiar deloc. Oare era din cauză că era fetiță? Dacă bebelușul ar fi fost băiețel, oare James ar fi încercat să dreagă mariajul? Cine putea ști? Eu nu făceam altceva decât să încerc să înțeleg logica unei situații ilogice. Și cum rămânea cu apartamentul nostru? Îl cumpărasem împreună și era pe numele amândurora. Cum trebuia să procedăm? Să-l vindem și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care s-a pierdut prin niște coclauri”. Nu știu În mod istoric ce-nseamnă coclauri, pentru că n-am fost, dar Lupu pare c-a rămas În ei: „Autorii serialului au pornit de la niște idei preconcepute: securitatea a făcut și a dres, și dacă ea este balaurul care a speriat lumea, să-i dăm la cap”. Mai Întîi, trebuie spus că securitatea n-a dres nimic, În schimb a făcut. Doi, nimeni n-ar putea susține c-a speriat lumea, deoarece pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a rămas În ei: „Autorii serialului au pornit de la niște idei preconcepute: securitatea a făcut și a dres, și dacă ea este balaurul care a speriat lumea, să-i dăm la cap”. Mai Întîi, trebuie spus că securitatea n-a dres nimic, În schimb a făcut. Doi, nimeni n-ar putea susține c-a speriat lumea, deoarece pur și simplu așa e lumea, se sperie, din cauza inculturii. CÎt despre dat la cap, da, de-am avea posibilitatea, să recunoaștem că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că peste două ore plecam În Bulgaria din care nu mai țin minte decît vag copacii din Albena, zdruncinăturile autocarului și cele două sute de leva la care avea dreptul orice participant la excursie, schimbate integral pe variate Fante ca să mă dreg, plus un steguleț, niciodată nu mi-a fost atît de sete ca atunci. Bulgaria e o țară unde simți permanent nevoia să bei suc. „Mă uitam cu invidie la belgienii care se simțeau acasă la ei și se bucurau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți.“ Sid Începu să bombăne. Jack puse la loc cartea de vizită. — Ia s-auzim cum sună. Hudgens Își drese glasul. — „Este dimineața Crăciunului În Orașul Îngerilor și, În timp ce toți cetățenii cumsecade dorm somnul celor fără de prihană, toxicomanii umblă după marijuana, buruiana cu rădăcini În iad. Tammy Reynolds și Rock Rockwell, vedete de film, cu un picior În Hades, pipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o fi luat chestia asta? a citit-o cu siguranță pe undeva), zicând că trebuie să existe o legătură între țelurile sociale și cele ale omului, călcate în picioare mai întotdeauna, dar ne dăm seama abia târziu, când încercăm să dregem ce oricum nu mai poate fi dres ÎCe se apucă să-mi spună, ce l-a apucat? Parcă mi-ar servi vorbe despre fapte trăite de mine, deși n-a fost de față nici când m-am certat cu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o cu siguranță pe undeva), zicând că trebuie să existe o legătură între țelurile sociale și cele ale omului, călcate în picioare mai întotdeauna, dar ne dăm seama abia târziu, când încercăm să dregem ce oricum nu mai poate fi dres ÎCe se apucă să-mi spună, ce l-a apucat? Parcă mi-ar servi vorbe despre fapte trăite de mine, deși n-a fost de față nici când m-am certat cu fiu-meu pentru încăpățânarea cu care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șoptea: ce-a zis? ce-a zis? Pentru că îl știi cât de încet vorbește, de parcă s-ar teme să nu deranjeze pe cineva sau să nu se rupă ceva în el dacă ridică glasul. Mă uitam la el cum își drege vocea după fiecare câteva cuvinte pe care le înșiruie impecabil, într-o logică strânsă, cu volute ale vorbirii, se vedea că stăpânește nemaipomenit limba și că își ține foarte bine în frâu gândurile, doar mâinile mari îi trădau emoția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate la un loc, nu avea importanță, numai să-l urmăm. Vorbind cu tonul lui aspru-moale, părintesc. Îl vezi? îl vezi? îmi șoptea Rodica Dumitrescu în ureche - atunci când Ilușcă s-a oprit un timp, să bea apă și să-și dreagă glasul, și se oprise și ea din scris -, îl vezi și ai să ții minte ce spune și cum arată? Cum să nu țin minte? Cum aș putea să uit cum ne privea pe sub sprâncenele-i groase, pe deasupra buzei paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
partid. Al oamenilor cu care discuta despre orice, oricând. S-au strâns toți trei să-l asculte, dintr-odată oficiali, da, desigur, care-i problema - iarăși cuvântul acesta magic! -, te ascultăm, îl îndemna părintește Voicu Constantinescu, noul secretar de partid, dregându-și glasul și trecându-și mâna prin părul grizonant, cum îi era obiceiul. Iar la sfârșit, înainte ca ceilalți doi să deschidă gura: „Uite, vrei să știi părerea mea? Eu ți-o spun colegial și ca prieten, dacă-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ne ducem noi și-i spunem, o să ne răspundă câte nu-ți închipui: că e ocupat - și e clar că este; că n-are timp de chestii de-astea acum; că el oricum a și început să facă și să dreagă. Sau o să gândească poate că-l torni și te va urî. Nu-i bine. O să se răzbune. Nici pentru noi nu-i bine, mă înțelegi? Adică ar putea spune...“ „O, dar ați înțeles cu toții greșit, eu n-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe ambii obraji, spunându-ne repede în hol că i-a fost dor de noi, că ne-a telefonat, că se află la ea Cemeilă și Manuela Ștefan, că tocmai ne bârfeau, că trebuie să bem repede ceva să ne dregem, gerul de afară e groaznic, până când Andrei Vlădescu i-a zis: „Oprește-te, tipo, mai lasă câteva vorbe și pentru mai târziu“. Cemeilă era trântit într-un fotoliu, ne-a întins mâna cu degetele-i foarte lungi, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a dreptul în hohote. „Știi, pe mine mă apucă așa, în clipe de-astea, câte o...“, a încercat s-o dreagă. „Știam eu“, s-a auzit răspunsul expert. Își mângâia apoi sânii, prin cearceaful cu care se acoperise, cu marginea paharului. „N-ai și tu, dragă, niște muzică?... Ce mai aștepți? O să ne sufocăm în tăcerea asta și cu biblioteca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult, trebuie să mă duc să iau niște torturi pentru maică-mea“, i-a spus. „Are oaspeți simandicoși diseară. Vrea să fiu și eu de față, să se mândrească iarăși cu fiică-sa care a crescut atâta și face și drege.“ S-a uitat în fugă peste hârtiile lui orânduite pe masă. „Doamne, cât mai ai de învățat! Cum de poți? Fă-mi te rog și mie o cafea.“ În timp ce-i pregătea cafeaua, bombănea deja în sinea lui. Am așteptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-i spun bucătăresei că vom avea patru persoane la cină. — Patru? Dar cine mai vine? — Am primit mai devreme un telefon de la domnișoara Hilary. Se pare că vine cu avionul astă-seară și va fi și dânsa însoțită de... (își drese din nou glasul și își linse colțurile crăpate ale gurii) cineva. — Înțeleg. Roddy nu părea deloc încântat de această informație. În acest caz, vom fi cu siguranță cinci la masă. Presupun că va mânca și tata cu noi. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi-au trebuit Încă cinci minute Întregi ca să găsesc energia necesară pentru a mă extrage din haină și a mă așeza la birou. M-am gândit să pun capul pe birou ca să mă odihnesc câteva clipe, dar Emily și-a dres vocea. Foarte sonor. — Ăă, ești bună să vii să mă ajuți? m-a Întrebat ea, deși nu suna deloc a Întrebare. Uite, Împachetează astea. A aruncat un morman de hârtie albă spre mine și și-a reluat activitatea. O melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda să se asigure că eram pe deplin conștientă de treaba asta? N-ar fi fost ceva total ieșit din comun să rămân acolo toată noaptea și să trag gloanțe mentale În direcția „Apt. A“, dar am auzit pe cineva dregându-și vocea, am ridicat privirea și l-am văzut pe micul și tristul liftier, care se uita la mine și mă aștepta răbdător. — Scuză-mă, am murmurat În timp ce mă urcam În lift. Nici o problemă, a răspuns el aproape În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dea seama de distanța dintre ei, brusc, și amîndoi se intimidară. El se duse la fotoliu și se așeză, deschizînd primii doi nasturi de sus, și-și desfăcu apoi gulerul și cravata. După un scurt moment de tăcere, el Își drese glasul și spuse: Deci. Ce vrei să faci În seara asta, fată trăsnet? — Nu știu, dădu ea din umăr. Nu-mi pasă. Ce vrei tu. Dorea să stea aici cu el. — Ți-e foame? — Nu prea. Am putea ieși. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
arate, iar vocea Îi deveni din nou serioasă. Chiar te iubesc, Kay. — Ei, fiule, spuse tatăl lui Duncan, În timp ce el și Viv se așezau, ce mai faci? Se poartă bine cu tine? — Da, răspunse Duncan, așa cred. — Ei? Duncan Își drese glasul. — Am spus, da, se poartă. Tatăl lui dădu din cap, strîmbîndu-se Îngrozitor În timp ce Încerca să Înțeleagă cuvintele. Duncan știa că locul acela era cel mai rău cu putință pentru el. Camera avea șase mese, iar a lor era ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
restul, pentru că mama ta l-a cumpărat pe al tău din magazinul Oxfam În timp ce toți ceilalți din clasă preferaseră noua nuanță gri metalizat marca Wyatt&Moore? Nimic. Știe că ei nu știu nimic despre cum e să n-ai nimic. Dregându-și vocea, femeia Încearcă să-și regăsească tonul calm și detașat care știe din experiență că le inspiră respect bărbaților: De ce aș munci atât de mult dacă nu să le cumpăr copiilor lucruri care Îi bucură? Judecătorul se uită atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai Întâmplă chestii din astea, Îmi spune Paula, iar tonul ei insinuează: oricum nu ai fost aici, așa că de ce te-apuci să critici? În plus, crede că nici măcar nu va fi nevoie să-l coase. Să-l coase? Dumnezeule. Îmi dreg vocea și-ncerc să găsesc acel registru dulce, liberal, În care un ordin sună ca o sugestie. Ar putea Paula să-l ducă pe Ben la spital? Pentru orice eventualitate. Se aude un oftat adânc și-apoi cum Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și maniere pe măsură. Pe prima pagină e o poză cu Robin Cooper-Clark, Înalt ca bradul, ușor nedumerit, zâmbind pe jumătate. Arată exact cum ar arăta și Dumnezeu, dacă Dumnezeu și-ar comanda cămășile de la Turnbull & Asser. Carol Dunstan Își drege vocea: —Doamnă Reddy, New Jersey a aderat de curând la Principiile McMahon. Ar constitui aceasta o problemă pentru plasarea de fonduri? OK, Kate, nu intra În panică. Gândește-te. Gândește! — Nu, sunt sigură că dacă ne veți da o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
O, mă faci să mă simt ca o femeie adevărată“. N-ar fi trebuit să Încep să cânt. Puloverul Roz m-a auzit și-acum sigur crede că eram sarcastică la adresa reprezentației ca Mama Natură În public. Încerc s-o dreg zâmbindu-i conspirativ la modul: nu-ți face griji, știu cum e. Dar am uitat că sunt În uniformă. Văzându-mă În costum și cu laptop-ul, m-a luat desigur drept inamicul fără copii și-mi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]