1,905 matches
-
factură. Așa cum versurile tînărului Geo Dumitrescu aruncau cu vitrion în obrazul pur al poeziei moderniste din interbelic, mai multe pagini din antologia lui Alexandru Mușina par a fi replici directe și fine parodii la neomodernismul nichitastănescian. Crenelurile abstracte din 11 Elegii, toată acea tensiune a speculației care înghite și consumă realul, în trepte de combustie anunțate oracular, sînt convertite, în versurile obraznicului profesor de franceză, într-un tip de poezie cvasirealistă, de la nivelul căreia conceptualismul se vede găunos și proiecția metafizică
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
convertite, în versurile obraznicului profesor de franceză, într-un tip de poezie cvasirealistă, de la nivelul căreia conceptualismul se vede găunos și proiecția metafizică devine comică. Lungul poem Alexia se compune, astfel, din segmente ale înțelepciunii condensate (Unu. Elementele; Doi. Mica elegie), iar primul dintre acestea are "episoade" cu titluri și mai înțepătoare: Cele amestecate, Trezirea, Ieșirea, Godemișul, Cele limpezi... Trezirea e o curată șarjă anti- și apoetică, savuroasă: "Cearceaf? Cearceaf. Mînă? Mînă./ Transpirație? Transpirație. Păr negru și rar? Păr negru./ Ochi
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
un text al autorului (inedit în română) despre propria lui relație cu moartea celor din jur. Textul, apărut în culegerea de eseuri Redută aproape finală (Lisabona, Bertrand, 1989), în pofida temei, prin cuceritoarea sa franchețe ni-l face parcă mai viu. Elegie pentru Dinis... În 1991, eram o bursieră săracă la Lisabona. Venită dintr-o țară ruinată de aproape o jumătate de secol de dictatură, fără posibilitatea de a schimba bani românești pe devize, a trebuit să trăiesc șase luni doar din
Inevitabila despărțire... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6853_a_8178]
-
de prin tavanul palid/ de prin pereții palizi și subțiri/ ca niște țurțuri lungi și albi/ și plini de trandafiri)// și-n hăul nopții pieri/ și semn cu degetul îmi faci:/ să nu mai faci/ să nu mai faci" (Azur - elegie). Este o mare distanță între asemenea comicării și imnurile pentru orgă (chiar pentru orgă!) din anii tinereții. Bineînțeles că, din când în când, se reeditează magia de altădată. În general, însă, poemele sunt neinspirate. Iată, ca exemplu, reprodus integral, poemul
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
argentinianului Jorge Luis Borges, observație care invită la dialoguri teoretice serioase. Critic și istoric literar cunoscut, Constantin Ciopraga a închinat un studiu monografic notabil Baltagului sadovenian, pe care îl definește ca fiind nici mai mult nici mai puțin decât o elegie disimulată. Sunete de infratext, patetice, traduc admirația lui Sadoveanu pentru anumite permanențe, notează criticul, adevăr valabil în cazul tuturor creatorilor de capodopere prezente sau nu în această colecție. În mai toate aceste monografii galeria personajelor este nelipsită, așa că Vitoria, Nechifor
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
noua generație", în nr. 7-8/1928 ș.a.m.d. Tot aici îl găsim și pe Eugen Ionescu, elev în clasa a VII-a a Liceului "Sf. Sava", cu recenzii destul de acide (în nr. 3 și 4/1928) ori cu poemul "Elegie pentru ființe mici" (în nr. 5-6/1928), remis în același an, dacă memoria nu mă înșală, Biletelor de papagal. N. Steinhardt este prezent și el - în ultimul său an de liceu, deci cu opt ani înaintea debutului asumat - în paginile
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
a deja-cititului și deja-spusului și implicarea, în consecință, într-un dialog permanent, adesea dureros-elegiac, dintre scris și trăit, cu procentul de ironie relativizantă inevitabil. Pe traseul de la Gramatică târzie (1977), la Soarele și uitarea (1985), la Amânarea generală (1990), apoi Elegii în ofensivă (2003) și Litere și albine (2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație și profunzime. Până la urmă, această tematică pornită din inițiala „cumințenie” a putut ajunge la răsfrângerile atât de elocvente și
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
în lumea oamenilor, se sustrag regulilor de uzură și moarte ale acesteia. Timpul nu curge și pentru ei. Astfel se citesc Desprinderea de țărm sau Ambră, în care anii par un drum, iar lumea, "o insomnie de pași". Precum în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu, eul se va contempla din afară, și nu dintr-un singur punct, ci din toate părțile deodată. Din multiplicitatea lumii, poetul a extras numitorul comun, pentru a-l redistribui acum în "jocul unghiurilor de materii
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
cel rotofei... / toate vârstele/ mi-au rămas șchioape, mioape. / Aritina, cocul ei auster/ sâmbetele ei îmbrăcate bine/ acele de croitorie/ legumele perpelite/ toate se îndreaptă încet/ spre mijlocul de negăsit/ al Pământuluiť. Ioan Al. Lupu își rescrie în ŤCronici și elegii amăgitoareť poeme de tinerețe, probabil nepublicate, cărora le adaugă răspunsuri Ťîn oglindăť ale vârstei sale actuale, de Ulise întors din călătorii: un fel de cronică în versuri a unei existențe de rătăcitor. Privirea ironică și realismul magic - specific literaturii latino-americane
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
actuale, de Ulise întors din călătorii: un fel de cronică în versuri a unei existențe de rătăcitor. Privirea ironică și realismul magic - specific literaturii latino-americane - sunt punctele forte ale acestor poeme stufoase, adevărate nuclee pentru eventuale povestiri viitoare. Amărăciunea renunțării (Elegia fructelor tropicale) transformă râsul în plâns, cu folos liric; alături de exotism și umor, cucerește împletirea postmodernă a mai multor straturi culturale (de la homerica Odisee la Edwin Lugo): ŤMagdalena, o fată de la câmpie/ unde se-mbrățișează Apure cu Orinocco/ era o
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
calitățile sale majore. Dar aceste texte ale ultimilor vreo douăzeci și cinci de ani aduc un plus de gravitate și profunzime, de inspirată asceză a eului confruntat tragic cu lumea și căutând o soluție de echilibru într-o contemplație eliberatoare, ce asociază elegiei iubirii emoția religioasă a comuniunii cu marele univers. Poeta Gabriela Melinescu se întoarce prin ele în literatura română mai bogată sufletește și cu o știință renovată a versului." În chip de prefață la grupajul de "critice" este publicată o convorbire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
din istoria unui neam. La arme! de Șt. O. Iosif este un Răsunet trecut printr-un alt imn, cu un titlu omonim, La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
Georgeta Drăghici Poeme școlite avangardist și postmodern, Elegiile în ofensivă (Ed. “Vinea”, București, 2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Georgeta Drăghici Poeme școlite avangardist și postmodern, Elegiile în ofensivă (Ed. “Vinea”, București, 2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales, poetică) au devenit inavuabile. Toată abilitatea
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales, poetică) au devenit inavuabile. Toată abilitatea teoreticianului, a criticului literar, nu a reușit în ani de cercetare a literaturii (a poeziei) să dovedească incapacitatea, inaptitudinea obiectelor, a lucrurilor
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
greș și plină de vitalitate a acestuia. (“Dar imperfectul e timpul viu din trecut”, “numai imperfectul dă semne de mișcare”). În căutarea totuși, mai departe, a “liniei pure”, poetul se privește (cum altfel ?!) într-o oglindă. Recurența oglinzii-palimpsest e în Elegiile în ofensivă un semn al căutării acelei mulțumitoare “linii pure”. Dînd de-o parte strat după strat în drumul spre geometrie, poetul constată că totuși, ultimul nivel găsit nu e geometria. (“Gheața, geometria/ există undeva, fără-ndoială,/ și se vor
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
evident, către înțelegerea materiei ca purtătoare de metafizică. Presimțirea Orei fatale (o altă obsesie a poemelor), spaimele cărnii, angoasele, dezgustul , regretul, durerea, uimirea că totul se precipită deja, dau, bineînțeles, o altă dimensiune practicii poetice, o altă însemnătate oricărei Estetici. Elegia în defensivă. Pînă la ritmurile elegiace poetul trece însă prin haosul disperării și al îngrijorării extreme. Materia și “nimburile” nu se suprapun întotdeauna, celulele își dovedesc incultura, “plebea din sînge nu știe decît să mormăie și să geamă”. Nu e
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
un savuros conținut (iată de pildă: „Dragă Arșavir - Porcule, esti nu numai porc, dar și măgar, taur, găină, elefant, pisoiu, câine, creion, zeama de varză, țânțar și alte păsări”). La acestea se adaugă câteva exemplare bibliofile din placheta de debut Elegii pentru ființe mici (1931) și din ediția celebrului „fals tratat de critică literară” - Nu (1934), toate având dedicații manuscrise ale autorului către prieteni și cunoscuți. Demne de interes sunt și două manuscrise ale unor articole publicate de Eugen Ionescu în
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
profundă. Cele mai bune fragmente din volum - la fel de lipsite de grija compoziției, căci prozatorul își ia libertatea de a schimba direcțiile - sunt „Ziua în care a început să moară tata” și piesa ce dă titlul volumului. Prima e o frumoasă elegie la moartea părintelui, prilej de a reface arborele genealogic al familiei și de a rememora câteva episoade colorate: biografia contorsionată a bunicului, navetist între SUA și un sat românesc; vacile lui „anticomuniste”, reticente în a mai da lapte odată integrate
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
grație (Ed. Humanitas, 120 000 lei); Robert Musil - Rătăcirile elevului Törless (Ed. Humanitas, 150 000 lei). ; Valentin Protopescu - Ciorba de burtă (Ed. Curtea Veche, 160 000 lei); Nora Iuga - Sexagenara și tânărul (Ed. Polirom, 129 000 lei); Matei Călinescu - Tu: elegii și invenții (Ed. Polirom, 235 000 lei); Jean-Marie Vaysse - Inconștientul modernilor (Ed. Trei, 199 000 lei); Françoise Choquard - Cele trei case (Ed. Cartea Românească, 136 250 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l
Agenda2004-22-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282485_a_283814]
-
-i constat caracterul nociv. Dovadă stă un recent număr al revistei „Steaua”, conținând reacții a căror vehemență nu sunt în stare s-o înțeleg. În fond, „noi visăm să trăim în locul lor”, cum scrie în ultimul vers al unei frumoase Elegii din această carte.
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
trăit sau visat, memoria în viziune bergsoniană, memoria în palimpsest, uitarea, timpul incorporat în viziune proustiană, muzica, jazz-ul, cu notele lui fantomă, literatura, arta sub diversele ei forme, „medialectul”, figura paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
fericite” chiar în ultima pagină a cărții, putem spune că ludicitatea lui Genette e o minunată contrapondere la ultimitatea care se întrezărește. Întregul volum ne arată, de altfel, acest echilibru funambulesc între melancolie și ironie, între grav și ludic, între elegie și sarcasm, dar, mai ales, apetitul de reflecție, de scris și de joc al lui Genette (Gérard, Fréderic, Tristam) care contrazice atît de revigorant titlul de Epilog. Sperăm și dorim să ii urmeze vreun Appendix, vreo Addenda sau vreun Post-Scriptum
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
Ulrica (din Cartea nisipului). Am gravat-o pe mormântul din Geneva și în loc de María Kodama și J.L. Borges am pus epitaful ŤDin partea Ulricăi pentru Javier Otárolať, fiindcă erau nume foarte speciale pentru noi. Ulrica provenea un pic și din Elegia din Marienbad a lui Goethe, pe care el mi-o recita în germană. Ulrike von Levetzow era numele tinerei amante a lui Goethe. Când făceau amor, el numără silabele pe spatele ei, mângâindu-l... Ei bine, am zis-o."
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]