1,522 matches
-
200 CP (147 kW) care antrena o elice metalică bipală cu pas reglabil la sol . Din cele 92 de avioane produse la SET 62 de aparate erau echipate cu motoare Argus As 10C 220 CP (161 kW) . Această versiune avea elice din lemn bipală cu pas fix și era acționată direct de axul motorului . Datorită faptului ca motorul Argus avea sensul de rotație invers de celelalte motoare , s-au impus unele modificări constructive ca de exemplu modificarea planurilor care erau inegale
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
comandate alte două aparate FN.305D la SET București acestea primind înmatriculările YR-MAH și respectiv YR-MAY . Totuși aceste aparate nu figurează în evidentele Registrului Aeronautic Român . Aceste avioane comandate la SET erau echipate cu motoare Argus As 10E3 și aveau elice metalică cu pas variabil si rezervor de combustibil de 625 l . Echipaj: 2 piloți Caracteristici tehnice: Regatul României
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
mai mare, care le permitea să surclaseze Zero-urile. Contractul pentru prototipul XF6F-1 a fost semnat în 30 iunie 1941 și a fost proiectat să folosească motorul Wright R-2600 Cyclone de 1.700 CP (1.268 kW) care acționa o elice Curtiss Electric cu trei palete. Cu toate acestea, în baza experienței de luptă dintre avioanele F4F Wildcat și A6M Zero, Grumman a decis să mărească suplimentar performanțele avionului de vânătoare. Grumman a reproiectat și a întărit structura avionului F6F pentru
F6F Hellcat () [Corola-website/Science/325066_a_326395]
-
străine. În 1855 cu asistență olandeză Japonia și-a achiziționat prima navă de luptă cu aburi,Kankō Maru care a fost folosit pentru instrucție la Centrul de instrucție din Nagasaki. În 1857 a fost achiziționat prima navă cu aburi cu elice, Kanrin Maru, care a fost folosit în curând de Ambasada Japoniei în SUA. În anii care au urmat Japonia a trimis la studii navale în Occident mai mulți studenți, începând o tradiție a educării liderilor în Vest ca în cazul
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
traversare a făcut-o în anul 1860 cu o viteză de 14,5 Nd. Jules Verne care a fost unul din primii pasageri pe "Great Eastern" a povestit călătoria în cartea "Un oraș plutitor". Roata cu zbaturi este înlocuită cu elicea la sfârșitul secolului XIX, iar la începutul secolului XX, motorul cu aburi a fost înlocuit cu motorul Diesel. Roata cu zbaturi este un propulsor de mari dimensiuni și greutate. Diametrul roților cu zbaturi este de 2,5-10 m, iar numărul
Navă cu zbaturi () [Corola-website/Science/324635_a_325964]
-
tandem la prova și la pupa, acestea din urmă aflându-se întotdeauna în siajul celor de la prova pentru a se reduce și mai mult rezistența la înaintare. Navele pe aripi portante au de obicei drept propulsoare motoare de avion cu elice sau turbine. În 1869 francezul Emmanuel Farcot, un inginer autor a numeroase invenții, depune un brevet care descrie o barcă echipată cu două planșe portante orizontale laterale, care se înclinau atunci când prova începea să se ridice. Primele încercări pentru realizarea
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
ul este o ambarcațiune de mici dimensiuni cu fundul plat, propulsată de un motor cu elice aeriană sau de un motor cu reacție. Modelele mari pot transporta până la 18 persoane. ul poate atinge viteze mari, dar nu este prevăzut cu frâne și de asemenea nu se poate deplasa înapoi. Datorită formei sale, cu cât glisează mai
Hidroglisor () [Corola-website/Science/324667_a_325996]
-
Studiu teoretic și experimental pentru o barcă rapidă". Contele Charles de Lambert începe în anul 1885 să conceapă unele modele de „bărci glisante”. Primele teste sunt efectuate pe râurile Sena și Tamisa. În 1887, apare primul model de „glisor cu elice de aer”, pe care îl lansează la apă în anul 1906, stabilind un uimitor record de viteză pentru timpul său, de 60 km/h. În 1907 Charles de Lambert testează un nou model de glisor propulsat de o elice aeriană
Hidroglisor () [Corola-website/Science/324667_a_325996]
-
cu elice de aer”, pe care îl lansează la apă în anul 1906, stabilind un uimitor record de viteză pentru timpul său, de 60 km/h. În 1907 Charles de Lambert testează un nou model de glisor propulsat de o elice aeriană. În octombrie 1913 un astfel de aparat alimentat de un motor de 200 cp este pilotat de Paul Tissandier cu care stabilește un nou record de viteză pe apă, 98 km/h. Peste ocean, primul hidroglisor ("Ugly Duckling") a
Hidroglisor () [Corola-website/Science/324667_a_325996]
-
pupă cu ajutorul cărora se poate produce după necesitate apuparea aprovarea spărgătorului de gheață. Prin apupare acesta se urcă pe suprafața de gheață iar prin aprovare presiunea crește și gheața cedează. Aceasta poate fi grăbită prin instalarea a 1 sau 2 elice la prova navei care trag apa de sub gheață. Pe Dunăre, înainte de al Doilea Război Mondial a funcționat remorcherul "Mântuirea", care deschidea un șenal navigabil între Brăila și Marea Neagră în special pentru cargourile prinse de ghețuri. În anul 1966 a fost
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
o aruncă către Baynard, lovindu-l chiar în timp ce Milo începea să tragă. Joe se bate cu Milo pe marginea platformei de la instalația de iluminat a stadionului, unde poliția trage în el de mai multe ori, făcându-l să cadă în elicea unui elicopter care se rotea în cerc. Joe și soția sa decide să se împace. Valiza cu bani este recuperată și fugarul Marcone, care a luat cu el servieta cu bomba, este ucis atunci când o deschide. La sfârșitul filmului, Joe
Ultimul samaritean () [Corola-website/Science/326254_a_327583]
-
printr-o reducere semnificativă a tensiunii sub tensiunea tipică de oboseală a structurii. Structurile cu funcționare sigură sunt făcute atunci când costurile sau imposibilitatea inspecției depășește costurile datorate greutății și dezvoltării structurii. Un exemplu de componentă cu funcționare sigură este pala elicei rotorului elicopterului. Datorită numărului extrem de mare de rotații, o mică fisură nedetectabilă poate crește peste lungimea critică la un singur zbor, înainte ca elicopterul să aterizeze, rezultând o cedare catastrofică pe care întreținerea obișnuită nu o poate preveni. Pentru asigurarea
Toleranță la defecte (structuri aerospațiale) () [Corola-website/Science/322671_a_324000]
-
sunt dirijate spre suprafața apei printr-o duză inelară așezată la periferia navei. Perna de aer are grosimi de 0,5-5 m, funcție de tonajul navei, viteză, suprafața de glisare etc. Deplasarea pe orizontală se obține printr-un sistem propulsor cu elice aeriană, sau cu un sistem de propulsie reactiv cu jet. Viteza unei astfel de nave poate fi de 100-200 km/h. Navele cu pernă de aer prezintă avantaje multiple cum ar fi viteză mare de deplasare, rezistență și consum mic
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
aer care a traversat Canalul Mânecii a fost nava SR.N 4. Cursa inaugurală a avut loc la 1 august 1968. Nava avea o lungime de 40 m, lățime de 23,4 m și o înălțime deasupra apei de 12 m. Elicele aeriene situate în cele patru colțuri ale puntepunții, activate de patru turbine de câte 3500 CP, asigurau o viteză de 135 km/h. La viteză maximă nava se ridica 1 m deasupra apei. Traversarea canalului s-a făcut în 35
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
adusă în portul Malta. Nava avea o construcție solidă cu dublă cocă din lemn, deplasament de 329 tone, 43 m lungime, 7,15 m lățime, un pescaj de 2,5 m și era prevăzută cu două motoare care acționau două elice. Numele de "Calypso" l-a căpătat după al doilea război mondial când a funcționat ca feribot între Malta și Gozo, după numele nimfei Calypso ce își avea, conform Odiseei, sălașul pe o insulă din Marea Mediterană, presupusă ca putând fi Malta
Calypso (navă) () [Corola-website/Science/327597_a_328926]
-
motor în linie este că permite avionului să fie proiectat cu o arie frontală îngustă, ceea ce conferă avionului rezistență aerodinamică scăzută. Dacă arborele cotit al motorului este situat deasupra cilindrilor, acesta este numit un motor în linie inversat, care permite elicei să fie montat la înălțime față de sol, permițând realizarea avioanelor cu trenul de aterizare scurt. Dezavantajele unui motor în linie include un raport putere-greutate redus, deoarece carterul și arborele cotit sunt lungi și astfel, grele. Un motor in linie poate
Motor de avion () [Corola-website/Science/327131_a_328460]
-
fabricat în cantități mari. Motorul rotativ îndeplinea aceste cerințe. Motoarele rotative au toți cilindrii dispuși în cerc în jurul carterului ca un motor radial (a se vedea mai jos), dar diferența este că arborele cotit este fixat de corpul avionului și elicea de blocul motorului. Întregul motor se rotește cu elicea, oferind debit de aer suficient pentru răcire, indiferent de viteza avionului. Unele dintre aceste motoare au fost motoare în doi timpi, oferindu-le o putere specifică și raport putere/greutate mare
Motor de avion () [Corola-website/Science/327131_a_328460]
-
Motoarele rotative au toți cilindrii dispuși în cerc în jurul carterului ca un motor radial (a se vedea mai jos), dar diferența este că arborele cotit este fixat de corpul avionului și elicea de blocul motorului. Întregul motor se rotește cu elicea, oferind debit de aer suficient pentru răcire, indiferent de viteza avionului. Unele dintre aceste motoare au fost motoare în doi timpi, oferindu-le o putere specifică și raport putere/greutate mare. Din păcate, efectul giroscopic puternic care apare la motorul
Motor de avion () [Corola-website/Science/327131_a_328460]
-
este un film românesc din 1975, regizat de Sergiu Nicolaescu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Vladimir Găitan, Ileana Popovici, Marga Barbu, Mircea Albulescu și Sergiu Nicolaescu. Subiectul filmului este reprezentat de realizarea și montarea unei elice românești la un mineralier ce urma să fie lansat la apă. În ciuda tuturor obstacolelor birocratice, Mihai Coman (interpretat de Sergiu Nicolaescu), directorul general al Șantierului Naval Constanța, reușește să-și impună punctul de vedere în fața activiștilor care lucrează în minister
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
inginerii care au legătură directă cu realitatea industrială. În iulie 1975 pe Șantierul Naval Constanța se lucrează la construirea mineralierului „Bocșa” cu o lungime de 220 m, o lățime de 32 m și o capacitate de 55.000 de tone. Elicea propulsoare care va fi montată urmează să sosească din Japonia cu avionul, ea fiind produsă de cea mai mare companie de profil de pe plan mondial. Cu toate acestea, cu trei zile înainte de data lansării la apă a mineralierului, directorul general
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
să sosească din Japonia cu avionul, ea fiind produsă de cea mai mare companie de profil de pe plan mondial. Cu toate acestea, cu trei zile înainte de data lansării la apă a mineralierului, directorul general Mihai Coman (Sergiu Nicolaescu) testează o elice turnată pe șantier pentru a-i evalua performanțele tehnice. În timpul probelor, o pală a elicei se rupe, iar experimentul eșuează. Reîntors pe șantier, Coman îi ordonă inginerului Cioranu (Mircea Anghelescu) să pregătească o șarjă pentru turnarea unei noi elice care
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
profil de pe plan mondial. Cu toate acestea, cu trei zile înainte de data lansării la apă a mineralierului, directorul general Mihai Coman (Sergiu Nicolaescu) testează o elice turnată pe șantier pentru a-i evalua performanțele tehnice. În timpul probelor, o pală a elicei se rupe, iar experimentul eșuează. Reîntors pe șantier, Coman îi ordonă inginerului Cioranu (Mircea Anghelescu) să pregătească o șarjă pentru turnarea unei noi elice care să fie mai rezistentă. Deși inginerul îi spune că nu crede în rezistența elicei, el
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
o elice turnată pe șantier pentru a-i evalua performanțele tehnice. În timpul probelor, o pală a elicei se rupe, iar experimentul eșuează. Reîntors pe șantier, Coman îi ordonă inginerului Cioranu (Mircea Anghelescu) să pregătească o șarjă pentru turnarea unei noi elice care să fie mai rezistentă. Deși inginerul îi spune că nu crede în rezistența elicei, el realizează totuși o nouă șarjă cu un conținut mai mare de nichel și care este superioară din punct de vedere tehnic celei produse anterior
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
a elicei se rupe, iar experimentul eșuează. Reîntors pe șantier, Coman îi ordonă inginerului Cioranu (Mircea Anghelescu) să pregătească o șarjă pentru turnarea unei noi elice care să fie mai rezistentă. Deși inginerul îi spune că nu crede în rezistența elicei, el realizează totuși o nouă șarjă cu un conținut mai mare de nichel și care este superioară din punct de vedere tehnic celei produse anterior. Coman cere aprobarea ministerului pentru a monta elicea la noul mineralier, dar inginerul Vasilescu (Emmerich
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
îi spune că nu crede în rezistența elicei, el realizează totuși o nouă șarjă cu un conținut mai mare de nichel și care este superioară din punct de vedere tehnic celei produse anterior. Coman cere aprobarea ministerului pentru a monta elicea la noul mineralier, dar inginerul Vasilescu (Emmerich Schäffer), consilierul ministrului, refuză să-și dea avizul necesar și-l informează pe ministru că nu sunt șanse ca elicea românească să funcționeze corespunzător. Deși directorul șantierului afirmă că elicea românească este produsă
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]