2,620 matches
-
și numeau succesorii Episcopilor decedați. Succesorii numiți de Episcopii din aceleași provincii erau cunoscuți și acceptați de toți, lucru ce ducea la menținerea unei armonii perfecte, ceea ce îi făcea pe toți să fie trup și suflet. Conciliile interprovinciale, naționale și ecumenice constituiau un al rezultat. 55. În al cincilea rînd, conducerea orașului avea autoritate asupra Episcopilor din provincie, în vreme ce fotoliile mai importante aveau mai multe provincii și li se supuneau lor conducerile orășenești; distribuirea bine rîndui-tă a conducerii ecleziastice unea totul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii de a-și numi propriii conducători 160. Dar ce s-a întîmplat: samavolnicia s-a reînnoit continuu, iar Biserica nu putea să se opună decît prin noi legi, noi canoane și nimic altceva. Cel de al VII-lea Conciliu ecumenic, în fapt, care a avut loc la Niceea în anul 787, a protejat și el Biserica printr-un canon împotriva samavolniciei acestei lumi care obișnuiește să facă tot ce poate pentru a-și justifica interesele: "Orice alegere, spune sfîntul Conciliu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să permită "Clerului și poporului acelei Biserici să-și aleagă un Episcop al lor, în conformitate cu prescripțiile canonice"163. Sub succesorul lui Nicolae cel Mare, care a fost Adrian al II-lea, s-a celebrat cel de al VIII-lea Conciliu ecumenic de la Constantinopol în 869, vreme în care libertatea Bisericii deja fusese afectată considerabil 164. Se fac, așadar, cu toată puterea aceleași proteste în apărarea libertății, se repetă aceleași reguli din antichitate pentru alegerea Episcopilor: interzicerea de a numi Episcopi de către
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să pătrundă pînă și în inima suveranilor forța lentă a rațiunii, aducîndu-i la Cristos, în cele din urmă, cum s-a întîmplat cînd s-a renunțat solemn la uzurpări în anul 1122 la Worms și în anul următor la Conciliul ecumenic de la Laterano, la patruzeci și nouă de ani după ce Grigore al VII-lea anatemizase pentru prima oară abuzul învestiturilor! Și cine altcineva decît divina Providență a impus în sfîrșit perfecționarea și a pecetluit marea lucrare, cînd printr-o serie de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe bogății. 195 Biserica nu a tăcut: a încercat să se apere împotriva unor astfel de uzurpări, dar cum să te opui armatei? Ea nu avea de partea sa decît rațiunea, autoritatea și canoanele. Iată unele dintre acestea: Marele Conciliu ecumenic din Calcedonia emisese deja spre sfîrșitul anul 451 acest canon: Redditus vero viduatae Ecclesiae integros reservari apud oeconomum ejusdem Ecclesiae placuit. Conciliul din Riez din anul 493, can. 6 decretează în felul următor: Stabili definitione consultum est, ut de caetero
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu poate să se apere împotriva diferitelor sisteme religioase false decît dacă se sprijină puternic pe Capii Bisericii, încrezîndu-se în misiunea lor, căci o altă voce mai vie, mai dumnezeiască și eternă nu există. Vor aștepta aceștia convocarea unui Conciliu ecumenic? Este întotdeauna posibil să ai acest tribunal extraordinar? Și atunci? Să te lași înșelat? Să deschidă Evanghelia și să citească: "Eu mi-am întemeiat Biserica pe piatră". Să creadă, așadar, în Evanghelie. 261 O mărturie a excepțiilor, pentru ca să nu existe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în acesta, căci "se presupunea că fiecare Biserică are dreptul să hotărască chestiunile de o asemenea importanță care priveau interesele întregii Bisericii și ale tuturor Statelor creștine; chestiuni, așadar, care nu aparțineau decît tribunalului suprem al Înaltul Pontif și Conciliilor ecumenice". Și apoi? Dacă Biserica unei anumite națiuni, dacă un Episcop, sau un consilier, sau un profesor de teologie îndrăznește nu numai să hotărască, ci să hotărască împotriva practicii înseși a Conciliilor și a Pontifului? Și deci împotriva declarațiilor lor exprese
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fiind scris în cartea sorții, ajungând stăpână pe Basarabia bunăoară, a știut să scoată până și din biserică limba românească, deși pravoslavia ar trebui să știe că un asemenea lucru e cu desăvârșire anticanonic și necreștinesc. Nu e vorbă, patriarhatul ecumenic al Constantinopolei au făcut tot astfel, biserica romană a urmat aceeași cale, dar urmările sânt cunoscute. Cu toate protestele și opunerea patriarhatulu iecumenic, preoții greci", sfinții Metodie și Cyrill, au introdus limba slăveană la creștinatele nații slave, iar scaunul roman
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toate cetățile de pe malul drept al Dunării câte stăteau în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, autoritatea bisericească a Țărei Românești au încetat dincolo de Dunăre, însă credincioșii - pe malul Mării Negre greci, iar pe malul Dunării români - știindu-se fii ai scaunului ecumenic, se vede că vor fi cerut anume capi bisericești ai lor, drept care pentru lungul întreg al Dunărei de Jos s-a înființat mitropolia Proilaviei (Proilabum) cu reședința în actuala Brăilă, căci și acest din urmă oraș avea garnizoană turcească. Mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a intra cu eparhia sa în organizația bisericei autocefale române. El era de 67 ani, fusese vicar al Patriarhiei și a administrat optsprezece ani eparhia. În vremea ivirii schismei bulgare - căci se știe că bulgarii s-au rupt de scaunul ecumenic în mod necanonic - Dionisie și colegul său, mitropolitul de la Varna, n-au voit să recunoască autoritatea exarcului bulgar schismatic și în această atitudine a sa a fost sprijinit de populația românească și de cea grecească de pe malul drept al Dunării
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se desființează și umbra regatului vasal din Tirnova, si Bulgaria devine pașalâc, afară de Dobrogea și cetățile de pe Dunăre. La 1394 bulgarii, statul și biserica națională, sânt desființați, patriarhul lor Euthimie e târât în robie. În starea aceasta de dezolațiune scaunul ecumenic din Constantinopol însărcinează pe mitropolitul din România Neagră (???????? ) cu exercitarea tuturor drepturilor episcop ale în Tîrnova, iar la 1395 mitropolitul Țării Românești petrece în capitala Bulgariei. Fiul ultimului rege, Sișman, anume Alexandru, se turcește și e numit guvernator la Samsun
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceasta prințul Cuza a fost deposedat și conferința s-a dizolvat fără a fi ajuns la rezultat. Guvernul român a continuat a întrebuința în folosul său exclusiv veniturile mănăstirilor și unele moșii au fost chiar vândute, cu tot protestul patriarhului ecumenic. Patriarhatul a prezentat Congresului din Berlin un memoriu și președintele a observat, cu consimțimântul înaltei Adunări, ca să se noteze în protocol că reprezentanții puterilor au să refereze guvernelor lor asupra obiectului. La 1879 prințul României, printr-o epistolă, a încurajat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1846‑1920), făcătorul‑de‑minuni din Eghina (Egina), a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și Întemeietor al Mănăs‑ tirii Sfânta Treime, În insula Eghina. Cultul său ca sfânt al Bisericii a fost oficial recunoscut de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol În anul 1961. Prăznuirea sa se face la data de 9 Noiembrie. Fericitul ierarh Nectarie a fost un mare isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care i‑a adus multă pace, bucurie, blândețe și Îndelungă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cert că Biserica se depărtase cam de mult de doctrina "simfoniei" care făcuse gloria creștinismului patristic din Bizanț. Teologia scolastică, indulgențele și Inchiziția au determinat marile zguduiri ale Reformei. Estimp, ortodoxia cunoștea și ea, fără a i se compromite unitatea ecumenică, nuanțări naționale care au dus, în cele din urmă, la autocefalii. Firește, nici aici n-au lipsit ereziile. Cert e că din secolul al XVIII-lea predominante devin în Europa sciziunile și sfâșierile, cu o creștere progresivă a "complexităților". Criza
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dovedește cu prisosință, în ceea ce privește ortodoxia. Mai rămâne să descoperim în ce măsură romano-catolicismul și protestantismul răspund exigențelor transmodernismului. Un prim semn l-am găsit deja, subliniind interesul teologiei occidentale pentru teologia Părintelui Stăniloae și pentru cea răsăriteană, în genere. Iar întreaga mișcare ecumenică de reapropiere a celor două biserici surori despărțite de Marea Schismă arată o certă vocație transmodernă. Se poate vorbi, din acest punct de vedere, de profundul transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, care a aruncat punți de reconciliere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că Papa Ioan Paul al II-lea a fost deschis... postmodernității, dar că Joseph Ratzinger, nu este, cu atât mai mult cu cât vine din Germania lui... Hitler! Or, Papa Benedict al XVI-lea arată voința de a continua deschiderea ecumenică a predecesorului său, în spirit transmodernist (vezi vizita de la Köln din august 2005, la întâlnirea cu tineretul mondial, intrarea într-o sinagogă și dorința de apropiere de Islam). Un răspuns la postmodernizarea teologiei, dincolo de cel conservator și de cel modernizator
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-lea. De altfel, și ortodoxia românească este angrenată în dialogul interconfesional, avându-l printre primii protagoniști pe mitropolitul Antonie Plămădeală, care încă din anii '60, aflat la studii în Anglia, și-a susținut teza de doctorat chiar cu tema apropierii ecumenice între bisericile creștine 261. Au urmat istoricile deschideri, de după 1989, odată cu prima vizită a Papei într-o țară ortodoxă, găsind în Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist o deschidere dialogică transmodernă. Asemenea "sacrificii" din diverse direcții arată intrarea într-un alt universalism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Beigbeder, Alain Bosquet, Alain de Benoist ș. a. Există o solidaritate între logica triadică a lui Ștefan Lupașcu, logica nicasiană a lui Hermes și Treimea creștină. Noica arăta că marea minune a civilizației și culturii europene a fost posibilă prin decizia ecumenică de la Niceea (325), în pofida logicii monovalente aristotelice și a oricărui monoteism noncreștin, asupra recunoașterii ca fundament al creștinismului a Sfintei Treimi. Nici o gnoză nu putuse admite cum de e posibil ca Trei să fie Unu. Culturile de tip totemic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ea ar putea să se revendice, la urma urmei, și New Age. Mai mult, ar putea da apă la moară ofensivei eretice despre care am vorbit ceva mai înainte. Ceea ce ignoră Lupașcu este faptul că religia creștină, în plinătatea ei ecumenică patristică regenerată de teologia Părintelui Stăniloae, de exemplu, chiar în anii în care el își desăvârșea sistemul triontic de gândire, nu mai este o religie monoteistă de felul celor orientale, ci implică logica neclasică a Unului Multiplu din starea T.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mare. De asemenea, exist] sute de alte biserici; unele sunt istorice, precum Societatea religioas] a prietenilor sau Quakeri, și alte Biserici ale p]cii, în timp ce altele sunt produsul acestui secol, în special bisericile africane indigene. Dat] fiind aceast] varietate, mișcarea ecumenic] are rolul de a asigura coerentă și înțelegerea sistemelor de doctrine și a aspectelor etice, desi r]mane o minoritate considerabil] antiecumenic] sau inc] neafectat] de aceast] mișcare. În vederea aprofund]rii subiectului legat de etică creștin], este demn de menționat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
XX. În unele cercuri, acesta a generat o versiune proprie a eticii creștine, care, ins], nu este acceptat] de majoritatea adepților contemporani ai eticii creștine, num]rându-se printre ei, în mod sigur, și cei aflați sub influența mișc]rii ecumenice. Acordarea de prioritate nevoilor celor s]rmani a c]p]țâț o important] din ce in ce mai mare. Aceste dou] aspecte, preocuparea pentru unitatea omenirii și „acordarea priorit]ții nevoilor celor s]răci” marcheaz] sfârșitul procesului de integrare a eticii creștine în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și la svănți mari, un monument al limbii și culturii naționale și operă de artă tipografică. În 1642 ia parte, alături de cei trei episcopi ai Moldovei și de egumenul de la Trei Ierarhi, la un important eveniment al Bisericii Răsăritene- sinodul ecumenic ținut la Iași, unde se dorea o limpezire doctrinară a ortodoxiei, tulburată de luptele confesionale din epocă. Prezența teologilor români a însemnat o mediere între lumea greacă și cea slavo-răsăriteană și o temperare a presiunilor făcute de Patriarhia Constantinopolului pentru
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
În Viața... Nicolae, mai apoi Nifon, circulă într-o Peninsulă Balcanică pestriță, complicată, străbate spații apreciabile, însoțit de destule informații corecte (lângă notele de convenționalism și de fantazare, puțin profitabile pentru individualizarea personajului), el aflându-se în scaunul de patriarh ecumenic (ca Nifon al II-lea) în două rânduri, între 1486 și 1488 (când a fost depus, se pare, în urma descoperirii unor nereguli de ordin financiar) și în 1497-1498. S-ar zice că adevărata „viață” a patriarhului Nifon începe odată cu „etapa
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
literar, În favoarea unor aspecte sociologice exterioare acesteia. În sfera comparatisticii, criticile lui Wellek au cunoscut un ecou Îndelungat, lor adăugându-li-se și alte voci de prestigiu, cum ar fi cea a lui R. Etiemble, care, În pofida unei viziuni comparatiste ecumenice și a atenției acordate literaturilor de mică audiență, respingea, de asemenea, studiul imaginilor În favoarea relevării analogiilor structurale, născute În absența contactelor și explicabile tot prin factori morfopoetici, formali, ținând de natura specificității și „imanenței” literare. Privite din afară, contestările evocate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din străinătate. Mobilizarea creștinilor romano-catolici la procesul de dezvoltare globală a comunităților lor; Promovarea valorilor umane și spirituale pozitive; Susținerea unității în credință între toți credincioșii comunităților catolice de orice limbă și cultură din Dieceza de Iași, precum și promovarea spiritului ecumenic cu ceilalți frați creștini spre realizarea rugăciunii lui Cristos „ca toți să fie una”. Efectuarea de activități caritabile în folosul membrilor comunității și al celor aflați în dificultate; Antrenarea membrilor în acțiuni care au ca scop ridicarea nivelului de cultură
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]