8,745 matches
-
sicriu pentru a sărbători întoarcerea printre cei vii a lui Noodles al cărui rol magistral îl are Robert de Niro. Suntem acum în atmosfera glamoroasă a anilor '30, băieții jerpeliți s-au topit și în locul lor au apărut patru bărbați eleganți, stilați și gangsteri în toată puterea cuvîntului, ocupîndu-se cu trafic de alcool, jefuirea băncilor etc. Afacerile sunt acum mult mai mari și mai periculoase, însă totul strălucește în jur și dintre toate cel mai frumos diamant este chiar Deborah (Elisabeth
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
întreprindere din "State". Ofertanții își ziceau institut, în fapt însă, erau/sunt întreprindere în toată legea, întemeiată de niște băieți deștepți care exploatează cu profit vanitatea omenească în general și pe cea a artiștilor în special. Oferta, de la aspectul grafic elegant, până la redactarea textului, e realmente atrăgătoare, concepută evident de niște profesioniști ai persuasiunii. Ce-mi ofereau ei? Să mă declare ba Omul Anului, ba Omul Păcii, ba să mă includă în nu știu ce dicționar care va sta în rafturile Bibliotecii Congresului
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
sau măcar le-ar fi deviat traiectoria. — Vai, ce deștept ești! Ce frumos povestești tu!... suspină Daisy. Maiorul Smith consimți Înclinînd ușor din cap. Tocmai li se serviseră niște spaghete milaneze, pe care se străduia să le Învîrtă cît mai elegant cu furculița pe fundul lingurii, ceea ce făcu ca mai multe picături de sos să se Împrăștie În jurul farfuriei. Dacă ar fi ținut cu adevărat să o impresioneze - dar din motive neelucidate acest lucru Îl interesa din ce În ce mai puțin - i-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i dezvăluie, la rîndul său, un secret, dar deocamdată nu-i dezvălui nici un secret. Începu să Îngîne din nou cîntecul acela, a cărui melodie lui Pablo Îi părea cunoscută; versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit de cîntecul lui, Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de corp, alteori Îl apropia, apoi Îl ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
casei. — Arăt eu a filozof? spune Roja, ce naiba, fii puțin mai realist, cum spuneai că te-ai pricopsit cu porecla asta? Știți cum se spune, dom’ Căpitan, viața toată nu-i decît o loterie, încearcă să se exprime cît mai elegant Patru Ace, îi iese doar unuia dintr-o mie, își face un calcul. — Cum adică? vrei să zică că poți să faci asta cu de la tine putere? face Roja pe miratul, s-o ștergi cu buretele ca și cum n-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
E înalt și slab, și bea numai Martini rosso. — Măi să fie, să nu-mi spui și că dama cu care vine, e o tipă bine, focoasă, puțin cam plinuță ce-i drept, care vorbește foarte puțin și se îmbracă elegant, doar cu țoale făcute la comandă. — Femeia arată trăsnet, recunoaște Patru Ace, dar vreți să vă spun ce mi se pare mie? — Că nu se potrivesc de nici o culoare unul cu celălalt, spune Roja cu o sclipire șireată în ochi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
singurul care știa era tatăl meu, care, bineînțeles, accepta cu discreție prezența Emei În casa noastră, fără să pună Întrebări jenante sau să se opună În vreun fel. Tătăl meu era la aproape 60 de ani, un bărbat Încă frumos, elegant și extrem de discret și de manierat. De la moartea mamei, nici o femeie nu intrase În intimitatea noastră, În chip de mamă vitregă sau de soție, iar legăturile trecătoare și le va fi consumat departe de casă. Trecuse un an de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
A, și-i lipsea un pantof, dar nu-mi mai aduc aminte dacî era stăngul sau dreptul. Tata ăn schimb avea chipul schimonosit și brâzdat de tâieturi adănci, iar pârul ăi era nâclâit de sănge. O fășie din sacoul gri, elegant, ți lipsea cu tot cu buzunare. Știam cî sunt morți și totuși mî găndeam sî le spun sî se ridice, pentru cî ăn sala de teatru spectatorii au plecat, a râmas unul singur și-ar vrea și el sî plece. |ntr-un tărziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet atrăgător. ,,Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
susține acum Antonia, teoria pare a-i aparține, însă eu pot depista în ea semnele prezenței mai robuste a predecesorilor, în persoana mamei ei - o femeie firavă acum, însă hotărâtă și rafinată - cu care am păstrat o relație distantă, dar elegantă. Perceperea nedogmatică a unei întrepătrunderi spirituale iminente, unde nimic nu este tăinuit sau incert compensează lipsa de claritate prin ardoare, în cazul Antoniei. Însuși faptul că o femeie, mai ales o femeie frumoasă, are asemenea convingeri este de natură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
primăvara însăși, un soi de lună a lui aprilie miraculoasă, lipsită de durerile metamorfozei și nașterii. O iubeam cu o bucurie sălbatică și primitivă, cu o anume brutalitate și voioșie, trăsături ce nu se regăseau în relația mea mult mai elegantă și fundamental mai blândă cu Antonia. O adoram pe Georgie și pentru simplitatea, duritatea, independența ei, pentru inteligența și lipsa ei de intensitate și, în ansamblu, pentru faptul că reprezenta o completare și un contrast atât de mare față de farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că îmi doresc să o fac. — Vă supărați dacă închid ușa? întrebă ea. Se sprijini cu spatele de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu purta bijuterii și-și strânsese minunatul ei păr auriu într-un coc simplu. Stătea acolo, înaltă, plinuță, cu un șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am așezat pe un scaun, lângă ușă și m-am adresat fratelui meu: — Ce cauți tu aici? Alexander își răsuci trupul lung și-mi aruncă o privire ce încerca să fie vinovată. Îmbrăcat într-un costum gri închis arăta elegant, parcă mai înalt și ceva mai ofilit. — Am luat prânzul împreună cu Georgie astăzi, răspunse el. Îmi pare rău, Martin. — De ce-ți ceri scuze? întrebă Georgie. Nu-i frumos din partea ta! Și chiar nu văd ce motiv ai avea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dar, în definitiv, și eu îmbătrânisem. Mi-a trecut prin minte că eram doi părinți vârstnici care le făceam urări de fericire celor tineri. Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat modernă. Ne-am înviorat toți un pic: Georgie zâmbi, Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adun. Când mi-am găsit curajul de a privi ei se apropiaseră de bar și stăteau cu spatele la mine. Palmer comanda ceva de băut. Comandă trei pahare. Abia atunci am văzut că mai era o fată cu ei, o fată palidă, elegantă, tunsă foarte scurt și care purta o jachetă nouă marca Burberry. S-au așezat toți trei, rămânând cu spatele la mine. Deodată, ceva în felul în care fata ținea paharul mi s-a părut a fi cunoscut. Întoarse capul și-și mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu un sunet lin, ca de stuf. Cu imaginația Încinsă, nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Încercat să-mi trag pantalonii deloc cooperanți, să-mi Îmbrac maioul și să deschid ușa - toate În același timp. — Vă rog, puteți să-nchideți ușa, spuse un bărbat de vârstă mijlocie, intrând direct În apartament și așezând o servietă elegantă pe masă. Numele meu este Wickert, Doctor G. Wickert, inspector adjunct la Brigada de Moravuri. Și investigăm un misterios... Permiteți? Șterse scaunul de praf și se așeză. Deces. Inspectorul afișă un zâmbet prostetic - din toată dantura strălucitoare. Aranjându-și ochelarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care aluneca În sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să introducă Încet și cu afecțiune ceva ce semăna cu o duză. Scena fusese pictată În maniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stătea cu fața spre spectator. Tatuajul era un model de lenjerie intimă cu volănașe, cu franjuri care Îi acopereau pelvisul și gambele. Dacă te uitai printre pleoape, arăta ca Îmbrăcămintea adevărată - poate nu cea mai fină piesă de dessous, dar elegantă și executată cu grijă. Cealaltă femeie care părea mai În vârstă fusese fotografiată cu spatele la spectatori. Pe spate avea un tatuaj cu o pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și ce semnifica (dacă semnifica ceva) faptul că cel care răspundea la Întrebările Cancelarului Sănătății era Alexander Knisch, Înregistrat la poliție, dar un Anton fictiv? Când Dora a sosit În acea după-amiază de februarie, Înfofolită Într-o haină de damă elegantă, cu o boa de vulpe, dar Îmbrăcată dedesubt ca un școlar (bleizer și pantaloni, pantofi de piele cu tocuri spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era clar că ar fi meritat să completez paleta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru a transforma suspiciunile amare Într-un adevăr dulce. Având În vedere și tocurile, mi-am dat seama că, la o adică, aș fi putut chiar să Înțep. Doar poșeta cumpărată mă punea pe gânduri. Îmi plăcea destul de mult lustrul elegant al pielii uscate, dar când am despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de film și perla ascunsă În portțigaretul sub formă de scoică, aflat Întâmplător În posesia mea. Nu puteam să disting deocamdată ce fel de legătură era aceasta, reușeam doar să mă gândesc la ea. Oare era așa? — Osram, am șoptit elegant, ridicând delicat o sprânceană. Dacă Înțelegeți ce vreau să zic... Spre dezamăgirea mea, vocea nu era deloc atentă la ideile mele geniale. În schimb, se Întorcea mereu asupra aceleiași Întrebări josnice. Așa că, până la urmă, a trebuit să ridic tonul. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și a lui, ha-ha-ha); și, în fiecare primăvară, ca o încununarea a bunăvoinței lor, îl trimiteau să petreacă împreună cu mama un weekend gratuit, a-ntâia, în Atlantic City, nici mai mult nici mai puțin decât într-un hotel din acelea elegante, goișe (laolaltă cu toți ceilalți agenți de asigurări de pe coasta Atlanticului care depășiseră PAV-ul, planul anual al vânzărilor), pentru ca acolo să se simtă intimidat de recepționer, chelner, hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]