4,682 matches
-
lui Adonis?"353. Un alt mitonim, Zeița-Mamă, Magna Mater, "marea zeiță, spuneți-i Afrodita dacă vreți, deși numele ei sunt fără număr"354 se referă la cea pe care locotenentul trebuie să o identifice printre cele unsprezece sau douăsprezece femei. Echivalențe semantice cu femeile implicate în ceremonial, "femei tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..."355 stabilește și toponimul Strada Preoteselor, unde se află casa locotenentului. Analizat din perspectiva filozofiei tantrice, numele locotenentului de roșiori care trece călare spre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice" care "se ciocnesc, intră treptat în contact una cu cealaltă, iar lumea birocratică începe să funcționeze în chip fantastic"420 se realizează o sinonimie la nivelul etimologic al numelor personajelor, legitimată de echivalențele între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative" dintre care cea mai evidentă este Oana-Anca Vogel (despre o logică a simetriilor vorbește Ștefan Borbély punând semnul egalității între grupul de prieteni din jurul uriașei Oanei și triada aflată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme de general). Omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare) și ale cârciumelor (Floarea-Soarelui) amplifică solaritatea geografiei mitice. În al doilea rând, relația de sinonimie la nivelul etimologic (Pe strada Mântuleasa) stabilește echivalențe între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative", lumi posibile pe care Eliade le definea "două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice". Numele se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
originea sa, pentru a ajunge în limba română, cuvântul sanscrit a urmat două itinerarii: ebraică → greacă → greacă bizantină→ v. slavă→ rom. samfir sau ebraică → greacă → latină → franceză → rom. safir (Christian Ionescu, op. cit., pp. 293-294); Al. Ciorănescu, op. cit., p. 849, stabilește echivalențe între formele zamfir, zafir, safir, samfir. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 906 stabilește aceeași echivalență, zamfir-safir, fără o identificare a etimologiei. 480 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 185. 481 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 142. 482 Mircea Eliade, op. cit., pp. 140-141
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ebraică → greacă → greacă bizantină→ v. slavă→ rom. samfir sau ebraică → greacă → latină → franceză → rom. safir (Christian Ionescu, op. cit., pp. 293-294); Al. Ciorănescu, op. cit., p. 849, stabilește echivalențe între formele zamfir, zafir, safir, samfir. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 906 stabilește aceeași echivalență, zamfir-safir, fără o identificare a etimologiei. 480 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 185. 481 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 142. 482 Mircea Eliade, op. cit., pp. 140-141. 483 Matei Călinescu, op. cit., p. 168. 484 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 133. 485 Ibidem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două demonstrații"15. Să desprindem esența logică a acestui înțeles: dacă o antinomie este o contradicție dintre două teze la fel de bine susținute, ea se reduce din punct de vedere formal la o conjuncție de forma p &-p, iar aceasta implică echivalența p p. Putem spune că, în sensul ei propriu, antinomia iese din cadrele bivalenței ("sau p, sau non-p") și pare să angajeze un principiu opus, de forma "și p și non-p", pe care l-am putea numi al conjuncției contradictorii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
două teze opuse. Prin această predicație contradictorie s-ar indica faptul că cele două teze opuse implicate de enunț sunt la fel de justificate și că rațiunea este solicitată să le admită pe amândouă în același timp. În termeni logico-formali, aceasta înseamnă echivalența celor două teze. Pe de altă parte, enunțurile de predicație contradictorie pot fi, uneori, interpretate și în sens intrapropozițional. Atunci, ele indică faptul că un obiect are proprietăți opuse, fără ca acest lucru să implice în mod obligatoriu posibilitatea desfacerii în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p & -p) sau ca o echivalență între două propoziții de acest fel (p -p). Așa stând lucrurile, cele două categorii se disting. Contradicțiile dialectice nu se pot confunda în nici un caz cu contradicțiile formale. Ele se pot traduce în propoziții care sunt aparent contradictorii din punct
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
35. În al treilea rând, definițiile care se dau paradoxului par să conducă mai mult spre contrariul a ceea ce spune Solomon Marcus în privința raportului dintre antinomie și paradox. Antinomia este o contradicție între două enunțuri aparent la fel de bine întemeiate, o echivalență de enunțuri opuse. Paradoxul se poate reduce la o echivalență dintre două propoziții contradictorii 36, și cum "echivalența dintre două propoziții contradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană"37, înseamnă că un paradox este și o antinomie. Dacă lucrurile stau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
par să conducă mai mult spre contrariul a ceea ce spune Solomon Marcus în privința raportului dintre antinomie și paradox. Antinomia este o contradicție între două enunțuri aparent la fel de bine întemeiate, o echivalență de enunțuri opuse. Paradoxul se poate reduce la o echivalență dintre două propoziții contradictorii 36, și cum "echivalența dintre două propoziții contradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană"37, înseamnă că un paradox este și o antinomie. Dacă lucrurile stau astfel, atunci suntem trimiși spre o concluzie inversă celei a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ceea ce spune Solomon Marcus în privința raportului dintre antinomie și paradox. Antinomia este o contradicție între două enunțuri aparent la fel de bine întemeiate, o echivalență de enunțuri opuse. Paradoxul se poate reduce la o echivalență dintre două propoziții contradictorii 36, și cum "echivalența dintre două propoziții contradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană"37, înseamnă că un paradox este și o antinomie. Dacă lucrurile stau astfel, atunci suntem trimiși spre o concluzie inversă celei a lui Solomon Marcus, în sensul că paradoxurile sunt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este că paradoxul este unul dintre sensurile mai recente ale termenului "antinomie", fără ca cei doi termeni să se confunde în totalitate. Nivelul la care se realizează asimilarea lor este cel al structurii logice de bază, unde ambii se reduc la echivalență dintre o teză și negația acesteia, adică la o contradicție logică sau formală. Am lăsat pentru final o ultimă discuție, pe care o pot introduce acum. Definițiile antinomiei cuprind ca gen proxim sau ca element fundamental ideea de contradicție. Datorită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al modelului ontologic pe care încearcă să-l acrediteze. Întreaga istorie a filosofiei pune în evidență faptul că întregul realității universului apare atât ca existență cât și ca non-existență. Această antinomie (ENE) apare limpede exprimată la Hegel, mergând chiar până la echivalența dintre ființă și neant, atunci când cele două concepte sunt gândite în puritatea lor. Mihai Drăgănescu susține 618 că acest paradox devine explicabil în interiorul modelului său ontologic și el indică o existență ontologică mai profundă decât universul. În felul acesta, nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
G.W.F. Hegel, Logica, Editura Academiei, București, 1962, p. 121. 22 Cf. Mircea Florian, Dialectica. Sistem și metodă, de la Platon la Hegel, Editura Casa Școalelor, București, 1947, pp. 43-44. 23 Astfel, "dacă în cazul antinomiei formale opoziția revine la echivalența logică a fiecărui termen atât cu celălalt termen cât și cu negația sa, în antinomia dialectică situația este mai subtilă (...) fiecare termen este presupus de celălalt, se definește în raport cu el, nu poate fi înțeles fără raportare la termenul care i
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin analiza logic-definițională a limbajului. Prin strategia definițională problema acceptării și a temeiurilor șovinismului omenesc este transformată în problema acceptării și a temeiurilor definiției, ceea ce este un demers falacios. Din punct de vedere strict logic eroarea constă în substituirea unei echivalențe contingente cu un context modal opac al necesității logice. Pentru ca raționamentul să fie valid ar trebui să fie logic necesar, iar nu doar un fapt contingent, acela ca non-oamenii să nu posede acele trăsături pe care le au oamenii și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prognostic negativ pentru evoluția bolilor cardiovasculare. Factorii de risc pentru suicid sunt: vârsta peste 55 de ani; sexul masculin; depresia; o afecțiune cronică invalidantă; singurătatea și doliul; situația financiară precară; antecedentele de tentativă de suicid; preocupările și planurile suicidare; prezența „echivalențelor” suicidare: refuzul de a se alimenta, de a se îngriji, dorința de a se pune deliberat în pericol. Diagnosticul va fi susținut și de Scala Depresiei (GDS), valabilă însă doar la persoanele fără tulburări cognitive. Depresia influențează major evoluția bolilor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
susțin pe o cohortă urmărită prospectiv timp de 4 ani că la pacienții de 70 de ani i peste, incidența bolii coronariene este de 41%, iar revascularizarea este necesară în 50% din aceste cazuri (50). O atenție particulară trebuie acordată echivalențelor de durere anginoasă, respectiv apariția durerii la echivalențe de efort fizic, sau dispneea ca unică manifestare a ischemiei miocardice (prin percepție alterată a durerii). Deși este dificil de stabilit un profil clinic al vârstnicului cu FA, trialul AFFIRM consideră că
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
4 ani că la pacienții de 70 de ani i peste, incidența bolii coronariene este de 41%, iar revascularizarea este necesară în 50% din aceste cazuri (50). O atenție particulară trebuie acordată echivalențelor de durere anginoasă, respectiv apariția durerii la echivalențe de efort fizic, sau dispneea ca unică manifestare a ischemiei miocardice (prin percepție alterată a durerii). Deși este dificil de stabilit un profil clinic al vârstnicului cu FA, trialul AFFIRM consideră că frecvența ventriculară rapidă, episoadele diurne și de scurtă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
1. Procesul de metaforizare jurnalistică / 102 III.11.2. Funcția persuasivă a metaforei jurnalistice / 106 III.11.3. Destructurarea metaforei terminologice în limbajul jurnalistic: cazul lui "Robin Hood" / 111 Capitolul IV. Dinamica metaforei terminologice de sursă greco-latină / 113 IV.1. Echivalență/ analogie / 113 IV.1.1. Analogia conceptuală. Tipare logice / 115 IV.1.2. Analogia de "rol" / 115 IV.1.3. Analogia de caracteristică intrinsecă / 116 IV.2. Tipare de extensiune ale metaforei medicale / 119 IV.2.1. Tipare preconceptuale asociate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
auricula non oricla etc. I.1.5. Funcția poetică Funcția poetică (numită și funcție estetică) a fost definită de Roman Jakobson ca fiind "atitudinea față de mesaj în sine, centrarea asupra mesajului...", esența acesteia constând în faptul de a proiecta "principiul echivalenței de pe axa selecției pe axa combinării" (R. Jakobson, 1964: 93). Funcția estetică este centrată pe mesaj. Așa cum s-a mai spus, această funcție a limbii nu trebuie redusă numai la poezie (după cum nici poezia nu poate fi redusă numai la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la persoana a II-a (oda, epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în DSL, 2005: 226). Organizarea structurilor poetice este articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare, prin streșini de-nălțime" (V. Voiculescu, Singurătate) se utilizează substantivele singurătatea și streșini. Din paradigma
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
senzorială a lectorului. Combinarea acestuia în secvența "singurătatea se scoală-ngândurată" ia forma personificării, conferind un grad înalt de expresivitate poeziei. Locutorul devine creatorul unui cod unic, în a cărui expresie a încifrat un mesaj singular. Propunând infinite serii de echivalențe pe care le desfășoară la nivel sintagmatic, poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. În determinarea valențelor originale ale textului literar, funcția poetică este actualizată prin fenomene variate la toate nivelele limbii (fonetic, lexical, morfologic, sintactic). I.1.6
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]