1,503 matches
-
din punct de vedere gramatical, care diferă numai prin registrul de limbă în care sunt folosite. Este cazul, de exemplu în română, al formelor de viitor: "am să adun / o să adun" (registrul curent) - "oi aduna" (registrul familiar) - "voi aduna" (registrul elevat). Neconcordanța dintre timpul gramatical și timpul real este evidentă în unele limbi și în cazul formelor temporale folosite cu valoare relativă. De exemplu în limba sârbă, ca și în română, forma de prezent folosită într-o propoziție subordonată al cărei
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
de persoana I și a II-a plural și mai rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
The Tides of Kithrup" în numărul din mai 1981 al revistei "Analog". Exemplarele necorectate ale romanului care poartă acel titlu au devenit obiecte de colecție. În anul 2489 C. E., nava spațială terestră Streaker - cu un echipaj de 150 de delfini elevați, șapte oameni și un cimpanzeu elevat - descoperă o flotă abandonată de 50.000 de nave spațiale de mărimea unor sateliți mici, într-un mic roi stelar. Navele par să aparțină unei rase numite "Progenitor", legendara "primă rasă" care a elevat
Maree stelară () [Corola-website/Science/324265_a_325594]
-
din mai 1981 al revistei "Analog". Exemplarele necorectate ale romanului care poartă acel titlu au devenit obiecte de colecție. În anul 2489 C. E., nava spațială terestră Streaker - cu un echipaj de 150 de delfini elevați, șapte oameni și un cimpanzeu elevat - descoperă o flotă abandonată de 50.000 de nave spațiale de mărimea unor sateliți mici, într-un mic roi stelar. Navele par să aparțină unei rase numite "Progenitor", legendara "primă rasă" care a elevat alte specii. Naveta căpitanului este trimisă
Maree stelară () [Corola-website/Science/324265_a_325594]
-
În 1992, povestirea a fost extinsă la dimensiunile unui roman de către Robert Silverberg, într-un proiect care a cuprins încă două povestiri scrise de Asimov. Acest poem comic conține o prezentare versificată a trei moduri de refuz al textelor autorului - elevat, grosolan și amabil - și a fost publicat pentru prima oară în volumul de față. "Ultima întrebare" a fost adaptată în 1966 pentru Abrams Planetarium din Michigan State University, în lectura lui Leonard Nimoy și în 1969 pentru Strasenburgh Planetarium din
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
la creștinism în 1902, analizează arhetipul Evreului, definindu-l ca: feminin, cu totul lipsit de religiozitate, fără o veritabilă individualitate (suflet) și neavând conșiința Binelui și Răului. Creștinismul, în schimb, este considerat drept "cea mai înaltă expresie a celei mai elevate credințe", în timp ce iudaismul este numit « extrema lașității». Weininger atacă decadența timpurilor moderne, pe care o atribuie în mare măsură influențelor feminine și implicit evreiești. În opinia sa, toată lumea ascunde o parte de feminitate, pe care el o numește "iudaitate".
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
produs consternare în rândurile multora. În anul următor Oliphant a scris românul Masollam, în care își exprima critici la adresa fostului său guru, William Lake Harris. În 1883 Oliphant a mai scris la Haifa și cartea Altiora Peto (Caut lucruri mai elevate), Ca și în „Piccadilly”, eroina principala aacesteia, Altiora, se află în căutarea adevăratei credințe în mijlocul freneziei nebune a une societăți moderne. În decembrie 1885 Alice Oliphant, a cărei constituție fizică s-a resimțit,se pare,în urma carentelor prelungite ale șederii
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
și considerată un act clasic de seducție. Procesul de seducție, deși este unic pentru fiecare individ este stimulat de cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii: văz, auz, miros, pipăit, gust. Primele două din această ierarhie sunt considerate simțuri elevate iar ultimele trei sunt simțuri inferioare. Ca urmare a acestui fapt, etepele seducției sunt, în ordine, următoarele: Primul stimul este declanșat de la femeie la bărbat: atracția fizică (văz). În cazul în care bărbatul își manifestă admirația față de femeie, intenția de
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
mai este c + e/i ca în cuvântul de bază, ci altă vocală în locul lui e/i: "France" > "français". Mai este prezentă și în pronumele demonstrativ "ça" „asta”, varianta din registrul de limbă curent a pronumelui "cela" „aceasta” din registrul elevat. Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în română. Doar apostroful (’) este mult mai frecvent folosit decât în română. Acesta marchează elidarea (vezi Elidarea). Sunt totuși unele diferențe de amănunt în folosirea semnelor în franceză față de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
z‿e.ta.z‿y.ni] „Statele Unite”, "de temps en temps" [də.tɑ̃.z‿ɑ̃.tɑ ̃] „din când în când”. Legăturile facultative sunt cu atât mai numeroase, cu cat registrul de limbă este mai elevat. Cazuri dintre cele mai frecvente: Legături interzise, adică incorecte în limba standard și chiar în registrul familiar, sunt: În franceză, accentul principal nu este un accent de cuvânt, ci de grup ritmic, dat fiind că există doar unul, pe ultima
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural + desinențe: Observații: Mai multe verbe sunt neregulate. Exemple pentru diferite categorii de neregularitate: <nowiki>*</nowiki> Verb cu două rădăcini, dintre care una este neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
artă. După anii școlii primare, din cartier, unde cărțile de basme ilustrate pe care le-a creat i-au adus simpatia colegilor și a profesorilor, Lăzărescu urmează cursurile Liceului Gheorghe Lazăr, unul din cele mai renumite licee din București. Nivelul elevat al liceului, atmosfera stimulantă și activitățile artistice paralele programului care au loc la liceu îl antrenează cu pasiune. Rezultatele sale sunt remarcabile. Participă la toate expozițiile liceului din acea perioadă și expune în sala de expoziții a Ateneului Român în
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
pe malul lacului Techirghiol și la Mangalia. Arhitectura oficială a începutului anilor 50 este realismul socialist, arhitectura formală a acestei perioade pentru orice clădire publică sau de locuințe. Sunt construcții modeste cu decor clasicist, imagine pompoasă destinată să ateste nivelul elevat al vieții clasei muncitoare. Acest stil arhitectural, al cărui exemplu proeminent este Universitatea din Moscova și variantele sale (precum Casa Scânteii din București), este impus prin lege în fiecare țară aflată sub influența sovietică. Orice construcție socială sau de locuințe
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
a "basilikoí" ( „imperiali”) în țările îndepărtate pentru negocieri - înțelesul modern ar fi „împuterniciți speciali ai împăratului”, ambasadori cu misiuni specifice. În prefața la lucrarea sa, Constantin a subliniat de altfel că a evitat cu bună știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi”, ușor de înțeles atât de fiul său cât și de înalții oficiali cu care acesta din urmă ar fi ales să împărtă învățăturile cuprinse în
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
orchestră. Însă curând atenția sa s-a îndreptat spre o tehnică de scriitură modernistă avansată, relevată în lucrările "Dance Symphony", "Piano Variations", "Short Symphony" și "Statements". Metodele sale aplicate în armonie, contrapunct și în ritm au fost apreciate de compozitorii elevați ai vremii, însă inaccesibilitatea acestei muzici a produs în rândul marelui public reacții de împotrivire. În urma eșecului său de a mulțumi publicul vremii, Aaron Copland a abordat o nouă metodă, dorind să creeze o muzică „în cei mai simplii termeni
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
destinatarilor comunicării de același tip ca ale vorbitorului, dar și gradul de intimitate dintre vorbitor și destinatar(i), precum și raportul ierarhic în care sunt aceștia. În literatura de specialitate franceză se disting trei registre de limbă principale, familiar, curent și elevat, între ele neexistând limite precise. Distincția se poate face mai bine la nivelul lexicului folosit, și mai puțin bine la cel al structurii gramaticale. Există sinonime care diferă numai prin registru, de exemplu, în limba română: Un vorbitor care învață
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
registru de limbă, dacă cel folosit nu este corespunzător situației de comunicare în care se află. De exemplu, dacă într-un anturaj în care toți în afară de o persoană vorbesc în registrul curent, și numai acea persoană folosește registrul familiar sau elevat, ceilalți vorbitori se simt șocați. Acest registru este folosit în general în situații de comunicare orale fără constrângeri importante: în familie, între prieteni, între colegi de muncă fără diferență de nivel ierarhic etc. Se caracterizează prin spontaneitate, modelul său fiind
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
standardul limbii. Vorbitorul caută să fie expresiv, folosind și perifraze, uneori hiperbole. Modelul acestui registru este unul scris. Acesta se situează la opusul registrului familiar, nu este spontan, ci îngrijit în mod conștient. Este folosit în vorbire în medii socioculturale elevate, în comunicări foarte politicoase, în discursuri etc., și este mult folosit în scris. Este un registru influențat de alt registru secundar, limba literară, care se deosebește de registrul elevat prin caracterul artistic. Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
cele înțelese de oricine. Termenii sunt preciși, nu se folosesc termeni de specialitate. Gramatica registrului curent este în general conformă standardului, cu fraze simple. Acest registru este neutru, vorbitorul neurmărind să fie expresiv prin realizarea de efecte stilistice. Precum cel elevat, și registrul curent are un aspect oral și unul scris, între care există deosebirea că în primul pot exista ușoare abateri de la standard, pe când al doilea este mai scrupulos în respectarea acestuia. Din punctul de vedere al influențelor dintre ele
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
exemple: "binocle" „binoclu”, "divergent", "objectif" (intrate în secolul al XVII-lea), "agglomérer", "carbone", "stagnation" (secolul al XVIII-lea); "amibe" „amibă”, "bacille", "rupestre" (secolul al XIX-lea); "bonus", "distractif", "vigile" „paznic de noapte” (secolul al XX-lea). În registrul de limbă elevat se folosesc și unele expresii latinești ca atare: "a priori", "ad hoc", "de facto", "post mortem", "sine die" etc. Nu numai direct din latină, ci și din unele limbi moderne, precum italiana, germana sau engleza au intrat în franceză cuvinte
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
putere asupra ceva. Istorc, cuvantul "mawla" a fost interpretat ca desemnând diverse impostaze: maestru, protector, suporter. Un "mawla" este cineva care are o mai mare autoritate (spirituală) asupra credincioșilor decât o au ei asupra lor înșiși. Poate însemna o persoană elevată, un maestru (vezi și sintagma "mawlana" - ”maestrul nostru”, ”stăpânul nostru”). A intrat în multe limbi ca un cuvânt de împrumut: de exemplu în persană, ca "mullah". În Maghreb și Andalusia ("mawlay", "moulay)" se poate referi la descendenții lui Muhammad. Totuși
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
ale seriei, dar eu nu l-aș numi revoluționar." Tom Senior de la PC Gamer i-a acordat jocului o notă de 65/100, spunând că: ""Unity" ar putea deveni o parte distractivă a seriei Assassin's Creed. Are o campanie elevată, cu asasinări de calitate și un cadru extraordinar, dar cu multe probleme tehnice și de performanță, microtranzacții și sisteme de navigare și luptă prea pompoase; "Unity"—în stadiul actual—nu poate fi considerat decât o revoluție eșuată." Sam Prell de la
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
ale limbii române disting mai multe categorii de adjective demonstrative. Acestea au forme diferite după gen și număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]