14,427 matches
-
și a grecilor care l-au atacat. Cu toate acestea, pentru că era un adevărat războinic și știa să-și păstreze bunăvoința poporului și să se asigure împotriva celor mari, a putut să se lupte timp de mai mulți ani contra dușmanilor; iar dacă la sfirșit a pierdut stăpînirea cîtorva cetăți, i-a rămas totuși regatul. Acești principi ai noștri care au fost multă vreme stăpîni în statul lor și care acuma l-au pierdut, să nu acuze soarta, ci numai propria
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
comandant pe principe, și că acesta îi tratează cu onoare și își cîștigă și păstrează dragostea lor. Este necesar să te pregătești și să ai astfel de armate, pentru ca, reînnoind străvechea vitejie a Italiei, să poți să te aperi de dușmanii dinafară. Și cu toate că infanteria elvețiană și cea spaniolă sînt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încît o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar să fie sigură că îi va înfrînge. Spaniolii nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
infanteria spaniolă s-a ciocnit cu batalioanele germane care au aceeași ordine de bătaie ca și trupele elvețiene. Grație mișcărilor lor sprintene ca și scuturile mici și rotunde cu care se apărau, spaniolii au izbutit să se strecoare pe sub sulițele dușmanilor și ar fi putut cu siguranță să-i lovească și să-i ucidă pe toți nemții, fără ca aceștia să poată face ceva împotrivă; căci dacă n-ar fi fost cavaleria care să-i lovească pe spanioli, aceștia i-ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este capabil să discearnă adevărul." (1,5 8) "Cruzimea unui popor nu se exercită decît împotriva acelora, pe care-i bănuiește a atenta la binele tuturor; cruzimea unui principe este, din contra, îndreptată împotriva acelora pe care-i vede ca dușmani ai propriilor sale interese." (I, 58) "Toți oamenii laudă trecutul, blamează prezentul, dar adesea fără a avea dreptate. Prima cauză este că nu cunoaștem niciodată întregul adevăr despre trecut. De cele mai multe ori se ascund acele adevăruri care ar dezonora un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
corupte îi împiedică pe oameni să scape de jugul rutinei." (II, 19) " Cred că una din marile reguli ale prudenței omenești este de a te abține să aduci injurii sau amenințări la adresa cuiva; nici amenințarea, nici injuriile nu fac un dușman mai slab; una îl avertizează să se pună în gardă, cealaltă nu poate decît să-i alimenteze ura, făcîndu-l mai atent și mai inventiv în privința mijloacelor prin care să lovească." (II, 24) "Statele mai puțin puternice sînt întotdeauna indecise, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie să se mulțumească cu victoria, căci adesea, vrînd să cîștige prea mult, vor pierde totul." (II, 24) "Insolența pe care v-o dă victoria obținută sau speranța nejustificată de a o obține, vă face să folosiți cuvinte jignitoare la adresa dușmanului; or, această speranță neîndreptățită, cînd se aprinde în sufletul oamenilor, îi face să acționeze încă și mai rău decît vorbesc, să depășească scopul și să piardă un bine asigurat pentru un mai bine nesigur." (II, 24) "Oamenii comit întotdeuna greșeala
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît acestea din urmă schimbărilor operate de timp." (III, 9) "Revin la principiul acestui discurs și, prin exemplul senatului roman care a salvat patria de ambiția tribunilor, pentru că aceștia erau mai mulți, voi spune că orice principe atacat de mulți dușmani va face ca planurile acestora să eșueze, dacă va reuși, ca, printr-o politică abilă, să semene discordia între ei." (III, 11) " Femeile au fost cauza multor tulburări și calamități politice și au dus adesea la pieire pe conducători." (III
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
facă referire la ceea ce ar fi trebuit să distrugă tirania. Nu ar fi fost potrivit pentru Machiavelli să spună că popoarele au găsit necesar, pentru liniștea și conservarea lor, să aibă judecători care să regleze diferendele dintre oameni, protectori împotriva dușmanilor, care să-i mențină în posesia bunurilor, suverani care să unească interesele diferite într-un singur interes comun; că mai întîi au ales, dintre ei, pe cei pe care i-au considerat cei mai înțelepți, cei mai drepți, cei mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toate capriciile unui tiran. Nu există, deci, decît trei modalități legitime pentru a deveni stăpînul unei țări, fie prin succesiune, fie prin alegerea poporului care are această putere, fie atunci cînd, în urma unui război drept, sînt cucerite cîteva provincii ale dușmanului. Îi rog pe cei cărora le destinez această lucrare să nu piardă din vedere aceste considerații asupra primul capitol din Machiavelli, deoarece ele sînt ca un pivot în jurul căruia se vor derula toate reflecțiile mele următoare. CAPITOLUL II [Despre principatele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și pe ridicarea unui singur om, care era conducătorul. Ideea este că un despotism absolut, cu puternice rădăcini, este mijlocul cel mai sigur pe care-l poate avea un principe pentru a domni fără tulburări și pentru a rezista viguros dușmanilor. În timpul lui Machiavelli, nobilii erau încă socotiți în Franța niște mici suverani, care împărțeau întrucîtva puterea cu principele, ceea ce dădea naștere la sciziuni, ducea la întărirea partidelor și pregătea frecvente revolte. Nu știu, totuși, dacă marele sultan nu este cumva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
consecvent înseamnă, după acest politician, a face brusc și simultan toate violențele și toate crimele care sînt considerate utile intereselor proprii. Asasinați-i pe cei care vă par suspecți și în care nu aveți încredere, pe cei care se declară dușmanii voștri; dar nu întîrziați prea mult cu răzbunarea. Machiavelli este de acord cu acte asemănătoare vecerniciilor siciliene, ori teribilului masacru din noaptea Sf. Bartolomeu, cînd s-au comis fapte de o cruzime ce a înfiorat omenirea. Pentru acest monstru nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebui să le ducă? Cum va putea preveni acele conjuncturi periculoase pentru libertatea ei, momentele critice și decisive, hazardul care-i favorizează pe corupți și pe îndrăzneți? Dacă trupele sînt comandate de conducători lași și timizi, ea va deveni prada dușmanilor ei; dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
împotriva voinței lor. Așa cum oamenii se nasc, trăiesc o vreme și apoi mor de boală sau de bătrînețe, tot astfel, republicile se formează, înfloresc vreme de cîteva secole și apoi pier, prin îndrăzneala unui om al cetății sau sub armele dușmanilor. Toate au un timp al lor, iar toate imperiile și chiar cele mai mari monarhii n-au decît unul; republicile simt, toate, că acest timp va sosi și văd în orice familie mai puternică un germene al maladiei care le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe roți, va găsi uniforme, puști, baionete, noi metode de a organiza tabăra, de a asedia și de a purta bătălii, precum și arta de a face să subziste atîtea trupe, la fel de necesară astăzi cum era pe timpuri arta de învinge dușmanul. Dar ce n-ar spune Machiavelli însuși, dacă ar putea vedea noua formă a Corpului politic al Europei și atîția mari prinți care trăiesc azi în lume și care atunci nu însemnau nimic; puterea bine consolidată a regilor, maniera de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
special acest capitol. Trebuie să dau cîteva exemple. Machiavelli crede că "un principe a cărui țară este întinsă și care, astfel, are mulți bani și trupe numeroase, poate să se mențină prin propriile forțe, fără sprijinul nici unui aliat, împotriva atacurilor dușmanilor". Îndrăznesc să-l contrazic; spun chiar mai mult și susțin că un suveran, oricît de temut ar fi, n-ar putea rezista singur în fața unor dușmani puternici, fiindu-i absolut necesar ajutorul cîtorva aliați. Dacă cel mai formidabil, cel mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numeroase, poate să se mențină prin propriile forțe, fără sprijinul nici unui aliat, împotriva atacurilor dușmanilor". Îndrăznesc să-l contrazic; spun chiar mai mult și susțin că un suveran, oricît de temut ar fi, n-ar putea rezista singur în fața unor dușmani puternici, fiindu-i absolut necesar ajutorul cîtorva aliați. Dacă cel mai formidabil, cel mai puternic suveran din Europa, Ludovic XIV, a fost pe punctul de a sucomba în războiul pentru succesiunea din Spania și, neavînd încheiate alianțe, n-a mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că vor găsi exemple vechi și chiar foarte recente, de conducători care nu și-au respectat cu strictețe angajamentele, dar, cu toate acestea, este întotdeauna foarte avantajos să închei tratate. Aliații pe care ți-i faci vor fi tot atîția dușmani mai puțin; iar dacă nu-ți sînt de nici un ajutor, vei reuși întotdeauna să-i reduci la a respecta o neutralitate sigură. Machiavelli vorbește apoi despre principini, acei suverani în miniatură, care, neavînd decît state mici, nu pot duce o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu depinde de ei acest lucru. Astfel, în loc de vărsare de sînge, o trăsătură de condei pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi fortărețele? Chiar dacă ar fi în stare să facă față unui asediu de durata asediului Troiei, împotriva dușmanilor mărunți, ele n-ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind total ruinați, iar dacă încurcă vreo
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
primul rînd, periculos să-i lași pe supuși să lîncezească în inactivitate și să-și piardă puterea, în timp ce greutățile războiului și bătăliile îi întăresc pe vecini. S-a remarcat adesea că statele care ies din războaie civile sînt infinit superioare dușmanilor, deoarece toți sînt soldați în războiul civil, iar meritul se distinge independent de favoruri, talentele se dezvoltă și oamenii capătă obiceiul de a demonstra ce au mai valoros în ei și de a-și arăta curajul. Totuși, există cazuri care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
merg la război nu mai rămîne aproape nimeni în țară ca să lucreze pămîntul. De aceea puterea lor nu e deloc formidabilă, de vreme ce n-ar putea menține această situație mult timp, fără să se ruineze ei înșiși mai mult chiar decît dușmanii lor. Acestea despre mercenari. Cît despre modul în care un mare principe trebuie să facă războiul, sînt întru totul de acord cu Machiavelli. Efectiv un mare suveran trebuie să preia conducerea trupelor, să rămînă lîngă armata sa, ca într-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei; din toate timpurile, acest fapt a fost cît se poate de potrivnic intereselor lor. O groază de bătălii au fost pierdute din acest motiv și, adesea, micile gelozii au făcut mai mult rău suveranilor decît numărul copleșitor și avantajele dușmanilor. Fără îndoială că principele nu trebuie să facă războiul doar cu trupe auxiliare, dar el însuși trebuie să fie, la rîndul lui, auxiliar, să fie în stare să acorde tot atîta ajutor cît primește. Iată ce dictează prudența; fă în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doar cu trupe auxiliare, dar el însuși trebuie să fie, la rîndul lui, auxiliar, să fie în stare să acorde tot atîta ajutor cît primește. Iată ce dictează prudența; fă în așa fel încît să nu te temi nici de dușmani, nici de prieteni, dar cînd ai încheiat un tratat, respectă-l. Atîta timp cît Imperiul, Anglia și Olanda au luptat împreună împotriva lui Ludovic XIV, atîta timp cît prințul Eugen și Marlborough au fost uniți, au fost învingători; dar cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și soluția celei de-a patra probleme puse de el; să vedem, totuși, și să judecăm în cîteva cuvinte, dacă un principe trebuie să provoace ivirea unor facțiuni potrivnice lui, ori, dimpotrivă, să cîștige prietenia supușilor săi. A-ți face dușmani pentru a-i învinge înseamnă a te lupta cu monștrii pe care i-ai făcut; este mai firesc, mai rezonabil, mai uman să-ți faci prieteni: fericiți sînt principii care cunosc deliciile prieteniei! Mai fericiți încă sînt aceia care merită
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acest spirit de neliniște, care i-a chinuit atîta pe oameni, acum s-a potolit; nu mai este, astfel, nevoie de citadele pentru a răspunde de fidelitatea orașelor. Nu același lucru se poate spune despre fortificații, necesare pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere a bătăliei; asediul pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere a bătăliei; asediul pe care dușmanul trebuie să-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]