3,224 matches
-
dacă examinăm opiniile despre știință, morală și religie ale lui Russell. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 345 3. Spiritul raționalist versus „un punct de vedere religios“ În acord cu filozofia epocii luminilor și cu liberalismul secolului al XIX-lea, Russell lega țelul emancipării ființei umane, al instaurării unei ordini sociale inspirate de idealurile libertății și dreptății, de dezvoltarea și afirmarea gândirii raționale. Expresia cea mai înaltă a gândirii raționale o reprezenta, pentru el, spiritul care animă cercetarea științifică și, în genere, acele discuții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că nu este posibilă o cultură superioară fără o limbă literară corespunzătoare. În acest context, starea limbii devi-ne o emblemă a nivelului cultural atît pentru comunitate, cît și pentru indivizi și, de aceea, cînd se pune pentru un popor problema emancipării culturale, se pune implicit și problema unei renovări lingvistice, căci, în evoluția culturală, ideile noi se asociază întotdeauna cu mijloace lingvistice noi. Transformările culturale nu necesită însă modificări corespunzătoare în toate compartimentele limbii, astfel încît fonetica, morfologia și sintaxa pot
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a omului instruit și, prin aceasta, de a corespunde unui ideal de cultură. Din aceste motive, limba literară se numește și limbă cultă (sau limbă de cultură, după germ. Kultursprache), limbă care funcționează după regulile stabilite prin acțiunea de cultivare. Emanciparea prin cultivare a limbii nu se realizează decît ca o componentă a emancipării culturale în general, încît idealul urmărit prin cultivarea limbii este de fapt un ideal al dezvoltării culturale, fiindcă o limbă capabilă să redea toate nuanțele gîndului atestă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Din aceste motive, limba literară se numește și limbă cultă (sau limbă de cultură, după germ. Kultursprache), limbă care funcționează după regulile stabilite prin acțiunea de cultivare. Emanciparea prin cultivare a limbii nu se realizează decît ca o componentă a emancipării culturale în general, încît idealul urmărit prin cultivarea limbii este de fapt un ideal al dezvoltării culturale, fiindcă o limbă capabilă să redea toate nuanțele gîndului atestă că asemenea nuanțe sînt proprii culturii, iar o limbă bogată în nuanțe expresive
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Lesbos), care dădea curs fervorilor ei senzuale; aceasta cu șase veacuri înainte de Hristos. Sigur este că norme sociale stricte, interzicând femeilor etalarea sentimentelor intime, au făcut ca poezia erotică să fie inițiativa bărbaților. Secolul trecut a fost însă unul al emancipării, de unde voci poetice feminine clamând și glosând, nuanțând și participând patetic la orchestrarea globală. Cu ale sale 13 Poeme (duble) de dragoste "duble" în sensul că același motiv e structurat în două ipostaze -, Carolina Ilica demonstrează, la început de nou
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
erorile celorlalți sunt ale lui însuși, ceea ce aș numi un totalitarism al purității, excluzînd sexul, carnea, hainele făcute de alții ș.a. "Spiritul fără carne este perfect și este tot ce ne trebuie", spunea el, sublim și admirabil, ideal. Așadar, drumul emancipării este spiritual și moral, iar viața trebuie trecută prin filtrul valorilor. Astfel are de cîștigat și individul, și societatea, și economia, toate se rînduiesc pe cale. Sigur, Gandhi era un simplu om, care a cunoscut creștinismul prin operele lui Tolstoi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la analiza limbajului, de la bioetică (împotriva clonării) la politică europeană. Pentru Habermas, rațiunea nu are nici natură proprie, nici esență, ea e mai curînd un proces care ține de limbaj, care e creator de realitate. Prin comunicare, politica conduce la emanciparea indivizilor, în măsura în care cuvîntul nu este "corupt" de cotidian. Dezbaterea democratică dă consistență statului de drept. Pe lîngă acestea, Habermas prețuiește foarte mult etica. Aici el se dovedește foarte intransigent în ce privește inteligența artificială, clonarea și pericolele hipertehnologizării și ale inumanului. De
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
împreună și schimburile de idei vor asigura echilibrul, chiar dacă non-fuzional și instabil, al înaintării. Omul, în conjuncție cu natura, dau sens lumii, în numele adevărului care eliberează, deschide spiritul și aduce lumina. Această formulă se aplică la fel de bine eliberării individuale și emancipării sociale. Ea ne poate ajuta să nu ne mai învîrtim în cerc și să vedem noi orizonturi, precum și căile care conduc către ele. Aceasta este valabil și în religii și în filosofie și în științe, ba chiar și în politică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sau private pentru cultură trebuie tratate ca niște investiții, măcar în imagine dacă nu mai mult. Or, știm cît valorează acum o imagine bună. Ea poate atrage alte investiții ș.a.m.d. Dar numai imaginea culturală nu este suficientă pentru emanciparea unei comunități. Sunt multe alte elemente care țin de ceea ce numim, cu un cuvînt, civilizație. Impactul și aportul evenimentelor culturale asupra dezvoltării locale și regionale evidențiază faptul că bogăția unei comunități nu se rezumă la și nu se măsoară doar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
această povață. Se pare că ortodoxia și catolicismul dăunează echilibrelor fiscal-bugetare și monetare. Astfel, printre criteriile de aderare la zona Euro trebuiau să figureze și unele cultural-religioase. Se pare că spațiul protestant are în continuare cea mai ridicată capacitate de emancipare economică. Etica protestantă și etica iudaică (vezi Werner Sombart, Evreii și capitalismul) par în continuare cele mai favorizante pentru creșterea și dezvoltarea economico-socială, pentru o bună guvernare economică, Confesiunile creștine generează moduri diferite de a trăi, de a "păcătui" din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
bucurau evreii în ghetouri a permis supraviețuirea lor ca "naționalitate distinctă". În plus, este cu totul greșit să credem că nu aveau contacte economice și culturale cu creștinii și că trăiau în izolare, sărăcie extremă, hărțuire neîncetată. În secolele dinainte de emancipare, comunitățile evreiești au sporit demografic mai rapid decât populațiile creștine. Nefiind obligate la serviciu militar, cu câteva excepții, și datorită neutralității lor, ele nu au fost decimate cum au fost creștinii în războaiele religioase care au sfâșiat Europa până în secolul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
imagine mai puțin dramatică a sorții evreilor în Evul Mediu. Ei s-au depărtat astfel de un curent istoriografic care se impusese grosso modo după accesul evreilor la cetățenie începând din secolul al XVIII-lea, care urmărea să crediteze era emancipările cu toate binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă "lacrimogenă" avea să domine din nou după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru explicarea acestei absențe ar fi tocmai dorința de a debarasa cartea de caracterul ei liturgic, obiectivul principal fiind acela de a face cunoscute suferințele poporului evreu de-a lungul secolelor și de a sublinia prin contrast eliberarea adusă de emancipare și integrare, considerate drept sfârșitul istoriei (suferințelor) în accepția sa seculară. Chiar dacă evocă istoria post-biblică a poporului evreu, autorul Văii plângerii se supune totuși unor considerații teologice. Este vorba de o istorie edifiantă care relatează punerea la încercare a evreilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreii trebuie și ei, mai mult decât alții, într-un sens, să-și construiască istoria. Acesteia îi cer să sprijine un prezent bulversat și să fondeze o nouă condiție evreiască. Căpătând experiența cetățeniei, ca în Franța, sau angajați pe calea emancipării ca în multe țări europene, evreii, ca și alte minorități, sunt în mod deosebit expuși turnurilor neprevăzute, adesea nefavorabile lor, ale unui secol marcat de fluctuații frontaliere, slăbirea marilor puteri și nașterea noilor state-națiune exclusiviste. Anul 1848 clatină, din acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe istorie în sens modern, ci, dimpotrivă, pe convingerea că ziua de astăzi seamănă cu cea de ieri și că genealogia indivizilor și a grupului primează asupra bulversărilor doar aparente ale istoriei. Ar fi, de altfel, eronat să credem că emanciparea și aculturația față de mediul ne-evreiesc au fost singurii factori declanșatori ai istoricizării în lumea evreiască. Această evoluție este pregătită și de mișcări interne din iudaism. Curentul evreiesc al Luminilor, Haskala, care se naște în a doua jumătate a secolului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Wissenschaft des Judentums. Susținătorii lui urmăresc să elaboreze o nouă identitate evreiască, adaptată contextului contemporan, și să promoveze o serie de reforme în domeniile cultului, credințelor, modului de viață, structurii sociale, educației și culturii, care să poată favoriza în final emanciparea legală. În acest spirit, ei încep să prezinte științific, atât în interiorul cât și în exteriorul comunității, aspectele din cultura și istoria iudaismului pe care le consideră cele mai bogate și mai capabile să ajute la recunoașterea valorilor lui. Asociația pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
monoteiste. În teritoriile de dispersare se va împlini această misiune. Orice menționare a țării lui Israel și a adunării din urmă a poporului evreu pe pământul său trebuia ștearsă. Această depolitizare a istoriei evreilor urmărea să-i dezarmeze pe adversarii emancipării evreiești din Europa Centrală, îndemnându-i totodată pe evrei să rămână evrei fără ca asta să constituie un pericol, de vreme ce numai religia îi diferenția de anturajul lor creștin. Iudaismul era de acum redus la o comunitate religioasă, iar viața evreiască era
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
surse adnotate privind masacrele din 1648-1649, care marcaseră profund sfârșitului Evului Mediu pentru evreigggg. În abundenta literatură produsă între 1880 și 1890, perioada medievală este readusă în centrul conștiinței evreiești din mediile intelectuale, ca și cum s-ar fi mers pe calea emancipării și integrării fără a renunța, chiar dimpotrivă, la ancestrala noțiune de victimizare în mâinile dușmanilor 64. Era pentru a înlătura antisemitismul epocii? Pentru a se convinge că, la fel ca în trecut, acest episod avea să fie și el depășit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoria de ieri ar acționa ca un fel de antidot susceptibil să aline rănile prezentului. Acest efect de oglindă, această mise en abîme care a traversat secolele se repetă așadar atunci când se produce o nouă catastrofă, inclusiv în perioada de emancipare și integrare în Europa și chiar imediat după genocid. În introducerea la lucrarea lui Habermann citată anterior, Yitzhak F. Baer, marele maestru al ceea ce s-a numit școala de la Ierusalim, leagă o dată în plus dezastrele din trecut de tragediile moderne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evrei francezi din epocă scriu și ei istoria suferinței evreiești, dar având ca țintă o utopie mesianică. Savanți ca Moïse Schwab, Élie-Aristide Astruc, Théodore Reinach și James Darmesteter, care trasează o istorie globală a evreilor, au o credință neștirbită în emancipare, în care văd o moștenire directă a Luminilor. Discursul lor este universalist. Cred în virtuțile civilizației și ale gândirii luminate, care vor sfârși prin a învinge fanatismul. Franco-iudaismul propus de James Darmesteter era o conjugare a principiilor Republicii cu cele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
restului umanității 79. La fel ca artizanii "științei iudaismului" din Germania, istoricii evrei francezi continuau să restrângă iudaismul la o religie. Dar, spre deosebire de omologii lor din Europa Centrală, care continuau să aștepte obținerea cetățeniei, ei erau martorii și beneficiarii unei emancipări depline. Istoria suferinței este atenuată pentru ei de izbăvirea reprezentată, într-un sens figurat, de această emancipare. O mișcare care nu promite decât tot ce este mai bun. O istorie în mers pentru binele evreilor. Credința în Franța și valorile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
iudaismul la o religie. Dar, spre deosebire de omologii lor din Europa Centrală, care continuau să aștepte obținerea cetățeniei, ei erau martorii și beneficiarii unei emancipări depline. Istoria suferinței este atenuată pentru ei de izbăvirea reprezentată, într-un sens figurat, de această emancipare. O mișcare care nu promite decât tot ce este mai bun. O istorie în mers pentru binele evreilor. Credința în Franța și valorile ei nu-i împiedica însă pe acești intelectuali să rămână atașați, mulți dintre ei, de iudaism, fiindcă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1884, Théodore Reinach, deși se sprijină puternic pe persecuțiile îndurate, le atribuia în primul rând "prejudecății morale hrănite de Biserică și favorizate de ignoranța generală". Astfel, Evul Mediu se transforma într-o epocă întunecată, ceea ce favoriza evidențierea binefacerilor aduse de emancipare, ridicată la rang de vârstă de aur prin excelență. Această punere în contrast a contribuit, în mod firesc, la a face și mai sumbru tabloul trecutului evreiesc. Ulterior, iudaismul reformat și sionismul, căutând să se demarcheze de iudaismul medieval, au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și a iudaismului. Era deci posibil să fii evreu în mod pozitiv? Nu spunea deja Spinoza, în lumina expulzării lor din Spania, că evreii supraviețuiseră în mare parte datorită urii creștinilor? Mai târziu, nu se temeau oare promotorii evrei ai emancipării, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, că egalitatea între evrei și creștini avea să ducă la disoluția vieții evreiești? În sfârșit, în secolul XX, nu continuau numeroși intelectuali europeni Karl Kautsky, Jean-Paul Sartre, Arnold Toynbee, Max Frisch
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sau private pentru cultură trebuie tratate ca niște investiții, măcar în imagine dacă nu mai mult. Or, știm cît valorează acum o imagine bună. Ea poate atrage alte investiții ș.a.m.d. Dar numai imaginea culturală nu este suficientă pentru emanciparea unei comunități. Sunt multe alte elemente care țin de ceea ce numim, cu un cuvînt, civilizație. Impactul și aportul evenimentelor culturale asupra dezvoltării locale și regionale evidențiază faptul că bogăția unei comunități nu se rezumă la și nu se măsoară doar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]