2,955 matches
-
dar, procedînd astfel, ei produc și asigură bunul public, necesar tuturor - și o fac într-un mod mult mai sigur și eficient decît dacă și-ar fi propus-o din rațiuni morale. Prin intermediul „mîinii invizibile” a Pieței, interesul individual și egoist devine principalul engine of action al comportamentului economic. John Stuart Mill merge puțin mai departe, postulează „dorința de bunăstare” prin care îl definește pe homo economicus. Acesta devine obiectul economiei, permițînd la rîndul său autonomizarea acesteia. Treptat, el îl va
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
chiar interesul economic este de feluri diferite (dorința de îndestulare a țăranului este puțin altceva decît dorința de bunăstare a burghezului) ; că același interes identificabil și comun poate avea semnificații individuale diferite ; în fine, că, oricît ar fi el de egoist, interesul nu poate fi realizat decît cu și prin alții, adică în și prin relațiile sociale. Pe această linie s-au dezvoltat și cîteva paradigme alternative consistente, chiar dacă acoperite în bună parte de mainstream-ul economist. Poate cea mai atractivă dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de Gina, de imposibilitatea noastră de-a exista împreună. Ea nu vrea asta, îngheață tot ce poate fi afectivitate, înlocuindu-o cu o simplă afectare. E o ființă inferioară, nu îi poți cere să-și depășească condiția de demimondenă iresponsabilă, egoistă și nesărată. Bănuiesc că disprețul și ura sânt reciproce. E o junglă." Mă așteptam să-mi dea un telefon, doar mă părăsise într-o stare jalnică, dar nu mi-a telefonat nimeni în seara aceea. A doua zi dimineață mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe noi ne ocrotește, în același fel, de ei și de propria noastră dezordine interioară. Adăpostește-te deci în spatele acestor reguli, mă îndemn : la maturitate, când începi să întrezărești jocul, poți mai ușor să-ți impui asemenea raționamente, civilizate și egoiste. Lasă deci ușa numai de o palmă deschisă, lasă trase draperia verde și grea și perdeaua străvezie, crem, care acoperă parchetul, lucios ca o oglindă... Lasă-le toate așa cum sunt și tu întoarce-te la corespondență... Veuillez agréer, monsieur, l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
replici care trădează proasta dispoziție și lipsa de curtenie... Să nu mai ții seama de spectatori și să te repezi cu orice ocazie să-ți jignești ființa apropiată ! Iar când se ivește momentul ca să te arăți bărbat, să te dovedești egoist și nevolnic ! Și dacă într-o bună zi nu voi mai avea puterea pour sauver les apparences ? Puterea și nici măcar voința ? Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și nici măcar voința ? Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea împotrivă ! Să n-ai ca viitor și perspectivă decât îngrijirea unui bolnav capricios și excesiv, a unei surori egoiste și răsfățate, în plus un război ce pare-se că stă să înceapă. Iar dacă ai vrea să uiți și să guști plăcerea firească o clipă, așa cum te îndeamnă inima ta tânără, să te trezești ambarasată de necazuri femeiești... Când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea joasă, recele nas acvilin, buzele lungi și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu știm nimic despre cel ce respiră alături, așa cum nu știm despre necunoscutul nostru trup pe care îl folosim în rutină ! Domnul Ialomițeanu aruncă o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noastră ! Noi, bine intenționații, generoșii, idealiștii, nu avem și nu vom avea niciodată decât vorbele la dispoziție ! Astfel că ți se întâmplă atât de adesea să te trezești neputincios și singur, singurătatea știindu-se bine că aduce după sine dorința egoistă de a te cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici în ocazii mai simple ! Atunci nu voi mai apela la nimeni, am replicat eu, având senzația că mi se forțează mâna. A urmat o zi rece de ambele părți. Simt cu câtă neînțelegere sunt privit, ca un om foarte egoist, fără inimă și, desigur, în plus răzbunător. Cine se gândește cât mă poate costa pe mine acest demers ? în primul rând chiar ideea unei intervenții, un fapt ce lor li se pare atât de firesc - viața însăși ! Iar pentru mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care le-ar reclama mizeria umană a unor bieți oameni, cei mai mulți de joasă extracție și ajunși într-o jalnică stare... Nu mai rămâne atunci decât o mondenitate, ce permite contacte în lumea cea mai înaltă. Să fi fost o egoistă ieșire de gelozie ? Cine știe ce a înțeles Marie-Liliane din spusele mele, pentru că, de atunci și până când s-a ridicat să plece, am avut impresiunea că o umbră întristată i-a apărut în privire. Sophie, mai puțin subtilă, deosebit de atrăgătoare însă (așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu va mai fi aici nici măcar Tudor, a cărui simplă prezență mai ținea situația în echilibru. Nu va mai fi, după o vreme, nici Muti, ce și-a folosit totdeauna cu tact ascendentul. Va rămâne doar ea cu acest bărbat egoist și lunecos, lângă care, din păcate, va trebui nu doar să trăiască, dar și să moară. Va fi nevoie să decidă de-acum ea în toate, și pe el doar să l consulte. În rest, să-și ducă împreună cu el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbații Clemenței, și acel Nanu, pe care nu am avut ocazia să-l cunosc, și Barbu Vrăbiescu... Și totul are o explicație, cu care sunt convinsă că vei fi de acord : Clemența a rămas și acum tot atât de răsfățată și de egoistă ca la optsprezece ani !... Numai că atunci în jurul ei se învârteau câțiva bărbați și acum a rămas să se învârtă numai nefericitul de fecioru-său ! Dar nu din răutate face ea tot ce face ! Ea nu se gândește că îi face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Am să ajung, să știi, să nu mai spun nimic din ce gândesc față de tine... Nimic, dar absolut nimic ! Știm toți ce băiat excepțional ai, ce pregătit, ce... Vorbeam numai de suflet aici, și că părinții care se arată mai egoiști față de copii primesc mai mult de la ei... E un simplu fapt științific, și uite, de acum să fii atentă și să-l observi. Da, da, să-l observi, să-l observi ! Poate atunci ai să te răzgândești și ai să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a autorealizării, când aceasta este de multe ori motorul dezvoltării umane, este combătută și considerată periculoasă pentru practicile educaționale. Hogan și Roberts (2004) ilustrează, din perspectiva modelului socio-analitic al personalității, trei limite ale conceptului de autorealizare. Autorealizarea presupune un comportament egoist, deoarece nu ia în calcul nevoile celorlalți, ci doar propria dorință de creștere și împlinire. În al doilea rând din perspectiva teoriei evoluției acest concept nu are sens, deoarece nu există avantaje reproductive din faptul că ființa umană este auto-realizată
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
realizarea măreață a lui Brian). Dar acum era limpede că nu va mai realiza nimic. Lucra la Consiliul Municipal din Ennistone, Secția Învățământ. Lui Brian îi venea greu să ducă o viață dreaptă din motive foarte simple, dar puternice. Era egoist. Făcea ce voia el, iar Gabriel făcea tot ce voia el. Lucrul acesta dăinuia de atâta amar de vreme, încât Brian își închipuia (înșelându-se, însă) că Gabriel încetase să-l mai observe. Gabriel ar fi dorit să călătorească. Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vag sentimentale cu câteva femei (Diane era una dintre ele, și Gabriel ar fi fost, dacă n-ar fi intervenit Brian), relații pe parcursul cărora își îngăduia uneori să le țină mâna. Își dădea perfect seama cât de leneș și de egoist era. Acest fapt îl tulbura ceva mai mult decât ereziile lui, dar nu prea mult. Cunoștea cu precizie lucrurile pe care nu trebuia să le facă. Nu se gândise niciodată serios că ar trebui să se lase de preoție. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Burkestown pe scurtătură, pe lângă vechea cale ferată, în douăzeci de minute ar putea ajunge la „Omul verde“. Ah, dar parcă-i spusese cineva că afurisitul ăsta de filozof era antialcoolic convins? Ne place să afirmăm că orice om e un egoist, dar asta-i numai o ipoteză, reluă părintele Bernard. — Bună idee, bună! spuse John Robert și adăugă: Mă interesează felul cum funcționează mintea dumitale. Dar nu mi-ai răspuns la întrebare. Când iubim lucruri pure, iubirea noastră e pură. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rănită. Ești lipsit de imaginație. Ce te-a făcut să nu fii bun la filozofie te face să nu fii bun nici la a fi rău. Totul nu-i decât teatru. Ești un individ mediocru, George, un individ foarte obișnuit, egoist, plicticos și mediocru, și nu vei fi niciodată altceva. — Nu mă pune prea mult la încercare! Nu ai intenționat nici un moment să-ți ucizi soția, ai spart sticlăria romană pentru că erai beat, ești, pur și simplu, un caraghios. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid, egoist, fără să profit cu adevărat de el. Sunt ca fata din poveste căreia zâna bună îi oferă să-i împlinească o singură mare dorință și ea cere o prăjitură sau o rochie frumoasă. N-am știut să mă folosesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
m-ați ales pe mine? V-am spus că eu nu sunt un student strălucit... Aptitudinile de valoare mijlocie fac viața mai senină. Tom, siderat, continuă: Dar s-ar putea să devin un mare scriitor, și știți bine cât de egoiști sunt scriitorii. Trebuie să ne asumăm și unele riscuri, răspunse John Robert, mofluz. Dar lumea e plină de tineri... doar aveți atâția studenți... ați putea găsi pe cineva... Nu cred că un filozof ar fi persoana nimerită. De ce, planează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
animal, ce umili ar trebui să ne simțim... De ce, mă rog? întrebă Brian. Câtă izbucnire de spirit în animalul ăsta micuț, câtă voioșie, ce inepuizabilă bună dispoziție, câtă generoasă afecțiune arde în ochișorii ăștia... Vax! făcu Brian. E o bestie egoistă, egocentrică. Domnul este vizibil peste tot, în creația lui. Și în ceașca asta de ceai? Da. Atunci nu văd de ce trebuie să fim atât de sentimentali în privința câinilor. Nu-i așa că-i splendidă ninsoarea? E oribilă! Ce părere aveți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ignorați), ci o problemă a înțelegerii și recunoașterii, după modele arhetipale, după exigențele rațiunii sensibile, după vitalitatea parcursului inițiatic, a unei ființări colective care nu se organizează după figura lui homo faber, a omului faustian sau prometeic, ori după îngustimea egoistă a lui homo oeconomicus, ci după o alchimie a empatiei și a armoniei dintre natură și cultură, dintre sinele individual și sinele social. Cine vrea să îl ia pe Michel Maffesoli drept călăuză pentru a explora tranziția noastră ca oscilație
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pătrunzător, drept în ochi. Când, îndată după aceea, a adăugat, referindu-se la tata, " Repede a mai luat-o cu el!", nici nu-mi dau seama dacă a spus-o pe un ton de reproș, în sensul că a fost egoist și n-a lăsat-o să mai trăiască, sau aprobator, în sensul că a ținut atât de mult la ea încât a vrut-o mai repede alături de el sus în ceruri. Oricum, ceea ce îmi aduc aminte este că vorbele ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea de contrariere: Copiii sunt egoiști. Și n-aș fi înțeles nimic pe moment și, cu siguranță, nici în următorii câțiva ani. Ba poate chiar destui ani. Dar înțelegeam acum sau, mai curând, încercam să înțeleg și să reconstitui acel puzzle care fusese viața ei. Probabil
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a lui Dumnezeu de a-l avea pe om în ipostaza de colaborator. Omul rămâne adesea reticent și va refuza frecvent, mai mult sau mai puțin conștient, această inițiativă. Orice refuz devine un păcat, pentru că are în sine un caracter egoist; persoana se gândește doar la sine și astfel ea distruge în sine însăși caritatea. Păcatul, în lectură biblică, apare și personificat, ca un „actor principal într-o dramă”. Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani prezintă o luptă ce se dezlănțuie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]